Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Monica Iagar: Forta feminitatii

Monica Iagar: Forta feminitatii

Fostă campioană europeană – la săritura în înălțime în sală (1,96 m) și în aer liber (1,97 m) –, dar și mondială, Monica Iagăr a văzut lumea de la o înălțime considerabilă. Recordul personal este de 2,02 m. În 2006 s-a retras din lumea performanței, însă a rămas în sport.

Este absolventă a Facultății de Educație Fizică și Sport, are un doctorat în domeniu și lucrează la Ministerul Afacerilor Interne. Ayana și Maya, fiicele ei, îi fac viața veselă, chiar dacă agitată. Despre lecția sportului, dar și a vieții, Monica ne vorbește sincer, simplu, asumându-și toate alegerile.

Cum a început dragostea ta pentru sport și când ai înțeles că acesta va fi drumul tău?

Cred că nu este vorba despre dragoste, ci despre o întâmplare fericită, care m-a făcut să descopăr plăcerea de a face sport. Asta a început în 1980. Pentru mine, sportul de performanță a însemnat, pe lângă bucuria medaliilor europene și împlinire, o copilărie petrecută în sala de sport sau pe stadion, durere fizică, ambiție multă, dar și sacrificii personale.

Orice campion are victorii și eșecuri. Care este medalia pe care ai fi putut s-o câștigi, dar ceva te-a împiedicat să ajungi pe podium?

Nu există sportiv de performanță care să nu simtă gustul amar al eșecului. Ni s-a întâmplat tuturor. Nu pot să mă gândesc la o medalie anume, dar am pierdut din cauza faptului că nu m-am putut concentra, a lipsei de atenție în acea secundă, a unor accidentări. Esențial este însă că nu m-am lăsat învinsă, ci am continuat. Sunt mulțumită de parcursul meu sportiv, care m-a învățat să lupt și să înțeleg că fiecare pas e important chiar și ca experiență.

Lecția sportului de performanță este dură?

Este dură, dar foarte benefică. Sunt ceea ce sunt datorită sportului și părinților. Mi-am propus să le ofer totul părinților și să mă dedic în continuare sportului. Sunt datorii de onoare și în același timp de suflet.

Fetele din sport sunt fete rele?

Mituri mediatice… Fetele din sport sunt fete cu onoare și respect. De fapt, răutatea înseamnă ambiție și determinare. Fără ambiție, nu reușești în niciun domeniu.

Ce faci acum, după ce ți-ai încheiat cariera sportivă?

Am rămas în sport, cum era firesc. Eu sunt acea femeie din Ministerul Afacerilor de Interne care realizează programele de pregătire pentru sportul de masă al angajaților ministerului. 

Mai visezi că ești în cantonament?

Nu mai visez, deși nu era ușor. Dintotdeauna am perceput disciplina strictă ca pe o necesitate și am respectat-o fiindcă doar așa puteam să urc, să progresez. Nu am fost ruptă de lumea exterioară, chiar dacă aveam lungi perioade de antrenament. Atunci, am învățat că trebuie să iei din exterior numai ce-ți este util.

Atletismul este un sport individual. Ai avut timp să-ți faci prieteni?

Sportul individual, nu numai atletismul, îți dezvoltă toate calitățile unui om normal, și cu bune, și cu rele. Există prietenii frumoase între concurenți. Noi suntem în competiție doar acolo, la concurs. Am rămas în relații bune cu multe atlete cu care m-am duelat la înălțime.

Crezi că sportul de performanță te-a făcut să pierzi din clasica feminitate?

Nu, nici vorbă! Orice meserie ai avea, feminitatea o ai sau nu. Din contră, cred că performanța îți dă strălucire, încredere, atitudine.

Ce faci cu timpul tău acasă?

Tot ce poate face o femeie obișnuită ca mamă, iubită, soție. Gătesc în fiecare zi și se pare că o fac destul de bine dacă fetele sunt încântate, mă ocup de programul fiicelor mele, grădinăresc sau citesc câte o carte. O zi nu seamănă niciodată cu alta.

Cum te descurci cu două fete cochete? Petreceți mult timp la shopping?

Facem shopping în vacanțe și deseori vorbim pe tema asta. Sunt discuții lungi cu micile mele cochete, întrucât cea mare este deja adolescentă, iar cealaltă nu vrea să fie mai puțin în temă, chiar dacă e mai mică.

Crezi că într-o zi îți vei întâlni jumătatea?

Da. Și se pare că o am aproape…

Ce presupune o relație bună, în opinia ta?

Relația bună este cea în care doi oameni se completează și se susțin în toate privințele.

Crezi în noroc sau obții totul cu mult efort?

Norocul este ceva aleatoriu. Eu am muncit mult pentru tot ce am, dar, recunosc, am avut noroc uneori…

Cui datorezi multe?

Părinților și apoi mentorilor mei – din respect, nu aș dori să-i nominalizez. Au fost puțini, dar foarte buni. Am avut modele de viață și încă am. Sunt de părere că fără modele nu putem să ne construim personalitatea. Așadar, cu siguranță avem nevoie de ele.

Ce călătorii planifici și care sunt locurile unde te-ai întoarce?

Nu planific nimic cu mult timp înainte, însă merg în vacanțe pentru sufletul meu, dar și cu fetele.

Faci tratamente de înfrumusețare?

Da și nu m-am sfiit niciodată să recunosc asta, fiindcă vine o vârstă când sunt necesare. Esențial este să nu exagerezi. Nu cred în transformările radicale și nici în obsesia tinereții.

Ce-i armonia pentru Monica Iagăr?

Știu un lucru: familia și sănătatea îmi dau armonia vieții.

Articol preluat din ediția de mai 2015 a revistei Femeia.

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: Radu Vintilescu


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus