Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Mugur Mihăescu: Nu cred că există oameni cărora nu le place să râdă

Mugur Mihăescu: Nu cred că există oameni cărora nu le place să râdă

Doctor în râs, plin de viață și optimism, Mugur Mihăescu a devenit celebru grație unor personaje pe care le-a creat în proiectul Vacanța Mare. Fie că e Leana, fie că e Garcea, Mugur are talentul de a aduce pe ecran o lume pe care abia așteptăm s-o reîntâlnim. Iar acum, îi putem revedea pe Garcea și Leana la Kanal D.

Publicul te vede așa cum vrea el. Iar încercarea ta de a părea altfel sau de a te justifica este o greșeală. Cine este suficient de înțelept ca să facă diferența între personaj și persoana care îl interpretează înțelege singur, fără să-i explici tu.

De câtă vreme te simți mereu în Vacanța Mare?

În Vacanța Mare mă simt cam de pe vremea lui Moise. Lăsând gluma la o parte, nu pot să-mi închipui viața fără Vacanța Mare pentru că m-a modelat, m-a schimbat, mi-a dat un sens. Așa că nu pot să separ viața mea de ceea ce înseamnă Vacanța Mare. Cine știe povestea noastră, nebunia și creativitatea pe care le facem să explodeze când călcăm pedala de accelerație înțelege ce vreau să spun.

Când ești Leana, când ești Garcea și, mai ales, când îți permiți să fii tu însuți?

Sunt destul de kinky, nu? Îmi place foarte mult să mă schimb, să nu fiu previzibil în ce ofer din punctul de vedere al interpretării, așa că închid ochii și mă transpun în altă lume, în „Fairytopia“ mea.

Stilul îți impune subiectul sau personajele?

Este și așa, și așa! De multe ori, pornești de la o anumită acțiune și vezi că poți să dezvolți și să deraiezi de la ce ți-ai propus. Pentru că îți pui amprenta asupra personajelor și, până la urmă, tu dai viață personajului. Și iese ceva care se potrivește mai bine decât ai gândit tu inițial. Nu trebuie să fii niciodată strict în ce faci când e vorba de umor. Scenaristica este departe de matematică.

Cum se trăiește și se inovează într-o frăție a umorului cum este cea pe care o ai cu Radu?

Suntem ca într-o căsnicie în care te înțelegi cu celălalt înainte de a deschide gura. Știe exact fiecare ce dorește înainte de a scrie povestea. Pe parcurs, completăm ca la o piesă. Este ca la o compoziție muzicală: curg notele.

Are umorul puterea să facă vreo schimbare, de orice fel?

Nici nu m-am gândit că umorul ar putea să schimbe ceva. Umorul îți dă o stare de spirit. Râsul este un medicament, un elixir, ceva orgasmic. Nu cred că există oameni pe lumea asta cărora nu le place să râdă. Iar dacă ne potrivim, reușim să intrăm pe frecvența celor care ne urmăresc, totul e în regulă, pentru că, până la urmă, gusturile sunt diferite, iar noi considerăm că ne-am îndeplinit misiunea.

Ce prinde mai bine la public? Bășcălia sau ironia fină?

Dumnezeu știe! Uneori una, alteori alta. Nu este o rețetă. Așa cum am spus, râsul în sine este ceva care nu ține de precizie și de previzibil. Nu poți să cuantifici într-o formulă și să zici: „Asta este ce prinde la public“. Depinde de gust, de situație, de o sută de variabile! Dacă ar putea fi prins într-o formulă, umorul s-ar învăța la matematică, nu s-ar face pe scenă.

Sunt personajele voastre inepuizabile? Care va fi al treilea copil? Leana și Garcea au crescut, sunt mari deja…

Orice personaj este inepuizabil și poate să se regăsească sub alt nume. De exemplu, personajul numit Bulă. Ori Seinfeld. Sunt personaje care nu vor muri nicicând. Noi, Vacanța Mare, am rămas aici, în zona mioritică. În spatele oricărui personaj, poți să pui întâmplări fantastice, neverosimile și tot soiul de situații care îi asigură nemurirea. Inepuizabilul ține de imaginația omenească. Iar imaginația nu are limite.

Vacanța Mare înseamnă doar râsu’-plânsu’?

Vacanța Mare înseamnă și așa ceva. Dar în spatele ei sunt niște oameni care au viața și problemele lor, cu bune și rele. Până la urmă, Vacanța Mare este ce dorește publicul. În momentul în care i te adresezi, el dorește să te vadă într-un anumit fel. Concentrarea ta de a-i schimba percepția este ceva greșit, după părerea mea. Tu, ca persoană, ești altfel decât personajul: nu ești bădăran, iar în relația cu femeile, ești diferit de Garcea sau Costel. Dar publicul te vede așa cum vrea el. Iar încercarea ta de a părea altfel sau de a te justifica este o greșeală. Cine este suficient de înțelept ca să facă diferența între personaj și persoana care îl interpretează înțelege singur, fără să-i explici tu.

Care a fost cel mai greu moment în existența grupului vostru?

Cel în care a murit colegul nostru, Dan Sava, în 1999. Așa a fost să fie. Doamne ferește, nu vreau să se mai întâmple nimănui!

Cu ce formulă veți veni la Kanal D?

La început, în primele opt episoade, venim cu o formulă deja cunoscută, după care vor fi o puzderie de personaje și situații noi.

Ești un tip optimist, zâmbăreț sau râsul e doar pe scenă?

Tot timpul am fost optimist, dar asta nu înseamnă că nu am stări melancolice. Nu sunt diferit de alți oameni.

Cum e Mugur dimineața, la el acasă?

Acum, de exemplu, când vorbim pentru acest interviu, iată, mă aflu la studio, unde sunt exact ca la mine acasă. Mă resetez, am o cafea în față, o beau împreună cu Cristi, prietenul meu cu care fac tot ce ține de sunet. Pe urmă o să mâncăm. Ca acasă.

Dar la cinema, împreună cu fiica ta?

Merg la cinematograf împreuna cu fiica sau soția ori de câte ori am ocazia. Ne plac filmele și mergem deseori la cinema.

Definește, te rog, politică dâmbovițeană.

Este politica unui băiat imatur, de 17 ani, care crede că le știe pe toate. Este o politică normală dacă ne gândim că vine după o perioadă în care habar nu am avut ce înseamnă politică.

Mașina pentru român…

Mașina mea este electrică. Pentru român, în general, este cea cu care își face treaba. Și pe care și-o permite.

Educația la noi…

Este la fel ca educația în altă parte. Îți duci copilul la o școală bună, îi dai o șansă în plus. Este cam urât să arunci cu mocirlă asupra unui întreg sistem. Într-adevăr, lucrurile nu sunt așa cum am vrea noi să fie, dar nici ca Rwanda sau Tanzania nu suntem din punctul de vedere al învățământului. Dovadă că sistemul ăsta, pe care unii îl blamează, dă olimpici din toate părțile.

Berea…

Înseamnă bani, pentru că asta vând la pubul meu. Iar pentru cine o bea, mai ales vara, probabil că este ceva asemănător ambroziei pe care o consumau zeii.

Ce evidențiază expresia „ca la români“?

Faptul că nu știm să ne prețuim.

Citește și:

Dorian Popa: Aspectul fizic m-a ajutat foarte mult

Dan Negru: Totul e fum în meseria mea

Hrubaru: Mama a zis că mă aruncă-n Dunăre

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.35/03.09.2015

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: Kanal D


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus