Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Maia Morgenstern si Dumitru Baltateanu: indragostiti ca-n prima zi

Maia Morgenstern si Dumitru Baltateanu: indragostiti ca-n prima zi

Maia Morgenstern a ajuns acasa cu doar cateva clipe inainte de ora stabilita pentru interviu. Imbracata intr-o pereche de blugi si o camasa alba si tinand pe umar un rucsac, de la departare, parea o pustoaica de liceu. In gradina, ne astepta sotul ei, Dumitru Baltateanu, neurochirurg la spitalul Elias. Asezati pe scaunele rustice din lemn, la lumina palida a amurgului, cei doi soti au inceput sa depene amintiri din viata lor comuna, nu inainte de a-mi multumi: „Datorita interviului, am batut recordul de timp petrecut impreuna pe luna asta!”

Femeia.: Cum v-ati intalnit?
Ea: Eram in turneu la Marsilia, iar Doru se afla acolo cu o bursa medicala a guvernului francez. Un prieten comun care locuieste in Marsilia l-a adus si pe el in grupul nostru si am pornit intr-un tur al orasului. Asa am ajuns intr-o parfumerie unde am incercat zeci de testere. Pentru ca nu mai aveam loc pe piele, l-am rugat sa ma lase sa-l dau si pe el cu parfum, dar m-a refuzat. Mi-a spus ca are o piele cu totul speciala. „Hm, mi-am zis in gand, interesant.” Ei bine, in cateva zile, eram deja indragostiti. Iar mai tarziu, stii ce mi-a marturisit? „La inceput, nu puteam sa te sufar. Acum, te iubesc ca-n prima zi!”

F. : Cine-a facut primul pas?
Ea: In sufletul meu, sigur eu! Eram inghesuiti in masina unui coleg de-al lui Doru si el a intrat intr-o discutie cu unul dintre actori. In momentul cand a inceput sa vorbeasca, am simtit cum sufletul meu tasneste in intampinarea lui… Sincer, mi se parea penibil – sunt mai batrana decat domnul cu 100 de ani. Ei, nu chiar, doar cu opt.
El: Cu sase.
Ea: Esti generos!

F.: Cu toate astea, v-ati lasat greu cucerita!
Ea: Asa e, am incercat pe toate caile sa-l conving ca nu se cade, n-o sa mearga – tot ce citisem si eu prin revistele pentru femei. Dupa vreo sase luni in care i-am cantat la telefon aceeasi arie, am inteles ca trebuie sa schimb repertoriul. Si, asa, am inceput sa ne marturisim cat de mult ne asteptasem in viata asta unul pe altul.

F. : Domnule Baltateanu, cum de nu v-ati demoralizat?
El: Pai nu era asa de greu. Era ca si-acum: ziua – treaba, seara – ce sa fac? Eram singur intr-un oras strain, asa ca o sunam pe Maia. Nu vreau sa va spun cum aratau pe-atunci facturile la telefon… Noroc ca ne-am casatorit repede: ne-am cunoscut in februarie 2001, iar in decembrie, eram luati cu acte! Ii trimiteam si scrisori clasice, scrise de mana.
Ea: Are o caligrafie superba.


F. : Un doctor cu un scris frumos?

Ea: Nu frumos, dumnezeiesc!

F. : Impliniti zece ani de casnicie. Cum veti sarbatori?
El: Sarbatorim deja! Asta, pentru ca atunci, in decembrie, nu stim care pe undeva fi . Poti sa te superi daca eu sunt de garda sau daca ea e in turneu?
Ea: Da, pot! Ne vanam unul pe celalalt, care e mai suparat, care trebuie sa se sacrifice si sa abdice de la dorintele sale, ne victimizam! (Rade.) Adevarul e ca ne vedem prea putin intr-o zi.
El: Daca ne raportam la cat stam impreuna, astazi sigur vom depasi recordul pe luna asta.
Ea: Multumim pe aceasta cale revistei FEMEIA. Sa mai treceti pe la noi!

F.: Cum rezolvati un conflict?
Ea: Orice cearta e prilej de mare suferinta, se spun si lucruri de care-ti pare extrem de rau. De fapt, toate aceste mici conflicte se rezuma la nevoia amandurora de a fi mai mult impreuna, toate se refera la intrebarea: „Unde esti?”, la strigatul: „Am mai multa nevoie de tine!”

F. : Au aparut vreodata gelozii de cuplu?
Ea: Multe. Sa va dau un simplu exemplu! Intr-o seara, fara sa stiu ca e de garda, l-am sunat. Era ora 11 si n-ajunsese acasa. Incep sa sun – el nu raspunde.
El: In telefon, aveam 27 de apeluri ratate.
Ea: Pana la urma, m-am decis sa sun la Elias. Mi-am zis: „Imi voi schimba vocea si voi cere cu doctorul Baltateanu. Daca nu e la spital, avem o problema”. Am incercat sa vorbesc cat de subtire am putut, m-am alintat, insa asistenta m-a recunoscut: „Buna seara, doamna Maia, domnul doctor e in operatie de patru ore!” „Mersi, la revedere!”, am spus eu revenind la vocea obisnuita.

F. : V-ati dat nume de alint?
Ea: Eu ii spun Tatix sau Teofilact. Cand ii zic Pafnutie si ma uit cu drag in ochii lui, e clar ca e zi de cumparaturi!
El: Mambrina. Sau Epaminonda, in momente de maxima tandrete. Sunt nume din textele biblice si ne amuza, pur si simplu, cand le folosim.

F. : Cum luati deciziile cand vine vorba de copii?
El: Cand suntem amandoi de fata, intotdeauna ne sfatuim. Eu sunt ceva mai rabdator si, atunci cand timpul mi-o permite, fac si lectii cu fetitele.
Ea: Pentru mine, cel mai frumos este cand le povestesc, cu putina autoironie, prin ce-am trecut eu la varsta lor, cu greselile si derapajele inerente, astfel incat sa le las pe ele sa traga concluziile ce se cuvin, fara a le impune ce sa faca.


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus