Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Maia Morgenstern: "Asta conteaza pentru mine: sa daruiesc, sa ma daruiesc!"

Maia Morgenstern: "Asta conteaza pentru mine: sa daruiesc, sa ma daruiesc!"


E vara, vremea vacantei… La ce te gandesti?
La mare… Este o localitate pe care o indragesc cu osebire, 2 Mai. Un loc care imbina spatiul rustic, frust, cu sentimentul marii, cu senzatia de „la mare”. Dar imi place si la Horezu, si in Muntii Apuseni, si in Moldova. Ah, dulceata Moldovei! Imi place Bucovina…

Daca ar fi sa pleci intr-o calatorie in strainatate, unde te-ai duce?
In Grecia. Desigur, la mare. Creta… Vezi muntele care se prabuseste in mare. Mi-e foarte drag sa ma duc acolo. Ma leaga amintiri foarte importante din punct de vedere profesional de grecii cu care am lucrat: Theo Angelopoulos, Michalis Kakkoyannis. Creta a ramas, trebuie sa spun, in sufletul tau. Marea razbate mereu in existenta ta. Da, marea ma urmareste in viata. Este o latura fundamentala a mea. Prin ea revin la viata, asa cum este, cu asteptari, cu ipocrizii. Si asteapta sufletul meu s-o vad, si se deschide, si umbla asa, ca o floare a soarelui…

Oricat de puternica ar fi o femeie, are nevoie de caldura. Nu-i asa?
Tocmai in asta cred ca rezida puterea femeii, si anume in a nu-si nega sentimentele, afectele, de-a exista impreuna cu „el”. Nu mi-e rusine sa recunosc asta. Nu mi-as ascunde niciodata sub pres pasiunea, vioiciunea, ingrijorarea, asteptarea, nelinistea.

Crezi ca este posibil ca lipsa frumusetii unei actrite sa fie un handicap in cariera ei?
Nu. Eu, de pilda, n-am fost niciodata frumoasa. Educatia pe care am primit-o incerca sa-mi ofere un arsenal de mijloace, de aparare”. M-a ajutat sa-mi cultiv spiritul, sa-mi largesc orizontul, sa stiu exact ce inseamna respectul fata de mine insami. Sa stiu cum este cu umbra pe care o lasi pe acest pamant. E oare umbra ta? Esti tu insati? Ce reprezinti oare?…

E o metafora frumoasa in intrebarea „cum faci umbra pamantului?”. Asa ca la mine nu-i un pericol. Daca lucrurile coexista: frumusetea spiritului si cunoasterea de sine, rezultatul este bucuria, bucuria de a te darui celorlalti in foarte multe feluri si fara ipocrizie. Impartasesc cu ceilalti bucuria unei cine, un schimb de idei. Am sa indraznesc aici sa parafrazez cuvintele lui Shakespeare – iubirea este un dar ce infloreste si da roade numai daca e cheltuit cu generozitate.

Cand ti-ai dat seama ca ai chemare pentru actorie?
Cand mi-am dat seama ca n-am curaj sa-mi spun lucrul asta, sa marturisesc fata de mine si fata de altii! Prin clasa a douasprezecea, spre sfarsitul liceului, ne intrebam noi, ne intrebau profesorii, prietenii, familia „Ce-o sa faci?” Filosofie – n-aveam dosar destul de bun pentru Drept – si mai putin, psihologia tocmai se desfiintase, anii de gratie ’80! Istorie…

Citeste continuarea interviului in numarul de IULIE al revistei FEMEIA.

Si tata, tataaa mi-a spus: „Hai, hai! Tu vrei sa faci teatru si n-ai curajul sa recunosti”. Noi n-aveam televizor, iar teatrul radiofonic si mersul la spectacole de teatru era principala sursa de pedeapsa. Cand o faceam de oaie, mi se interzicea sa merg la teatru. Stiu ca odata n-am avut voie la un spectacol, pentru ca am jucat ping-pong si am intarziat acasa. Nu mai mergi sa vezi „Hedda Gabler”. Era un spectacol minunat la „Bulandra”. Mama, ce tragedie! Ce plansete! Nimic! Pedeapsa suprema, inca o tin minte, inca mai sangereaza acea rana.

Un profesor de la „Teatru” care a insemnat mult pentru tine a fost…
Bineinteles, Dem. Radulescu. Cu el, colaborarea si existenta, si relatia maestru-student n-a fost deloc usoara. A fost o relatie tumultuoasa, o incrancenare, o lupta, o cautare. Acum poate ca-l inteleg mult mai bine. Ii inteleg exigenta, cerintele, ceea ce daruia.


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus