Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Marius Vintilă: Fac o emisiune după chipul și asemănarea mea

Marius Vintilă: Fac o emisiune după chipul și asemănarea mea

Unul dintre cei mai importanți oameni de radio, cu 23 de ani de experiență în domeniu, Marius Vintilă și-a propus să-și educe ascultătorul, să-l facă atent la problemele din comunitate. De altfel, el însuși se implică în campanii sociale.

Marius Vintilă este un om pasionat de ceea ce face și care și-a propus să nu facă niciodată rabat la calitate în emisiunile sale. După ce l-am ascultat la ProFM și Guerrilla, acum îl auzim la Radio 7 (103,4 FM) de luni până vineri, de la 17.30, în emisiunea Cuvinte. Cu Vintilă.

Ești printre cei mai celebri oameni de radio din România. Care au fost începuturile tale, cum ai ales această carieră?

Într-un fel, m-a ales ea pe mine. În anii ’90, la început, îmi plăcea foarte mult radio Nova 22. Un prieten care lucra acolo mi-a făcut legătura cu Sorin Chfiriuc, pe-atunci director de programe, și el m-a lăsat să evoluez pentru prima dată în direct la radio, supravegheat strict de minunatul om Adi Popescu. După care radio Nova s-a închis și am făcut o pauză de un an și ceva, până când Răzvan Exarhu, care lucra deja la ProFM, a considerat că am ce îmi trebuie ca să mă recomande celor de acolo.

Cum a fost la prima ta emisie?

Cum ziceam, cu Adi Popescu, cel care mi-a deschis calea – și la propriu, și la figurat. Venisem cu căștile calate, adică potrivite la începutul cântecului. Prima piesă difuzată de mine a fost I Want You, cu Bob Dylan.

Cum era în primii ani de radio de după comunism?

Perioada romantică… Însă oamenii erau extrem de pasionați, motiv pentru care se pregăteau foarte serios, deși făceau radio aproape pe gratis. Aveai ce învăța! Muzica era mult mai variată decât în ziua de azi, iar ascultătorii erau ascultători, gustul lor se forma, nu dicta ce se pune la radio. Era ordinea firească a lucrurilor. Profesioniștii propuneau, ascultătorii ascultau. Dacă nu le plăcea, schimbau frecvența.

Dintre toate radiourile la care ai lucrat, care ți-a plăcut cel mai mult și de ce?

Nu pot să-l nedreptățesc pe niciunul, fiindcă peste tot m-am simțit bine… din motive diferite. La ProFM am învățat și am visat, la radio Guerrilla am fost respectat, am fost cam arogant și mi-am permis mai multă relaxare decât era poate cazul. Iar aici, la Radio 7, fac în sfârșit o emisiune în care cred de la cap la coadă. Și cum mie îmi place să trăiesc în prezent…

Povestește-mi despre emisiunea ta de la Radio 7! Cum îți alegi oamenii și subiectele?

Directorul de proiect, Bogdan Strătulă, mi-a făcut sarcina asta foarte ușoară. Mi-a spus că vrea să fac o emisiune croită după chipul și asemănarea mea. Adică să cuprindă cam ce mă preocupă pe mine. Mai ales pe linie civică, fiindcă aici suntem deficitari precum comunitate, iar eu sunt foarte activ. Așa că subiectele sunt în general foarte serioase, mult mai serioase decât se permite în general pe la radiouri (nu știu de unde ideea că la radio trebuie să „te râzi“ și atât), în opoziție cu tonul discursului, care este relaxat, și cu limba folosită, care încearcă să evite tiparele uzate de atâția ani în media.

Cum arată ascultătorul ideal?

Inteligent, frumos, bogat spiritual. E cel care apreciază toate emisiunile mele, indiferent de subiect, și care le ascultă da capo al fine, care mă felicită după aceea, care mă venerează și mă așteaptă la studio zilnic să îmi ceară autografe (râde).

Încerci să-ți educi ascultătorii? În ce măsură?

Altă variantă nu există. Conținutul este obligatoriu. După părerea mea, dacă nu înveți ceva nou și „mesteci“ aceleași intervenții despre vreme, între aceleași 200 de piese pe care oricum le știi, doar ca să nu deranjezi ascultătorul, nu are rost să faci, respectiv să asculți radio. Sigur, e vorba doar de a da o idee despre o noțiune nouă. Educația adevărată nu se poate face în mass-media, nici măcar la emisiuni de tip teleșcoală. Dar poți da un mesaj care să trezească cuiva curiozitatea. Chiar trebuie.

Povestește-mi un moment amuzant sau care te-a pus în încurcătură într-o emisiune și cum l-ai depășit.

La împlinirea a 90 de ani de viață, regele Mihai a ținut un discurs în fața Parlamentului. Eram cu televizorul deschis și comentam între cântece. La un moment dat, nu a mai funcționat nimic în emisie. Se mai auzea o singură sursă. Microfonul. Am vorbit 50 de minute singur în direct. Nu a fost amuzant.

Ai făcut interviuri cu atâtea persoane celebre. De care ești cel mai mândru?

Cel mai frumos interviu a fost cu cei de la Faithless. Era și George. Nu am vorbit despre mare lucru, deși am stat cu ei o oră și jumătate, până s-a terminat caseta video. Însă am comunicat de minune și asta a fost esențial.

Ce te-a făcut să rămâi în mass-media atât timp?

În primul rând, 23 de ani nu sunt mult. Mult e la Larry King. Când o să am și eu 60 de ani de media, atunci voi permite întrebarea asta (râde). Glumesc, desigur. Am rămas fiindcă, pe de-o parte, nu știu să fac altceva, iar pe de altă parte, fiindcă se pare că încă nu au venit alții mai buni să ocupe toate locurile.

Drumul vieții te-a dus și prin televiziune… Totuși, nu ai renunțat la radio. De ce? Ce are radioul în plus față de televiziune?

Televiziunea ocupă la mine un loc mult prea mic față de radio. Doi, trei ani față de 16 cu radioul. Oricum, sunt două lucruri diferite. Radioul e mult mai rapid, mai prezent, uneori mai misterios, aș spune. Îți cere și un pic de imaginație.

Numește o calitate și un defect pe care le ai.

Sunt un om bun. Pe de cealaltă parte, sunt delăsător.

Dacă nu ai fi avut succes în radio, ce altă meserie ai fi ales?

Șofer de taxi. Sau scriitor.

Susții ecologismul. Cât de „verde“ ești?

Nu am mașină. Folosesc trenul, bicicleta, uneori și picioarele. Reciclez – două fracții, atât ni se cere de la primăria de sector. Schimb rar aparatele electronice. Cât mai rar. Nu prea arunc mâncare și nu beau apă îmbuteliată.

Ce alte pasiuni ai?

Cititul, poezia, filmele documentare, alergarea pe munte și alpinismul, muzica de operă, cățeii. Și rugby-ul, pe care chiar încerc să îl practic și în prezent.

Cum ți-ai cunoscut iubita? E o poveste ca-n filme?

E o poveste atât de specială, încât, dacă aș povesti-o, nimeni nu m-ar lua în serios, ar spune că fac bancuri ca să scap de răspunsul adevărat. Este Nouă săptămâni și jumătate combinat cu Romeo și Julieta și Orfeu și Euridice. Și abia a început!

Ce înseamnă dragostea pentru tine? Dar familia?

Dragostea? Dăruire. Altruism total. Familia este esența psihicului ființei umane, cuib sau cușcă. Mulți încă nu știu, din păcate.

Care este cea mai mare realizare din viața ta?

Am salvat una sau două vieți, am crescut un copil, am prelungit încă niște mii de vieți participând la campania pentru legea antifumat în locuri publice.

Ce consideri a fi important în educația copilului tău?

Iubirea pe care i-o poți arăta. Restul sunt amănunte.

Ce ai învățat de la el?

Că se poate trăi și fără să te speli zilnic. E adolescent.

Lucruri pe care le iubești/le detești legate de orașul București.

E plin de surprize, dar, după 26 de ani aici, încă nu mă simt acasă.

Dacă ai fi pentru un an primarul Bucureștiului, ai…

Aș încerca să rezolv două probleme: cea a poluării aerului, extrem de gravă, și cea a mașinilor parcate pe trotuar. Drepturi pentru pietoni! Votați Vintilă!

Citește și:

Mugur Mihăescu: Nu cred că există oameni cărora nu le place să râdă

Dan Negru: Totul e fum în meseria mea

Adrian Perjovschi dezbracă părul de secrete

Articol preluat din ediția de iunie 2016 a revistei Femeia.

Autor: Corina Matei

Foto: arhiva personală


Lasă un răspuns

Sus