Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Lucian Ionescu: Am lansat curentul artistic în familie

Lucian Ionescu: Am lansat curentul artistic în familie

Actorul Lucian Ionescu face parte din noul val de actori, dar se detașează clar de cei de vârsta sa nu doar prin talent, ci și, mai ales, prin dăruire.

Îl puteți vedea într-un spectacol nou-nouț la Teatrul de Comedie, Suflete moarte de Nikolai V. Gogol, spectacol realizat sub bagheta unui  tânăr regizor genial, Vlad Cristache. Sigur, despre amândoi vom mai auzi. Tot  la Teatrul de Comedie, Lucian joacă în Îmblânzirea scorpiei de William Shakespeare, în regia lui Gelu Colceag. Pentru Lucian nu contează doar spectacolul în care joacă, ci și lecția acestei experiențe. Lumea îl cunoaște și îl recunoaște mai des de când a devenit actor concurent în show-ul Te cunosc de undeva! de la Antena 1. Fiecare apariție a sa la televizor ar trebui să însemne pentru iubitorii de teatru o invitație la spectacole. Teatrul românesc are nevoie de public deoarece confirmarea muncii acestor artiști înseamnă aplauzele noastre.

Ești un actor foarte tânăr. Cum a început pasiunea pentru teatru?

A început cu primul an de facultate. Cu descoperirea emoțiilor, cu plăcerea jocului, cu satisfacția purtării unei măști, cu scena în care pot crea, folosind numai imaginația mea, o întreagă lume. Din când în când mă întreb cum ar fi fost viața mea dacă lucram în IT, poliție, politică, dacă eram sportiv sau spălam geamuri. Cred că scena este locul în care pot vedea o părticică din fiecare posibilă viață a mea. Chiar și o parte din cele imposibile !

Ai făcut studii de muzică și balet?

În facultate, am făcut un scurt modul de balet. Cât despre canto, am făcut tot un foarte scurt modul, cu Alfredo Pascu, în cadrul unui proiect al Teatrului Național de Operetă. Cam aici se rezumă partea de studiu „dedicat“. Restul sunt studiul individual, antrenamentul și experiența proiectelor de musical în care am fost implicat.

În familie, ai avut modele, o tradiție pe care o urmezi?

Din câte știu eu, în familia mea nu sunt antecedente! Eu și sora mea am lansat împreună curentul artistic în familie, ea specializându-se în teatru de păpuși și marionete.

Cum erai tu în liceu? Chiuleai, aveai grija vreunei corigențe?

Nu am fost niciodată corigent, am avut o oarecare grijă de mediile mele, însă eram destul de chiulangiu. În general, recuperam pe la finalul semestrelor ! Nu am fost niciodată adeptul orelor de curs clasice, cu atât mai mult la materiile care nu mă pasionau. Preferam să joc un baschet, să merg cu colegii prin săli de calculatoare sau la un biliard ori tenis de masă.

În România, sunt multe facultăți care pregătesc actori. Cerința pieței este destul de mică pentru această profesie. Cum e lupta pentru un rol, un statut de actor, o carieră în teatru?

Cred foarte mult în plăcerea și disponibilitatea de a fi vulnerabil pe scenă. Poți? Se vede. Îți place? Se vede. Acum, cu un teatru independent în continuă dezvoltare, cu festivaluri, audiții, concursuri, oportunitățile ori există, ori ți le poți crea. Trebuie doar să vrei, să fii motivat, să îți placă. Nu iei o audiție? Un casting? Un concurs? Nu înseamnă că e finalul carierei tale. E doar începutul. Primești un rol? Bucură-te, pentru că îl faci pentru prima oară, și aruncă-te ca și cum ar fi ultimul pe care îl vei face.

Cât de utile îi sunt unui tânăr actor cartea, cultura generală, cei șapte ani de acasă?

Lucrăm cu versuri, metafore, imagini, simboluri, sunete, convenții, personaje istorice, mitice, biblice, mitologice, legende, pilde și multe altele. Ar fi păcat să nu știm ce înseamnă. Cei șapte ani de acasă reprezintă disciplina, dorința de a învăța, de a te autodepăși, respectul față de munca altora, față de programul lor.

Dacă ai face un spectacol de poezie, cu ce ai începe? Cum ai aduce publicul spre acest gen?

Aș începe cu Nichita Stănescu – „Am vrut să mă schimb“. E prima poezie care mi-a venit în cap. Cred că aș încerca să caut o situație clară în care dialogul personajelor să fie format din versuri ale poeziilor, întretăiate. Să aibă logică, fără să-și piardă din valoare creația. Sau aș face un spectacol despre viața autorului și etapele vieții lui în care a scris poeziile respective. Aș încerca să fac un spectacol viu, dinamic, cu poveste, cu umor, cu personaje.

Ce muzică asculți, la ce spectacole mergi, ce filme preferi?

Asta depinde de zi, oră, stare. Uneori ascult rock clasic, alteori radio cu piesele comerciale actuale. Câteodată muzică clasică sau îmi pun soundtrackuri din filme/spectacole de musical.

În privința filmelor, îmi plac și blockbusterele de acțiune, dar, de obicei, prefer un thriller bun. Îmi plac serialele americane și englezești (Narcos e cel mai recent, foaaaarte bun). Dacă nu am inspirație, intru pe imdb.com). La spectacole merg cam la orice. Face parte din profesie.

Bucătărești sau mănânci la mama?

Nu gătesc, dar complimentez din tot sufletul o mâncare gătită în casă. Mama rulz. La fel mamaie.

Ce titlu de spectacol ai da unei teme simple: traficul din București?

Muzica orelor de vârf.

Știi să repari câte ceva prin acasă? Dar să îți faci nodul perfect la cravată?

Depinde cât de complicat e… Să desfund o chiuvetă știu, dar, dacă e mai complex, prefer să nu mă bag. Cravată nu prea am purtat, dar am un nod al meu, personalizat.

Cum sunt diminețile unui actor?

Diminețile sunt minunate, mai ales când vezi lumea că pleacă la serviciu. Atunci te responsabilizezi și te mai culci doar o oră după micul dejun.

Dar visele?

Pline de locuri exotice, episoade de zbor fără avioane sau aripi, roluri eșuate sau superaclamate, iubiri ideale sau complet absurde, mașinării imposibil de construit și multe alte ciudățenii amestecate și servite din când în când. Ca teatrul.

Lucian, te cunosc de undeva!

În general, actorii de teatru nu prea fac televiziune. Cum a fost întâlnirea cu această lume? Ce întâmplare te-a adus în show-ul Te cunosc de undeva!?

Este un mediu mult mai accelerat, timpul de repetiții este scurt și performanța trebuie să fie maximă tot timpul. Am și întâlnit o mulțime de oameni talentați și dedicați profesiilor lor. Actorii de teatru nu prea fac televiziune, în schimb televiziunea se pare că merge la teatru, mai exact la Teatrul de Comedie. Așa am cunoscut-o pe Augusta Lazarov-Petrescu, cea căreia îi sunt recunoscător pentru participarea mea la Te cunosc de undeva!

Cât timp îți ia pregătirea pentru un personaj?

Asta depinde de dificultate. Unele personaje sunt intuitive și le „agăț“ din primele minute, iar pentru altele e nevoie de săptămâni. Dacă au și coregrafie, e mai greuț…

Cât te ajută simțul umorului și cum echilibrezi compoziția ca să nu duci personajul spre ridicol?

Ține de măsură. E o linie foarte fină, mai ales pentru personajele travesti. Important e să construiești personajul din interior, să încerci să înțelegi comportamentul lui, cu tot ce implică asta: mișcări, gesturi, voce. Nu trebuie să încerci să îl imiți, să semeni cu el, trebuie să fii el și vei semăna. Cât despre simțul umorului, pot să spun că sunt  distracția și  relaxarea din platou.

După aparițiile acestea, s-a schimbat câte ceva în atenția pe care ți-o dă publicul? Te recunoaște lumea la mall, pe stradă?

Da. Am pățit-o și înainte, dar mult mai rar. Acum mă recunoaște lumea la mall, restaurante, farmacie, la coadă la pâine. M-a sunat și o fostă profesoară din școala generală să mă felicite!

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr45/10.11.2016
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: Antena 1


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus