Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Oana Zamfir: Apriga si patimasa

Oana Zamfir: Apriga si patimasa

A ales să părăsească Brașovul natal pentru agitația Capitalei, pentru traficul epuizant, oamenii complicați, dar și infinitatea de oportunități pe care a considerat că i le oferă Bucureștiul.

Visa în copilărie să elimine tot răul din lume spunând cuvinte magice, este o fană înrăită a poveştilor caselor regale, ciorba gătită de mama ei este cea mai bună din lume, iar marea este refugiul pentru tihna sufletului. Mai multe despre Oana Zamfir, prezentatoarea programului-maraton România 24, difuzat de luni până vineri, de la 10 la 12, pe Digi TV, în rândurile ce urmează.

Cum arată o dimineață care tinde spre perfecțiune?

Soare, nu mai mult de 25 de grade, iubitul meu, o cafea bună și undeva, NU în București.

Cum este femeia din spatele pupitrului de ştiri, ce pasiuni are?

Sunt un om normal, cu multe visuri, planuri, idei şi nebunii. Prea pătimaşă, uneori, „aprigă“ – cum mă caracterizează bunica. Sunt un om care în fiecare zi încearcă să facă ceva mai bine decât ieri şi care, de multe ori, vrea să schimbe şi ce nu poate fi schimbat. Iar asta nu e tocmai o sursă de fericire. Noroc că îmi iau fericirea din multe alte lucruri! Şi nu duc lipsă de pasiuni. De la tot ce înseamnă muzică, cinematografie, sport (aproape orice formă de sport) până la gătit sau citit, toate sunt activităţi pe care le fac cu mult drag, care mă relaxează şi mă deconectează de probleme. Îmi place să ascult muzică şi să cânt atunci când sunt singură, în maşină, de obicei în drum spre serviciu sau înapoi spre casă. Iubesc să gătesc pentru prieteni şi să primesc laude pentru rezultat, desigur. Cât priveşte mişcarea, dă-mi doar o pereche bună de pantofi sport şi aş alerga o zi întreagă. Îmi mai trebuie un parc mare şi frumos şi o vreme bună.

Care era visul tău din copilărie?

Am avut sute de visuri. Nu știu care era cel mai puternic, dar știu că mă uitam cu cea mai mare plăcere la desenele animate Sailor Moon și mă visam o războinică frumoasă cu puteri supranaturale. Visam să am puterea să elimin răul din lume cu o simplă frază magică.

Tu ţi-ai ales meseria sau ea te-a ales pe tine?

Sincer, nu cred că am înţeles nicio­dată întrebarea asta. Ştiu doar că am fost sfătoasă de mică. Vocală, curioa­să, cu iniţiativă şi imaginaţie. La zece ani, scriam poveşti de zeci de pagini, mă uitam la orice documentar care se difuza în anii ‘90 la televizor. Aveam multe visuri, scriam, dar şi vorbeam despre ele. Nu tăceam nici să mă pici cu ceară! Eram curajoasă, iar asta mă băga uneori în necazuri. Iar în clasa a VIII-a îmi amintesc că profesorul de istorie, care nu era tocmai un simpatizant al meu, mi-a spus la final de an pe un ton apăsat: „Zamfir, tu trebuie să te faci jurnalistă“. Ne ceruse ca ultimă lucrare un eseu despre cum ar fi arătat lumea mea, a unui adolescent de 15 ani, dacă trăiam în comunism. Am ales, în mod natural, cel mai bun colegiu de filologie din Braşov şi apoi, în clasa a XI-a, mi-am pus întrebarea: „Eu ce vreau să fiu când mă fac mare?“ O lună am vrut să dau la teatru, apoi la drept, litere, psihologie sau chiar la ASE. Într-a XII-a, m-am hotărât să dau la jurnalism şi nu m-am mai răzgândit. Am ales jurnalism pentru că eu chiar credeam în aventură, adrenalină, lucruri mari şi idei măreţe. Nu s-au împlinit pe băncile facultăţii, ci mai târziu, când am dat nas în nas cu terenul, cu microfonul, cu oamenii, cu radioul, cu televiziunea. Dacă eu am ales meseria sau ea pe mine, nu ştiu. Ştiu că nimeni nu m-a obligat să fac ce fac acum. A fost cel mai natural lucru care mi s-ar fi putut întâmpla.

Ce personalităţi din lumea politică ţi-ar plăcea să intervievezi?

