Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Mirabela Dauer: Îmi place să trăiesc privind mereu înainte

Mirabela Dauer: Îmi place să trăiesc privind mereu înainte

Mirabela Dauer, una dintre cele mai iubite cântărețe de muzică ușoară de la noi, e un om pe care n-ai cum să nu-l admiri. Nu s-a lăsat intimidată de noul val al muzicii, de noul tsunami de fețe frumoase și și-a continuat drumul, îmbogățindu-și repertoriul după gustul publicului, purtându-și muzica prin toată lumea.

Doamna Mirabela – Mira, așa cum îi spun prietenii – este un model de artist care a știut să sfideze stilul și timpul. O revedem oricând cu drag, pe scenă sau pe micul ecran. Dacă vă este dor de ea, puteți s-o revedeți  pe Antena 1, la „Bravo, România!“

Cum a fost trecerea de la Mirabela la doamna Mirabela? A schimbat asta ceva în felul tău de a fi?

Eu sunt Mira pentru toată lumea, nu-mi place să mi se spună doamna Mirabela. Nu-mi place și punct! Pentru mine e mult mai firesc să-mi spui Mira sau Mirabela. Și mai omenesc. Doamnele erau la curțile regești.

Se pare că ai găsit secretul tinereții fără bătrânețe. Ni-l împărtășești?

Nici nu l-am căutat. Eu cred că oamenii își arată pe chip sufletul. Iar eu cu asta mă laud, cu un suflet bun și frumos. Iar asta categoric ajută. Eu nu sunt și n-am fost o persoană frumoasă, arătoasă, sunt drăguță și se vede că sunt un om bun. Plus că sunt înconjurată de foarte mulți tineri, de la care învăț mereu câte ceva. Eu de la ei, iar ei de la mine.

Vocea ta e unică, dar au fost suficiente talentul, darul, harul?

Nu. I-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a dat acest har, pentru că nu cred că aș fi știut să fac altceva. Dar a fost și foarte multă muncă, enorm de multă! Nefiind un om arătos, așa cum vă spuneam, n-am mizat niciodată pe imagine. Eu am fost un glas, iar ca să mă remarc, am muncit foarte mult. Cu toate că sunt Rac, George Țărnea îmi spunea „Racul înaintaș“. Am fost bătăioasă și, dacă mă dădeai afară pe ușă, intram pe fereastră. Sunt o fire tenace, am iubit și iubesc foarte mult meseria asta.

După o viață pe scenă și multe întâlniri, care sunt întâlnirile esențiale din cariera ta?

Să-mi ajute Dumnezeu să fie mulți ani de-acum înainte. Au fost întâlniri remarcabile în viața mea, multe care m-au marcat, multe cu artiști străini pe care i-am întâlnit la diverse festivaluri la care am participat și pe care generația de acum nu-i cunoaște. Dar, uite, vă spun o întâmplare recentă, amuzantă. Eram la Roma ca turist, mă plimbam și l-am văzut pe Berlusconi. M-am dus la el, i-am vorbit și am fost plăcut surprinsă să văd că îmi răspunde. Eu cu politica nu am treabă, dar întotdeauna mi s-a părut Berlusconi un tip spumos, vesel. Am și făcut o poză cu el! 

Cât din ceea ce ești pui în cântecul tău?

Tot. Nu-mi spun poveștile mele de viață, cântecele pe care le cânt nu sunt poveștile mele, unele se asemănă pentru că așa au vrut cei care le-au scris. Dar viața mea nu e pusă pe tavă nimănui. Dar, atunci când cânt, pun acolo tot sufletul meu, pentru Măria Sa Publicul. 

Ai avut complexe de vreun fel?

Nu, n-am avut și nici nu am. Nu am de ce. Dacă e vorba de înălțime, să știți că nu am complexe. Parfumul nu-l poți lua cu tine în sticle de doi litri. 

Dintre cântecele tale, care ți-e cel mai drag?

Toate. Nu am cum să aleg doar unul. Am multe piese, iar când e un program artistic de pregătit, nu știu ce să aleg… Dacă ar fi după mine, le-aș cânta pe toate!

Cât de importante sunt aplauzele pentru un artist?

Cele mai importante. Ador aplauzele, sunt singurele palme pe care le suport. În fața publicului sunt altă persoană, mă transform pe scenă. Acele momente sunt unice. Pot fi bolnavă, pot avea diverse probleme sau gânduri, nimic nu mai contează atunci când ajung pe scenă. Oamenii vin să mă vadă ca să uite de problemele lor, așa că un artist nu trebuie să-i încarce cu ale lui. Oamenii te simt. O singură dată mi s-a întâmplat să fiu foarte afectată pe scenă: când a murit tăticul meu, am fost nevoită, chiar în ziua înmormântării lui, să cânt la Ploiești. Am plâns non-stop, am cântat puțin, dar oamenii m-au înțeles. A fost un caz de forță majoră, nu aveam cum să lipsesc de la acel spectacol – mai ales că sunt un om de cuvânt și cu respect față de public și față de cei care plătesc pentru un concert –, dar mi-a fost foarte greu. 

Ce cântece nu ai compus încă?

N-am compus niciodată pentru că îmi știu măsura. Îi las să compună pe cei care știu să facă asta! Nu mi-a plăcut niciodată mediocritatea, am vrut să dau ori totul, ori nimic. Prefer să fiu o artistă bună și apreciată decât un compozitor mediocru. 

Casa ta e așa cum ai visat-o? Te reprezintă?

Da, de data asta da. E făcută la o vârstă destul de matură, târziu, dar e după sufletul meu. Este modestă, aproape de pădure, liniștită și cu o curticică mică, dar plină de verdeață și flori. În plus, am și cățeii mei, așa că acasă e liniștea sufletului meu.

Te-am văzut îmbrăcată simplu, dar și sofisticat. Îți place să faci shopping? Unde?

Da, îmi place foarte mult, dar pe mine mă îmbracă de mulți ani Liza Panait. Ea mi-a creat stilul pe scenă. Eu sunt nonconformistă, nu mă îmbrac ca pentru vârsta mea, îmi găsesc haine și în magazine de tineret. Când merg în străinătate, am un magazin preferat, Forever 21, unde găsesc tot ce vreau eu. Nu mi-ar sta bine să mă îmbrac altfel, cred că atunci aș fi ridicolă. Eu mă simt bine în pielea mea.

Scena te obligă la machiaje grele pentru ten. Ce secrete ai pentru întreținere?

Trebuie să vă spun ceva, eu nu prea mă fardez, nici chiar la TV. Când sunt invitată la emisiuni de dimineață, mă dau doar cu ruj. Mă machiez numai în show-urile TV de seară – și numai cu fardurile mele! Am avut o problemă de ten la un moment dat și am tras vreo doi ani de zile, iar acum am o trusă a mea și o folosesc doar pe aceasta. Iar la spectacole mă dau numai cu ruj. Regula de care țin cont mereu este demachierea, urmată de spălatul pe față cu apă și săpun. 

Întotdeauna vii cu ceva nou. Ce ne mai pregătești?

Am fost în studio și am înregistrat piese noi, dar și coveruri, preluări folclorice foarte frumoase, am și o melodie nouă care îmi place mult și despre care cred eu că vă fi hit (o piesă compusă de Marius Cristian Popa, un tânăr talentat cu care mă aflu la prima colaborare). 

Dacă privești înapoi, care sunt momentele esențiale ale vieții tale?

Nu știu dacă au fost momente, viața întreagă e esențială din clipa în care vii pe lume. Nu-mi amintesc lucrurile urâte, nu trăiesc din amintiri, îmi place să trăiesc privind mereu înainte, pentru că viața e atât de scurtă, frumoasă și unică, încât nu merită să te încarci cu lucruri urâte. Mi-ar fi plăcut să am acum iarăși vreo 20 de ani și să am în continuare mai mult timp în față ca să mă bucur de tot ce întâmplă acum – tehnologie, muzică, viață, lume. Mie îmi place tot ce trăim, sunt omul viitorului. Am o fire pozitivă și optimistă și încerc să am oameni ca mine în jur. 

Citește și:

Ezği Asaroglu: Inocența învinge

Paula Chirilă: Îmi plac deopotrivă drama și comedia

Liviu Teodorescu: Muzica se îmbină așa bine cu iubirea!

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.13/31.03.2016
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: Antena 1

Comments

comments

Lasă un răspuns