Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Livia Taloi și Daniel Lazăr: Împreună în fiecare zi

Livia Taloi și Daniel Lazăr: Împreună în fiecare zi

Livia Taloi și Daniel Lazăr s-au căsătorit în urmă cu opt ani și sunt împreună de 13.

Au o viață despre care presa nu știe mare lucru tocmai fiindcă mai există decență printre vedete. Daniel Lazăr este cântăreț și actor. Pe actrița Livia Taloi o puteți vedea la Prima TV în serialul „La TV”, precum și în „Trăsniții”, care a intrat anul trecut în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv sitcom din lume, în funcție de numărul de episoade difuzate. Așteptăm ca și căsnicia lor să atingă acest record. Are toate șansele!

V-ați căutat având un model preconceput de bărbat/femeie?

Livia Taloi: Nu am căutat deloc, aveam de gând să mă mărit cu Michael Jackson, dar m-am ales cu Lazăr, bun şi el. Toate femeile au un model – în general, e un personaj fantastic, cel mai frumos, deştept, bogat, iubitor, devotat, romantic. Într-un final, totul e o loterie, mai mult sau mai puţin.

Daniel Lazăr: Nu am căutat-o, nu m-a căutat, doar ne-am ieşit în cale unul altuia la momentul oportun. Probabilitatea modelului preconceput este o consecinţă educaţională, bănuiesc. Desigur, toţi avem preconcepţii, femei şi bărbaţi deopotrivă, însă viaţa ne
ajută să renunţăm la ele.

Ați avut un model patern/matern la care v-ați raportat?

L.T.: Cu siguranţă, nu m-am raportat în mod conştient. Întâmplător, pe amândoi îi cheamă Dan, sunt foarte inteligenţi şi irezistibili pentru sexul frumos. În rest, nu prea seamănă.

D.L.: Recunosc că am căutat anumite părţi ale mamei în fiecare femeie cu care am încercat o relaţie. Pe cele mai multe le-am regăsit în soţia mea.

Cum a fost prima întâlnire cu mama celuilalt?

L.T.: A cucerit-o de la primul cuvânt, pur şi simplu îl adoră.

D.L.: Am un înger de mamă, care iubeşte tot ce îi face fiul fericit. S-au plăcut reciproc, fără concurenţă absurdă. Mama a câştigat o fiică, iar soţia – încă o mamă.

Mai aveți discuţii despre fidelitate?

L.T.: Da, uneori. Pentru amănunte, întrebaţi la primiri urgenţe, camera de gardă, a doua ușă pe dreapta, secţia traumatologie (râde).

D.L.: Nu des. Unele lucruri sunt dincolo de cuvinte, dar recunosc că mai avem discuţii despre acest subiect, unde eu sunt principalul artizan.

Cum gestionați bugetul familiei și planurile de vacanţă?

L.T.: El face aşa cum a văzut acasă, banii stau la nevastă. Să vă explic, e simplu: bugetul se face în familie şi rămâne în grija mea. Cât despre vacanţă, eu aleg şi plăteşte cine are. Adică tot eu, că banii stau la mine.

D.L.: De bugetul familiei se ocupă soţia mea. Eu aşa am văzut la ai mei în casă. Desigur, are grijă să închidă ochii atunci când observă că am nişte bani de îngheţată „uitaţi“ în portofel. Planurile de vacanţă sunt simple. Soţia este mai inspirată decât mine în alegerea destinaţiilor, chiar dacă în ultima vacanţă a rezervat camera de hotel lângă aeroport şi treceau avioanele pe la geam o dată la 20 de minute. Ne-am distrat copios!

La piaţă, tot împreună?

L.T.: Da, dar nu mereu. Uneori, face piaţa cel care e disponibil.

D.L.: Da şi nu. Disponibilitatea în funcţie de program este factorul decisiv şi… parcă v-am zis că banii sunt la ea.
Ce-aş putea să cumpăr cu banii de o îngheţată? O îngheţată, dar nu ţine de foame.

Cine gătește?

L.T.: La capitolul ăsta, sarcinile sunt împărţite în mod egal şi fiecare îşi face treaba perfect – eu gătesc, el mănâncă.

D.L.: Eu sunt cheful suprem. Asta am reţinut de la celebra emisiune, în sensul în care ştiu doar să mănânc ce prepară ea şi să bombăn că e prea sărat sau din contră.

Livia, cum faci faţă fanelor lui? Iar tu, Daniel, ești vedetă. Cum te descurci cu acest statut?

L.T.: Fanii şi fanele dau un sens meseriei noastre. Datorită lor existăm.

D.L.: Nu chiar vedetă. Am gustat un pic din viaţa de persoană publică şi cam atât. Sunt muzician cu acte şi actor amator. Îmi imaginez făcăleţul aplicat cu dibăcie pe cârca mea de mâna blândă a soţiei şi se domoleşte tentaţia. Înspăimântător, nu?!

Gelozia este un rău necesar în familie?

L.T.: Nu neapărat, dar, dacă există, măcar să fie în doze de bun-simţ.

D.L.: Aud şi citesc deseori că nu iubeşte cine nu este gelos. Eu nu am fost gelos în viaţa mea. Asta înseamnă că nu iubesc sau că nu am avut motive de gelozie? Nu cred că este necesar acest rău. Tot ce ar duce la un exces de gelozie se rezolva comunicând. Pentru orice altă variantă, există ameninţarea făcăleţului.

Deşi sunteți căsătoriți, vă mai simţiți o femeie/un bărbat liberă/liber?

L.T.: „Liberă” are mai multe sensuri, nu mă simt prizoniera nimănui, dacă asta era ideea. De comun acord, am oficializat o relaţie care nu a fost schimbată în niciun fel de acest act. Nu ne simţim obligaţi sau constrânşi doar pentru că ne-am căsătorit, suntem în conti­nuare liberi şi alegem în fiecare zi să trăim împreună.

D.L.: Atâta vreme cât am cheile de la propria colivie şi aleg să locuiesc şi să mă întorc în ea de bunăvoie, bănuiesc că da. Sunt liber.

Livia, dacă el nu e acasă și e nevoie, repari câte ceva prin casă? Iar tu, Daniel, îți calci singur o cămașă?

L.T.: Da, chiar mă pricep, iar ce nu ştiu învăţ. Aş fi fost un bun zugrav, instalator sau constructor.

D.L.: Ultima oară când am încercat aşa ceva, m-am fript cu fierul de călcat. A fost o adevărată aventură, mai ales la manşete şi printre nasturi, dar am călcat cămaşa. Cu spălatul vaselor e mai greu. Urăsc să fac asta.

Care sunt lucrurile esenţiale ce vă ţin împreună?

L.T.: Un motan, trei căţei, iubire, prietenie, visuri şi planuri comune şi 13 ani de amintiri.

D.L.: Răbdarea, iertarea, bunătatea, înţelegerea, toleranţa, toate ale ei. Iubirea amândurora şi probabil încăpăţânarea mea de a mă maturiza la un moment dat.

Livia, mai ai secrete faţă de soţul tău?

L.T.: Cumpăr pe ascuns preşuri de baie.

Daniel, cât te susţine ea în carieră? Îi împărtăşeşti nemulţumirile de la job?

D.L.: Maxim. Este cel mai important critic. Cât despre nemulţumiri, mereu a avut sfaturi bune care mi-au
schimbat optica asupra tragediilor mele închipuite.

Ce înseamnă, de fapt, a comunica într-un cuplu?

L.T.: Nimic mai simplu, eu zic şi el face. Serios vorbind, cred că a comunica în cuplu înseamnă dialog şi decizii luate împreună. Nu ne putem ghici gândurile, aşa că mai bine le spunem. În concluzie, ideal este ca în cuplu să fie armonie, parteneriat, colaborare, nu o competiţie şi un război al egoului.

D.L.: Împreună la bine şi la rău. Deschidem guriţa şi începem spovedania. De cele mai multe ori, făcăleţul a rămas neaplicat pe cârcă.

Vacanţele voastre au momente de romantism? Ce se va întâmpla când veți fi trei?

L.T.: Deocamdată, al treilea nu a venit, dar ni-l dorim. Când va veni, cu siguranţă, nu vom ţine romantismul în sertar pentru a-l scoate doar atunci când vom pleca în vacanţă.

Cine oferă şi cine primeşte iubire în cuplul vostru?

L.T.: Iubesc şi mă simt iubită, nu ştiu cum se cântăreşte treaba asta. Îmi doresc ca şi la 60 de ani asta să fie singura noastră dispută: eu te iubesc mai mult, ba eu, ba eu…

D.L.: Cu siguranţă, ea oferă mai mult decât voi ști eu vreodată să primesc. Aşa sunt femeile, mult mai sensibile şi mai delicate decât bărbaţii.

Rezistă iubirea după mulți ani de căsnicie?

L.T.: Noi suntem împreună de aproape 13 ani şi căsătoriţi de opt şi da, iubirea rezistă, mai corect spus, există.

D.L.: Din moment ce suntem căsătoriţi de opt ani şi împreună de 13, bănuiesc că anul nu mai este o unitate de măsură
pentru iubire.

Când lucrurile scârţâie, cum faceți să le echilibrați?

L.T.: Deschidem dulapul din dreapta aragazului, sertarul din mijloc. Se scoate făcăleţul şi se aplică trei pupici dulci pe cârca soţului. Serios, dacă ar fi să abordăm problema, probabil că facem apel la raţiune şi comunicare.

D.L.: Aplici principiul vaselor comunicante. Iei dintr-o parte şi pui în alta, după ce în prealabil ascunzi făcăleţul mângâietor de cârcă.

Ce vă face fericiți în doi?

L.T.: Faptul că suntem împreună acum și aici.

D.L.: Speranţa faptului că putem fi trei, sau patru, sau cum o vrea Dumnezeu, dar împreună.

Citește și:

Florentina Ene și Gabriel Coveșanu: Trăiește fericirea, nu o căuta

Cristina și Denis Ștefan: Ne înțelegem din priviri

Mădălina și Cosmin Cernat: O gașcă mare și veselă

Articol preluat din ediția de martie 2016 a revistei Femeia.

Autor: Ivana Iancu

Foto: PR (Kanal D)


Lasă un răspuns

Sus