O să profit de faptul că întrebarea nu include limite geografice, aşa că optez pentru două personalităţi din plan extern: Hillary Clinton şi Vladimir Putin. Dacă aş avea şi mai multă libertate de a alege, aş include-o în listă pe suverana Marii Britanii, regina Elisabeta a II-a. Asta, pentru că sunt o fană înrăită a poveştilor despre casele regale, iar Elisabeta a II-a este ea însăși o poveste. Revenind la politică, Hillary Clinton – pentru că n-ai cum să nu vrei să o intervievezi pe cea care poate deveni prima femeie preşedinte din istoria Statelor Unite, iar Vladimir Putin – pentru că ar fi cel mai intens interviu pe care l-aş realiza vreodată. Cum
să nu-ți dorești să-i pui întrebări omului de care alţii se tem că ar putea rescrie harta Europei?!

Ai câştigat Cupa Presei la karaoke. A fost întâia dată când ai cântat ori chiar ai studiat canto?

E mult spus că am studiat canto. În ultimii doi ani de liceu, am făcut pregătire cu mai mulţi profesori de muzică şi am participat la câteva con­cursuri. Eu şi muzica avem o relaţie specială, dar niciodată nu cred că va fi mai mult decât un hobby. Asta, pentru că am un trac îngrozitor de scenă. Sunt genul de om care cântă foarte bine când nu îl ascultă nimeni (sau nu ştie că este ascultat) şi căruia îi tremură fiecare bucată din corp, inclusiv vocea, când are audienţă. Uneori, pur şi simplu trebuie să îţi accepţi limitele, iar eu asta am făcut eu.

Ce stil vestimentar preferi?

Întotdeauna am avut tendinţa de a mă îmbrăca elegant. Îmi imprimă o stare de bine, mă face să mă simt pregătită pentru aproape orice fel de situaţie. Merg pe principiul: „Better overdressed than underdressed“. Când ştiu că n-are ce să mi se întâmple, aleg ce e mai comod din garderobă. Tricouri, jeanşi, tenişi, o gea­că de piele şi o geantă casual în care, ca orice femeie, îndes vrute şi nevrute. Pendulez, așadar, între două stiluri aproape opuse, dar niciodată nu uit de accesorii, de care nu duc lipsă.

Practici vreun sport?

Alergatul în parc este o pasiune veche şi este cea mai bună terapie pentru mine. Mi-ar plăcea să pot merge cu bicicleta, însă mi se pare un chin să fac asta în Bucureşti. Aşa că sora mea, care locuieşte în Braşov, se bucură din plin de ea pentru că acolo este mult mai uşor să pedalezi. În viitorul apropiat, mi-ar plăcea să mă apuc de cursuri de dans. Aş vrea să învăţ să dansez tangou – cel mai… matematic, greu, frumos şi elegant dans pe care l-am văzut vreodată.

Trei preparate culinare în fața cărora nu reziști…

Pizza italienească, plăcinta cu brânză dulce și stafide și ciorba gătită de mama.

Care este filmul de suflet? Dar actorul preferat?

Filmul preferat este „Malèna”, cu Monica Bellucci, în regia lui Giuseppe  Tornatore. Actrița mea preferată este Meryl Streep.

Tabletă sau/și smartphone? Android sau IOS? Ți-au dat dependență?

Smartphone și IOS, dar niciodată nu mi-am pus problema dependenței. Nu știu ce aș face însă dacă mi-aș pierde telefonul. Abia atunci mi-aș da seama dacă sunt dependentă sau nu.

Care este locul preferat pentru petrecerea concediului?

Marea. Invariabil marea, deşi nu ştiu să înot. Nu sunt pretenţioasă în ce priveşte locul pentru că nu sunt genul de persoană care face foarte multe în concediu. Mă odihnesc, citesc, ascult muzica pe care nu am timp să o descopăr când sunt ocupată, mă bucur de soare, de mâncare bună şi de bronz. Dacă ar fi să aleg, fiecare concediu mi l-aş petrece în Grecia.

Citește și: Cosmin Selesi: Nu am avut o educatie spartana, ci una la moda

Silvia Ionita: Dincolo de ecran sunt mama, sotie si femeie

Andreea Mantea: Diminetile ma gasesc mereu zambind

Articol preluat din ediția de iulie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Mariana Fătulescu

Foto: PR


Lasă un răspuns

Sus