Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Marius Saizu: Chiar este nevoie de noroc în meseria asta!

Marius Saizu: Chiar este nevoie de noroc în meseria asta!

Deseori, jurnalismul este confundat cu talentul de a citi știri de pe un prompter. Marius Saizu nu este doar gazda emisiunii Dosarele DNA, ci are o experiență deosebită în jurnalismul de televiziune.

A fost mereu în mijlocul evenimentelor. Din 2006, de când lucrează la Prima TV, a fost șef al secției eveniment și reporter special. A transmis informații de la evenimente care au schimbat lumea: războiul din Irak, alegerile din America, alegerile din Moldova. În 2009, a fost singurul jurnalist din România invitat de ONU la Viena la o conferința internațională pe tema traficului, interzicerii armelor neconvenționale și a testelor nucleare. Marius Saizu prezintă acum Dosarele DNA, emisiune marca Focus în care se face o analiză a cazurilor celebre investigate de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA).

Găzduiești emisiunea Dosarele DNA, de mare interes public. Chiar crezi în justiție?

Da, cred în justiție, cu toate că… sunt momente în care ne demonstrează că este oarbă. Este strict părerea mea, a unui jurnalist și spectator al cotidianului.

Dacă ai fi șeful DNA, ce ai schimba din prima zi?

Ooo, mi-ar fi plăcut să lucrez într-o instituție ca DNA. După liceu, am dat examen de admitere la Academia de Poliție, dar nu a fost să fie. Dar, ca „șef al DNA“, aș încerca să recuperez prejudiciul făcut de cei anchetați și condamnați. Doar că, momentan, nu ține strict de DNA acest lucru. 

În fiecare zi ne lovim de absurdul „administrativ“. În acest labirint kafkian, se poate găsi ieșirea? Cum anume?

De vreo 26 de ani bâjbâim în acest labirint și n-o să ieșim din el prea curând. Cred că-i important să nu pășim pe aceeași alee mai mult de două ori. Suntem, din păcate, la marginea Europei nu doar geografic. Dar, prin prisma ultimilor cinci ani, cred că ne depășim condiția de buni executanți și atât.

Ești jurnalist și ai transmis de la evenimente importante pentru noi. Și totuși cât poate cuprinde o transmisie de televiziune din evenimentul real?

Păi nu este scris doar în manualele de jurnalism și atât… o imagine chiar face cât 1.000 de cuvinte. Trebuie însă răbdare, tenacitate și… noroc. Chiar e nevoie și de noroc în meseria aceasta. 

Ce calități ți-a dezvoltat jurnalismul de teren?

Calități? Sincer, nu știu. De când fac meseria asta, vreo 14 ani, tot spun că ea m-a ales pe mine, nu eu pe ea. Așa că totul a venit de la sine. Iar când un reportaj iese foarte bine, nu mă gândesc la „calitățile“ mele, ci doar la a-mi face cât mai bine treaba.

Presa manipulează. Crezi că în asta constă forța sa?

Forța presei constă în a sta… TREAZĂ! Dacă este trează, este o forță. Și, da, presa poate încerca să manipuleze, dar cred că „Revoluția Română în Direct“ este istorie.

Un jurnalist care lucrează pe domenii serioase nu devine cunoscut decât după 40 de ani.

Nu ți-ai dorit niciodată să moderezi un show?

Eu abia am ajuns la 40 de ani, așa că nu mă gândesc încă la un show. Ce fac acum mă ține în priză suficient.

Citești presa? Vorbesc de print.

Sincer, destul de rar. Dar îmi place mirosul de ziar.

Dimineața, de cum te trezești, ești pe știrile TV?

Da, inevitabil. Asta, dacă nu cumva de cu noapte îmi sună telefonul și dimineața știu deja ce apare la TV.

Ai crescut la Pitești, un centru important al natației românești. Nu ți-ai dorit să devii campion sau natația a rămas doar un hobby?

Am făcut înot când eram mic. Dar abia după ce era cât pe ce să mă înec la mare. Am jucat chiar și fotbal, inevitabil pentru cineva din Pitești. (râde)

Ca reporter, ai șofat prin cele mai inedite locuri. Cum a fost în Fâșia Gaza?

În Fâșia Gaza, ca în toate zonele de conflict, trebuie să conduci foarte repede! În Gaza nu prea am condus, acolo am mers mult pe jos. Se întâmpla în 2005 și 2007.

Cât de importante sunt neamul, țara, patriotismul pentru tine?

Sunt mândru când românii sunt dați exemplu pozitiv, când imnul țării este cântat, iar dacă s-ar pune problema înrolării, nu aș ezita.

Deși apari la televizor, îți trăiești discret viața. Ce citești, ce muzică asculți? Mergi la teatru sau la Ateneu?

Sunt discret pentru că așa am crescut. La teatru m-a dus iubita ultima dată și am văzut Dineu cu proști, la TNB. Fabuloasă piesă!

Cum îți petreci timpul tău, acasă?

Foarte mult timp liber nu am, iar când există, fac mișcare, merg la sală sau înot.

Televiziunea te obligă la un anumit stil. Ești preocupat de haine și accesorii?

Televiziunea „te obligă“ atunci când apari pe sticlă. Nu sunt tocmai în pas cu ultimele tendințe din modă, dar nici nu port căciulă de blană vara.

Dintre toate personajele pe care le-ai cunoscut, care te-a uimit?

Fiecare personaj are o poveste aparte. Dacă ești suficient de atent, poți să-ți dai seama de asta. Dar, de exemplu, Marele Muftiu al Siriei, Aleksandr Borodai (liderul separatiștilor din Donețk) sau Barack Obama te fac să înțelegi cât de „mic“ ești și cât de important în același timp.

Ai avut mentori, modele?

Mai au vreo importanță în aceste timpuri? Pentru tot ce a făcut și face în aceasta meserie, îl apreciez extrem de tare pe Adelin Petrișor. L-am și avut șef acum vreo zece ani.

Dintre „colegii“ din afara țării, sunt mulți cei pe care-i urmăresc. Deși meseria aceasta se fură, este nevoie și de o amprentă personală, de o identificare. Iar acest lucru vine din chemare.

Ce moștenire ai vrea să-i lași copilului tău?

Sper ca „poveștile mele de viață“ să-l ajute foarte mult. Despre moștenirea materială, nu pot spune ceva acum. Încă lucrez la ea. (râde)

Citește și:

George Mihai: Fericirea stă în lucruri mărunte și bune la gust

Alexandru Constantin: Curiozitatea este defectul meu profesional

Mihai Petre: Dansurile mele preferate nu mi se potrivesc neapărat

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.03/21.01.2016
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: Prima TV

Comments

comments

Lasă un răspuns