Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Mihai Bobonete: Compromisurile de la tinerețe sunt frustrările de la bătrânețe

Mihai Bobonete: Compromisurile de la tinerețe sunt frustrările de la bătrânețe

I se spune Bobo și este maestru într-ale umorului. Face parte din familia mare a lui Constantin Tănase, fiind născut să  facă spectacol.

Că îl vezi în serialul Las Fierbinți sau îl urmărești in show-urile Jocuri de celebritate sau Vocea României Junior de la Pro TV, este lesne de observat că are un umor inepuizabil. De fapt, Bobonete le are pe toate: șarm, charismă și un simț înnăscut al comicului. Este un actor inventiv, ludic, care are știința de a crea starea de bine a telespectatorului printr-o infuzie de bună dispoziție și de râs sănătos.

Ai avut un moment anume care te-a consacrat? Ce s-a mai întâmplat de atunci?

Nu știu exact momentul care m-a consacrat, dar pot să spun că un mare aport în cariera mea de actor l-a avut întâlnirea mea cu Octavian Strunilă în vara lui 2003, la Costinești. De acolo s-au întâmplat multe, iar tânărul student la Electrotehnică din Craiova a devenit astăzi ceea ce sunt.

Nu prea faci bâlbe în direct. Ai talent de comunicator?

Talentul nu poate fi categorisit, nu există talent de comunicator, există talent și atât. Omul care deține talentul îl cultivă într-o anumită direcție, dar nu-i poți da talentului un gen sau o categorie aparte, pentru că, de fapt, totul este un cumul de atribute, soartă, credință, putere și muncă îndelungată. Într-adevăr, show-urile de Impro, pe care le puteți vedea joi de joi la Café DEko și pe care le fac din 2003, alături de colegii mei, m-au ajutat în live-uri, dar nu numai asta.

Concurența te obligă ca, uneori, să faci compromisuri?

Niciodată nu am făcut compromisuri, tot ceea ce am realizat fost pe etape, așa cum mi-am propus inițial. Compromisuri faci atunci când pierzi hățurile din mână ̶ iar ele te vor urmări întreagă viață și se vor transforma în frustrări furibunde odată ce treci de prima tinerețe.

Rareori ești MIHAI BOBONETE. Pentru public, ești marca BOBIȚĂ. Nu te depersonalizează condiția de produs media?

Nu. Sunt un tip care își păstrează picioarele pe pământ și rădăcinile bine înfipte în familia frumoasă și numeroasă pe care o are de la Dumnezeu. Prietenii și cunoscuții îmi spun că m-am schimbat în bine, nu în rău  ̶  și asta pot s-o simt și eu atunci când lumea îmi zâmbește de fiecare dată când mă vede. Și asta, fără să spun vreo glumă. Pe scurt, nu, nu mă depersonalizează nimic.

Norocul a fost important în viața ta?

Pot spune că am avut și noroc sau că au existat momente în care am fost la locul potrivit și la timpul potrivit, dar mare parte din cariera mea se datorează relațiilor umane. Am evoluat pentru că am avut modele bune, oameni de urmat, credința în ceva aparte. Și atunci, dacă apare și norocul, e câștig la sigur!

Care sunt femeile cele mai importante din viața ta?

Sunt însurat cu o femeie superbă, am o fetiță minunată, îmi trăiește mama și e sănătoasă, slavă Domnului!, iar soacră-mea e o femeie de pus la rană.

Trecerea anilor e doar motiv de bucurie?

Momentan da, mă bucur. Fiecare an care trece îmi aduce mai multă înțelepciune și tărie de caracter, fiecare vârstă e frumoasă, cred că este mai frumos acum decât atunci, când sărbătoream singur, iar dacă de la fiecare an la altul mai primesc un „la mulți ani!“ în plus, de la un om pe care l-am cunoscut pe parcursul anului trecut, asta înseamnă că trebuie să mă bucur, sunt un om bun, indiferent de vârstă. 

Te știu de când eram vecini pe Baba Novac. Nu te comportai ca o vedetă, veneai la „shopping“ la magazinașul dintre blocuri, salutai, stăteai la coadă, sau te întâlneam la „Rucăr“ (care nu mai există acum) la o friptură și un vin cu gheață, la masă cu prietenii. S-a schimbat ceva de când ești cetățean de onoare în Las Fierbinți?

Nu sunt cetățean de onoare nicăieri, am fost o dată amăgit cu o cheie a satului Giurgeni, de către un primar, lucru care s-a dovedit a fi de fapt o cioacă și o acadea politică, și nu am acceptat nici eu, nici prietenul meu Mihai. Despre Baba Novac, numai amintiri frumoase. Am locuit vizavi de domnul Hurezeanu, vocea „Europei libere“ pe timpul lui Ceașcă, față în față cu Bin de la Subcarpați, la două blocuri de Iulian Tănase, la o aruncătură de băț de Pavel Bartoș și multe alte fețe cunoscute din diferite domenii – și sper că și pe ei i-ai văzut pe la „Rucăr“ la mici și șpriț, nu doar pe mine (râde). 

Te-a sprijinit cineva, a avut încredere în tine la începuturi?

Mama și Dan Chișu, ei sunt oamenii care au crezut că voi face treabă în direcția asta. Dar nu pot să-mi uit bunicile care m-au crescut și care m-au îndrumat de mic spre o carieră artistică, pe tata, care a strâmbat din nas, dar fără de care nu aș fi avut ce să îmbrac sau ce să bag în gură, și mai apoi oameni ca Mărgineanu, Neamțu, Toni Grecu, Andrei Boncea, Mimi Brănescu, Dragoș Buliga și mulți alții.

Cum ești tu, Mihai, acasă, la masă cu familia reunită?

Sunt în primul și primul rând bucătarul-șef. Eu gătesc și cică o fac bine, mai apoi sunt meseanul obișnuit, mai spun o glumă, mai plec pe gânduri când nu-s interesat de ce se vorbește și uite-așa. Dar să știi că niciodată nu las în farfurie sau pe fundul paharului, sunt ordonat și politicos!

Te vedem toată ziua la TV, dar publicul știe foarte puține despre tine. Te ferești de tabloide?

Nu, cred că e invers, tabloidele s-au ferit de mine. Din fericire pentru mine, tabloidomanii și-au cam dat seama că sunt cam tern și neinteresant ca persoană publică și m-au părăsit încă din fașă. Nu sufăr de băgat în seamă și nici nu mă prinde bine postura de figură de ziar, fie el tabloid sau altceva.

Cu ce ai venit de acasă la București?

Cu mândria de oltean, credința în Dumnezeu, scârbă față de omul rău și mincinos, zâmbetul pe buze și cei 7 ani de-acasă!

Ai juca în Caragiale?

Nu mă prinde teatrul și nu cred că aș putea face asta, dar cine știe ce provocări mi-a mai rezervat viața… Când o să citesc mai mult Caragiale, o să pot răspunde ferm, momentan nu e cazul.

În curând va începe primul sezon Vocea României Junior. Cum este la filmări alături de Robert Tudor și de cei trei antrenori, Andra, Marius Moga și Inna?

Foarte frumos! Copiii sunt talentați și cred că o să vă placă tare mult emisiunea, e cu emoții, cu talent, cu… mine.

CHESTII MĂRUNTE…

Îți alegi singur hainele? Ai o colecție de ceva anume?

Da. Nu colecționez haine, îmi permit să-mi cumpăr noi la câțiva ani!

Dacă ar fi să te gospodărești singur, cu puțini bani, ce știi să gătești pentru  o cină?

Multe lucruri și pot face mâncare gustoasă și cu mai puțin de 10 lei, dar cel mai bine știu să gătesc Foamea!

O călătorie cu bani mulți poate fi făcută în…

Las Vegas.

Câți kilometri poți merge pe jos? Lejer vreo 10, dar, dacă e să mă alerge un câine turbat sau nevastă-mea cu făcălețul deasupra capului, atunci mă duc ușor spre sută!

Te recunoaște lumea în trafic? Ești abordat la semafor de necunoscuți?

Niciodată.

Ce visuri de adolescent ți-au rămas?   

Dar cine mai știe la ce visa adolescentul de atunci și cum ar putea ele să se potrivească în vreun fel cu ce minte are omul din mine acum și viața pe care o trăiește? Nicicum nu îmi amintesc!   

 

Citește și:

Articol preluat din ediția de aprilie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Ivana Iancu
Foto: PR


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus