Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Lectia de eticheta

Lectia de eticheta

L-ai întâlnit măcar o dată pe cel care a uitat de existența pronumelui de politețe, pe cel care își pierde răbdarea în trafic ori pe cel care vine la serviciu îmbrăcat sport. Antidot la aceste situații este „Bonton“, emisiunea  difuzată pe Digi24 și prezentată de Dana Gonț duminica, de la 17.30.

Mi-au plăcut întotdeauna bunele maniere și, recunosc, judec oamenii atât după vorbă, cât și după port. Dar la întâlnirea cu Dana mă așteptam să fiu eu cea scanată din cap până-n picioare, pentru că știam că voi avea de-a face cu o maestră într-ale etichetei.

Dana este un amestec de sobrietate și căldură în proporții simetrice. Și, pentru că ținutele și înfățișarea ei m-au dus cu gândul la acel „savoir vivre“ tipic parizian, am încercat să redăm prin imagini delicatețea eleganței feminine și să aflăm de la ea dacă mai există și cui mai folosesc bunele maniere într-o lume care pare că se mișcă pe fast-forward.

De ce tocmai o emisiune de bune maniere?

Zi de zi, am o problemă atunci când vreau să scot maşina din parcare, locul este mai mereu blocat, iar dacă se întâmplă să-l găsesc pe cel care mă blochează, el nu îmi cere scuze, ba deseori e mai supărat ca mine. Dovezile de proastă creştere continuă în trafic, la cumpărături, peste tot. Cu toţii ne lovim de ele. Eu sunt adepta unei vorbe: poate nu o să schimb lumea, dar măcar am încercat.

Ce mai înseamnă bune maniere în prezent?

Manierele mai degrabă s-au adaptat vremurilor în care trăim. Eu nu cred că oamenii educaţi au uitat bunele maniere, eu cred că există o pătură mare de oameni care nu le-au avut vreodată. Comunismul a decapitat toată elita ţării, de la cine să înveţi? Eu, la rândul meu, provin dintr-o familie mai mult decât modestă, nu am învăţat acasă cum să folosesc tacâmul de peşte şi nici acum nu mă descurc prea grozav, dar am învăţat ceva mult mai de preţ: bunul-simţ. Am învă-ţat de la mama că traiul în comun înseamnă în primul rând să nu deranjezi pe nimeni, am învăţat ce înseamnă respec-tul. Cum să ne îmbrăcăm sau cum să mâncăm putem afla şi singuri, sunt atâtea surse de informare azi. Dar bunul-simţ, dacă nu îl deprinzi în cei șapte ani de-acasă sau dacă nu te naşti cu el, nu se mai cultivă. Dacă nu e în structura ta să te gândeşti, să ai grijă sau să te pui în locul celui de lângă tine, degeaba ştii să-ţi asortezi poşeta cu pantofii.

Ce subiecte abordați în emisiune? Ce surse de inspirație aveți?

Pe lângă cele de bune maniere, subiectele noastre sunt legate de tot ce înseamnă fapte bune, exemple pozitive, oameni deosebiţi sau istorii din care avem de învăţat. Sursele de inspiraţie apar din viaţa de zi cu zi, din situaţii de care ne lovim sau din lucrurile pe care le aflăm despre oameni şi fapte.

Ce înseamnă pentru tine bune maniere? Cum ar trebui să se poarte o femeie manierată? Dar un bărbat manierat?

Pentru mine, bunele maniere sunt forma elevată, dezvoltată, rafinată a bunului-simţ. Fac însă o diferenţă între formă şi fond. Oricine poate învăţa un set de reguli, dar, dacă în sufletul lui nu dă doi bani pe ele şi le aplică doar pentru o imagine mai bună, nu cred că asta înseamnă cu adevărat să fii manierat. Cred că înseamnă să îţi pese cu adevărat de cel de lângă tine. Iar în momentul acela, nici nu mai e nevoie de prea multe reguli, nu poţi greşi prea mult.

Ce e de netolerat la un bărbat? Dar la o femeie?

Pot să spun câteva lucruri care mă deranjează, indiferent de gen: oamenii care nu salută sau nu răspund la salut, oamenii care nu au cuvânt, persoanele foarte lăudăroase, cele false, bârfitoare sau care nu pot accepta un punct de vedere dife-rit. Iar dacă trebuie să fac o diferenţă, cred că unui bărbat nu i-aş tolera niciodată mitocănia faţă de o femeie, iar unei femei nu i-aş tolera vulgaritatea. Dar lista e mult mai lungă, pentru că nu putem vorbi despre comportament fără să vorbim despre caracter. Şi nu de puţine ori am fost surprinsă când am cunoscut oameni cu o imagine impecabilă, galanţi, bine îmbrăcaţi, bine văzuţi, dar fără urmă de empatie, de omenie. În faţa mea, răutatea şi indiferenţa sunt „delicte“ mai grave decât o manichiură care nu e impecabilă.

Ce-i lipsește societății de azi? De ce crezi că multe dintre valorile de altădată s-au perimat acum?

Cred că ne lipsesc modelele. Cred că educaţia se face cel mai bine prin exemplul personal, nu prin opinii. Eu nu am încă un copil, dar sunt destul de apropiată de nepoata mea, fata surorii mele. Şi am ştiut din ziua în care s-a născut că tot ce fac sau spun în preajma ei este un posibil model de imitat pentru ea, aşa că am avut grijă să mă comport ca atare. Din păcate, nu mulţi conştientizează asta. Valorile adevărate s-au perimat odată cu promovarea unor false valori. Cum să îl conving pe un tânăr să citească, dacă vedem ştiri cu salariile de mizerie ale profesorilor, în timp ce amantele cântăreţilor de manele îşi numără banii în direct?

Ai mai întâlnit tineri manierați sau e un concept desuet?

Am întâlnit, sigur că există! Sunt destui tineri bine-crescuţi, depinde de ce modele au avut în familie sau de oamenii pe care au avut norocul să-i întâlnească. Sigur că nu se poartă ca la curţile regale, dar nu despre asta e vorba. Oamenii dau bunelor maniere un aer învechit, se crede că a fi manierat înseamnă să fii un caraghios cu un discurs pompos şi, eventual, să îţi faci intrarea în lume la bal. Bineînţeles că tinerii trebuie să fie în pas cu timpul lor, cu generaţia lor, bineînţeles că vor folosi tableta sau vor avea cont de Facebook, dar un tânăr manierat ştie să scrie corect româneşte şi ştie ce înseamnă respectul.

Care este principiul de viață de la care nu te abați niciodată?

Principiul meu de viaţă este să fiu un om bun. E mai degrabă lupta mea, pentru că lucrul cel mai greu e să rămâi bun când totul în jurul tău te provoacă să te schimbi. E meciul pe care îl joc eu cu viaţa şi până acum cred că am un „scor“ bun.

Apropo de bonton, ce se cade să spunem și ce nu la serviciu și în societate? Și, tot așa, ce nu ar trebui să ne lipsească și ce este exclus din garderobă?

Cel mai important cred că este să ne purtăm şi să ne îmbrăcăm adecvat cu mediul, locul în care suntem şi cu oamenii cu care ne întâlnim. Mi se pare la fel de nepotrivit să te duci la nişte oameni simpli de la ţară îmbrăcată ca pe podium sau să te duci în colanţi la o ceremonie. Şi, dacă vine vorba despre ce aş exclude eu din garderoba unei femei, colanţii cred că sunt pe primul loc. În timp ce rochia simplă neagră e piesa despre care toată lumea ştie că te scoate din orice situaţie.

Bunele maniere trebuie afișate doar în societate? Au legătura cu salvarea aparențelor? Sau ar trebui aplicate și în familie ori cu prietenii?

Cum spuneam, dacă nu vin din suflet, din felul tău de a fi, bunele maniere sunt doar o spoială, ca un sclipici. Dacă vin din empatie, atunci cu siguranţă le vei aplica în egală măsură cu cei apropiaţi. Înseamnă să fii atent la nevoile celorlalţi, să îţi respecţi părinţii, bunicii, să apreciezi ceea ce ei au făcut pentru tine, chiar dacă nu eşti de acord cu concepţiile lor uneori, chiar dacă îţi doreşti să fii altfel. Nu înseamnă să fii scorţos şi rece, poate asta e diferenţa dintre cele două situaţii: în societate îţi exprimi mai puţin sentimentele, eşti mai discret, în timp ce în familie poţi fi cald şi afectuos. Până la urmă, a fi politicos este o nuanţă diferită faţă de a avea bune maniere.

Arta „savoir vivre“ – ce înseamnă ea de fapt, transpusă în vremurile noastre?

Cred că înseamnă arta de a convieţui în armonie, de a încerca să îi înţelegi şi să îi respecţi pe cei din jur, să poţi să te impui şi fără să fii cel care ţipă mai tare.

Articol preluat din ediția de noiembrie 2014 a revistei Femeia.

Autor: Adriana Moscu     

Foto: Vlad Stănescu


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus