Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Nico: Ingerii imi poarta noroc

Nico: Ingerii imi poarta noroc

Are 45 de ani, cântă de când se știe și n-ar da niciodată tihna ploieșteană pe agitația Capitalei. I-am cerut un top trei al lucrurilor de suflet, iar alegerile ei ne-au surprins plăcut.

Ne-am dat întâlnire într-o după-amiază de iarnă, pe Calea Victoriei, unde cofetarul iscusit de la Maison Mignon ne-a preparat o porție delicioasă de clătite cu ricotta. Volubilă, prietenoasă, toată numai zâmbet, Nico a venit însoțită de bunul său prieten, actorul Marius Bălan, alături de care tocmai a înregistrat o nouă melodie de sezon – „Poveste de iarnă“. În timp ce ascult în difuzoare cât de armonios se îngemănează vocile celor doi, Nico îmi relatează povestea tatuajului care îi îmbracă mâna stângă precum o brățară. „Fiica mea este o fire rebelă, are tot spatele tatuat. La un moment dat, a tot insistat să-mi fac și eu un tatuaj, să fiu o mamă cool. Reprezintă numele fetei mele, Elena Alexandra, anul nașterii ei, 1990, și cheia sol.“

Îngerașul norocos

„L-am primit cadou în 2003, la lansarea albumului meu la Brașov, cu doar câteva zile înainte de începerea Festivalului Cerbul de Aur, de la una dintre cele mai constante și implicate admiratoare ale mele, Anna, o unguroaică tare dragă sufletului meu. Când am urcat pe scenă pentru a interpreta piesa «Heaven Knows», care mi-a adus locul al doilea în concurs, l-am ținut în mână.“

Inelul de la tata

„Acest inel de aur sub forma unui buchet cu flori, din a cărui montură lipsește o perlă roz, este prima bijuterie pe care mi-a oferit-o tata, la 16 ani. N-am găsit încă una la fel, cu care s-o înlocuiesc pe cea pierdută, cum niciodată nu-l voi putea înlocui pe tata, care a dispărut dintre noi când aveam doar 20 de ani. Tatei îi plăcea să cânte la acordeon canțonete și îl îndrăgea pe Piazzolla. Era ceasornicar, nu pot să mă trezesc dimineața altfel decât în ticăitul ceasului. A decedat cu doar câteva luni înainte de Revoluție, când eu eram însărcinată în luna a patra.

Telefonul mobil

„Fără el, simt că nu am viață. Este o necesitate primordială, dar e și un lucru drag, pentru că mi-a fost dat în dar de sfântul Nicolae, când îmi sărbătoresc și ziua onomastică, de către soțul meu, Laurențiu. E important să-l am cu mine mai ales când fetița mea de 24 de ani e plecată de-acasă și, de ce nu, pentru a fi pe recepție atunci când lumea mă caută pentru a încheia diferite angajamente în spectacole sau reclame.“

Articol preluat din ediția de ianuarie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Adriana Moscu

Sursa foto: Vlad Stănescu


Lasă un răspuns

Sus