Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Mihai Melinescu, jurnalistul cu 30 de chitare

Mihai Melinescu, jurnalistul cu 30 de chitare

Mihai Melinescu este cunoscut ca om de televiziune. Puţini îl mai ţin minte de pe vremea când a fost la radio şi mulţi sunt surprinşi să-l vadă în concerte. 
 continuare din Revista Femeia, numărul de martie…
Ai participat la concursul internațional de oratorie reprezentând România. Cum a fost pentru tine acea experiență?
Așa e, aveam 16-17 ani. Știam bine engleză pentru că de mic o vorbeam în casă, cu tata și cu mama. Primul concurs de oratorie în limba engleză ținut vreodată în România avusese loc cu un an înainte; îl câștigase un coleg de-al meu din „Caragiale“, cu trei ani mai mare. Era organizat de English Speaking Union. Pe atunci nu aveai unde să găsești cărți sau cursuri de oratorie, vorbim de mijlocul anilor ’90, de unde internet și informații? M-a ajutat atunci enorm Veronica Focșeneanu, profesoară de engleză, fiica marelui autor și traducător Leon Levițchi. Foxi, cum îi spuneau toți elevii (în particular, evident!), nu mi-a fost niciodată profesoară la clasă, dar mi-a fost alături și m-a îndrumat cum nimeni nu știa s-o facă. A fost părintele meu de la școală. Ea m-a instruit și în oratorie, la început. Provocarea era uriașă, iar nivelul din finalele de la Londra, de neconceput pentru noi. Nu am reușit acolo, dar din experiența mea le-am spus altora și până la urmă o colegă a câștigat chiar finala internațională. Mai târziu am ajuns și eu jurat și instructor de oratorie în limba engleză.
De-a lungul anilor, în televiziune ai făcut multe lucruri, ce ți-a fost cel mai aproape de suflet?
Cred că, dintre toate, unele dintre edițiile speciale pe care le-am prezentat de-a lungul anilor și Noaptea Americană. A fost continuarea unei tradiții începute în anii ’90 la TVR – acoperirea alegerilor prezidențiale americane, care, din cauza diferenței de fus orar, trebuie transmise noaptea. În 2016, am reușit să ținem o emisie de aproape zece ore cu o mână de oameni inimoși.
Ai fost corespondent la Washington. E greu să stai departe de casă?
Depinde foarte mult când și de ce pleci. Eu mi-am dorit acel post și acea experiență. Da, mi-a dat complet peste cap viața personală atunci. Dar așa a fost să fie… am învățat foarte multe, din multe puncte de vedere.
De care anume gen muzical ești mai apropiat?
Sincer, de cel pe care nu l-am cântat niciodată pe scenă: al meu. Pregătesc ceva de mulți ani și anul ăsta cred că reușesc să termin: un proiect mixt de muzică acustică și electronică. Altfel însă, sunt un adept al chitarei acustice și foarte dragi îmi sunt prea rarele concerte alături de bunul meu prieten Tudor Anghelescu, unul dintre cei mai buni chitariști din România.
Cum ai descrie o lume fără femei?
Imposibilă.
Și, la polul opus, cum ar fi o lume suprapopulată de femei?
La fel: imposibilă, dezechilibrată. Avem nevoie unii de alții. La fel de mult, chiar dacă în sensuri diferite.
Continuare din Revista Femeia. Citește interviul integral în revista Femeia, numărul de martie 2018, acum pe piață!

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus