Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Maria Buza: Tot ce fac tine de lucruri frumoase

Maria Buza: Tot ce fac tine de lucruri frumoase

Și-a dorit să fie balerină, dar este acum un artist complet care știe să facă față dramatismului pe care îl cere scena de teatru, dar și publicului de televiziune. Familistă, cu un băiat mărișor, Maria Buză are știința echilibrului dintre notorietate și viața personală.

Prietenoasă, veselă și plină de energie, actrița Maria Buză te cucerește din prima. Am văzut-o pe scenă în spectacole memorabile pe scena TNB, a făcut roluri de film în Ploaie în deșert, Și totul era nimic, Viața fără ea și Pitici și tătici, a moderat emisiuni de televiziune, iar acum este artist concurent în emisiunea Te cunosc de undeva! de la Antena 1 și cântă în taraful George Pătrașcu, împreună cu soțul ei. A scos și câteva albume de muzică de petrecere.

Ești cunoscută ca actriță de comedie. Ți-ai dorit să faci un rol de dramă sau de tragedie și nu l-ai avut?

Eu am debutat chiar într-un rol dramatic, în spectacolul O batistă în Dunăre, de D. R. Popescu, în regia lui Ion Cojar, unde eram Smărăndița, un rol din care nu bănuiai că aș putea să fiu vreodată comică. Pe scurt, nu se poate spune că un actor joacă doar dramă sau comedie, el este pregătit pentru orice tip de rol, de spectacol, de scenariu. Acum, joc în spectacolul de la Teatrul Metropolis Peretele – piesă scrisă și regizată de prietena mea, Lia Bugnar. Premiera a fost pe 4, 5 și 6 octombrie. Au fost trei premiere pentru că sunt mai multe distribuții.

Ești chiar o femeie puternică, așa cum se vede pe sticlă sau pe scenă?

Dacă dorința mea de a nu dezamăgi publicul, de a încerca să-mi joc rolurile cât mai bine și de a-mi menține cariera acolo unde a ajuns, într-un punct atât de important, înseamnă să fii puternic, atunci sunt o femeie puternică.

Te-a schimbat vreo întâmplare în mod esențial?

Nu știu dacă o anume întâmplare m-a schimbat în mod esențial, ci fiecare întâlnire, fiecare zi îmi modifică într-un fel viața – și nimic, după cum știm, nu este întâmplător.

Ai curaj? Ai luat decizii pe muchie de cuțit vreodată?

Da! (râde) Asta s-a întâmplat chiar anul acesta, când am renunțat la Teatrul Național și mi-am dat demisia. Am făcut asta cu strângere de inimă, dar mă simțeam ca într-o căsnicie în care soțul mă ținea la cratiță și mă punea să duc tava… Și am mai avut o decizie categorică și pe muchie de cuțit în 1989, când eram angajată într-un loc foarte frumos și foarte bine plătit, la Centrul de calcul, unde eram operator pe calculator. Atunci am decis că viața mea ar trebui să se îndrepte către zona artistică. Simțeam că nu-mi găsesc locul ca angajat la o întreprindere și, mai mult decât atât, prietenii mei îmi tot spuneau că trebuie să am acest curaj să încerc la Facultatea de Teatru. Ceea ce s-a și întâmplat până la urmă, pentru că prietena mea, Lia Bugnar, a fost biletul meu norocos, să zic așa. Ea era deja studentă în anul întâi la Academia de Teatru și Film, și-a dat seama cum trebuie susținute probele și ce anume trebuie să pregătești pentru admitere și, în maximum o lună, am reușit să încropim un repertoriu pentru admiterea la facultate.

Cât și ce te costă notorietatea?

Impozitele! (râde)

Cum e în lumea divelor?

Care divă, când eu ies pe stradă doar cu părul strâns în coc și cu puțină cremă pe față?! Divele ies din casă cu gene false, cu ruj pe buze. Să știi că în rândul actrițelor n-ai să vezi niciodată pe vreuna că se consideră divă sau că este considerată divă!

Când ai descoperit cântecul și cum ai făcut din el o sursă de existență, dar și o artă?

Am descoperit că am voce și că pot cânta de când m-am născut. Că pot câștiga bani din cântat am aflat atunci când pur și simplu am bătut la ușa unei cârciumi și am întrebat dacă au nevoie de o cântăreață. Bineînțeles că nu aveau nevoie, pentru că erau cântăreți profesioniști acolo, dar le-am părut interesantă… așa, prin felul cum am întrebat, la modul: „Nu vă supărați, aveți cârnați, cartofi?“ Mi-au zis: „Uite, avem clienți care te pot asculta și asta poate fi o probă pentru tine“. Și am avut parte de un public senzațional, ziceai că au fost aduși de mine oamenii aceia, așa de frumos au reacționat. Și am fost angajată. Țin minte că am cântat două cântece și o strofă, pentru că mare lucru nu știam. Pe urmă, am văzut care-i treaba cu cântatul ăsta și că pot să-mi plătesc întreținerea datorită lui, că pot să-mi cumpăr ruj și rimel. Că pot mai mult decât să cânt într-o cârciumă s-a dovedit după terminarea facultății, când oamenii m-au invitat la televiziune să le cânt. Mi s-a spus atunci că ar trebui să mă apuc serios de asta. Așa am înțeles că pot fi și actriță, și cântăreață. Cumva mi-am adus prin cântec popularitatea în teatru și în meseria pentru care m-am pregătit.

Ce a însemnat pentru tine show-ul „Te cunosc de undeva!“?

Un exercițiu foarte bun pentru mine ca actor. Am descoperit că joaca mea frumoasă din viața privată, când imitam tot felul de personaje, a însemnat un preambul pentru această emisiune. 

Spui că ai lucrat la un centru de calcul o perioadă. Cum te descurci cu computerul acum?

Nu mă pasionează, dar niște cunoștințe legate de computer trebuie să avem, pentru că în lumea de astăzi aproape totul este computerizat, tehnologizat.

Există un secret al căsniciei durabile, chiar și după ce ai depășit zece ani de conviețuire?

Dacă la zece ani e un prag în căsnicie, noi l-am depășit cu bine. Nici nu am sesizat că au trecut chiar 12 ani, noi ne simțim și ne iubim ca la început. Și ne dorim să ne bucurăm încă de mulți ani împreună, alături de copilașul nostru scump și drag. Totul depinde de noi, nu există o rețetă anume, pe care s-o aplice toți. Cred că fiecare are metode proprii de a-și ține bărbatul/femeia alături.

Ce fel de mămică de băiat ești?

Sunt mămica prietenă. Vreau să aibă toată încrederea în mine, să discute cu mine toate problemele, să nu-i fie teamă că mă supără și astfel să se ferească ori să se ascundă de mine. Îmi doresc o relație cât mai normală, mai plină de comunicare cu fiul meu. Sunt genul de mamă care-l pupă, îl mușcă. (râde) De asemenea, pentru că stăm foarte puțin timp împreună, atunci când reușim să ne bucurăm unii de alții, evităm pe cât posibil discuțiile neplăcute.

Te vezi soacră? Cam cum îți imaginezi acest statut?

Mă imaginez cea mai fericită soacră.

Ai timp de aspirator și bucătărie?

Nu prea.

Dimineața la tine acasă este…?

Scurtă și rapidă, atât cât să ies din casă.

Cum organizezi o seară cu prietenii?

La mine nu e nimic programat când vine vorba de prieteni. E totul spontan. „Ce faceți, avem puțin timp liber, ieșim undeva, facem ceva?“ Așa funcționăm.

Ești și tristă din când în când?

Nu apuc, pentru că tot ce fac ține de lucruri frumoase, care îmi aduc întotdeauna zâmbetul pe buze.

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.42/23.10.2014

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: Mihai Stetcu – Antena 1


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus