Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Olimpia Melinte: În spatele scenei, n-am nimic de ascuns

Olimpia Melinte: În spatele scenei, n-am nimic de ascuns

Pe actrița Olimpia Melinte o putem revedea acum în filmul Cel ales al lui Cristian Comeagă. Olimpia întrupează și însuflețește cu har și virtuozitate atât adolescenta îndrăgostită fără ocolișuri, cât și femeia sofisticată, prizonieră a propriei vanități. „Olimpia Melinte dă încă o dată măsura talentului și a profesionalismului ei, cu dezinvoltura unei vedete și cu entuziasmul unei debutante“, a spus Cristian Comeagă.

S-a zis despre ea că este versatilă, cameleonică, fascinantă. Oricum, este o actriță foarte valoroasă: nominalizată la premiile Goya, cu CV bogat în lungmetraje, sub „bagheta“ unor mari regizori, Olimpia a început să devină un nume și pentru cinefilii din România.

Te cheamă Olimpia… un nume rar. Cine ți l-a ales și cum te alintă ai tăi? Ai vreo legătură cu sportul olimpic?

Port numele nașei mele, mama și-ar fi dorit să-mi spună Carmen, dar a cedat în fața Olimpiei – și bine a făcut! E un nume grecesc, așa își spuneau zeii pe muntele Olimp. Ai mei îmi spun Oli sau Pia.

Parcurgând biografia ta, se poate ușor observa că deja ai avut parte de multe, multe șanse și de tot atâtea reușite. Cum e să fii lider de generație într-o lume în care concurența este deseori acerbă?

Nu m-am gândit niciodată că aș putea să fiu lider de generație, de fapt nici nu cred că sunt – ce-am făcut până acum a fost să-mi iubesc munca și să-mi urmez calea, iar tot ce s-a întâmplat după aceea a fost rezultatul unor ani de încercări. Am dat zeci de castinguri, am fost la tot atâtea probe, uneori a fost bine, alteori nu, dar am încercat să învăț din aceste întâlniri, să cresc și să mă dezvolt.

De la Mircea Daneliuc încoace, ai lucrat în lungmetraje cu mari regizori. Care sunt culisele muncii din spatele unei producții cu un regizor de notorietate?

Cu Mircea Daneliuc aș spune că am făcut școală de cinema, am învățat totul de la el, pentru că am debutat în Cele ce plutesc, așa că el m-a învățat alfabetul cinemaului. Despre culise… ei bine, acolo se găsesc de toate: momente de agitație maximă, lipsa timpului, stresul dinaintea unei secvențe grele, multe îndoieli și întrebări, discuții interminabile despre personaje și traseul lor, la fel e peste tot – și cu regizorii debutanți, și cu cei consacrați deja, pentru că un proiect nou înseamnă un nou început.

Peste zece lungmetraje la vârsta ta, asta înseamnă talent și noroc cu carul? Sau în spatele scenei mai e ceva ce noi nu știm?

Asta înseamnă și perseverență! În spatele scenei n-am nimic de ascuns, viața mea privată rămâne însă a mea, în fața camerelor pot să dau tot, restul înseamnムfamilia mea, copilul meu și bucuria de a fi pur și simplu.

Ai fost nominalizată la Premiile Goya. Pe când o nominalizare la Oscar?

Greu de zis.

Hollywoodul e visul oricărui actor de film. În afara banilor și a unui tip de consacrare, cu ce se deosebește filmul european de cel american?

Filmul european creează emoții, este mai subtil, îți pune mintea la încercare, nu-ți oferムpe tavă toate informațiile, în timp ce filmul american îți dă răspunsul la toate necunoscutele, în lumea asta nebună cu greu mai avem timp și energie pentru subtilități. De aceea filmul american e mult mai gustat și apreciat de public. Dar e vorba aici și de un stil de viață, de un fel de a privi lumea și de a ne conecta la ea. Europenii sunt mai puternici cultural și au o mai mare deschidere spre artă decât americanii.

Ai debutat în teatru. Pare efemeră munca în teatru în comparație cu filmul din perspectiva vizibilității produsului de artă?

Teatrul nu este gustat de toatムlumea pentru că oamenii nu mai au răbdare, preferă un film ușor, o comedie și o pungă de popcorn în defavoarea unei seri la teatru. Iar arta își pierde din vizibilitate pentru că azi televizorul este cel care a pus stăpânire pe viețile oamenilor, din păcate.

Vorbește-ne despre ultimul tău proiect, noua provocare din filmul „Cel ales“.

Este un proiect făcut acum câțiva ani, este primul lung metraj în care joc două vârste – tânără la 18 ani și femeie matură la 30 de ani –, a fost o provocare frumosă și mi-a dat șansa să fac și altceva, mai ales că la noi se scriu atât de puține partituri pentru femei! Întâlnirea cu anii ’80, felul în care erau tinerii pe atunci, naivitatea lor, petrecerile din sufragerie sau întâlnirea cu prima iubire sunt doar câteva din multele momente interesante trăite în film.

Iașiul, cu teii săi, te mai cheamă?

Mereu.

 Dar Londra?

Uneori.

Ce te intimidează?

Necunoscutul.

Ești o tânără pe care o iubește camera și o pune în valoare. Cum ești dincolo de film?

Depinde cum mă trezesc dimineața.

A contat aspectul fizic în cariera ta?

Nu.

Obsesia femeii suple a generat o adevărată industrie. Tu unde te plasezi în această lume care cultivă modelul feminin Barbie?

Eu nu aș renunța niciodată la ciocolată. Așa că modelul Barbie nu e genul meu – oricum, când eram mică, mă jucam mai mult cu mașinuțe, așa că…

Televiziunea nu este o pâine mai ușoară pentru o actriță?

Este, dacă ai șansa să o mănânci.

NIMICURI COTIDIENE

Cafeaua e un viciu?

Nu beau cafea.

Câtă bătaie de cap îți dă o ținută de seară?

Nu prea multă, de obicei merg pe intuiție, dar și pe mâna talentatului stilist Cosmin Florea.

Ai pasiuni nevinovate în materie de vestimentație sau accesorii?

Îmi plac încălțămintea colorată și pălăriile.

Ai cățel? Cum vă împăcați?

Nu am.

Gradinărești?

Uneori, primăvara. În amintirea copilăriei, când făceam asta împreună cu bunicul.

Ce mai citești?

Acum, Mica dietetică, de Alex. Leo Șerban.

Ce muzică asculți?

Jazz, rock, r&b, muzică clasică.

Iubești?

Mult!

Dacă facem un exercițiu de imaginație, te vezi cu patru copii, o grădină mare și bucătărind?

Cu tot ce-ai spus mai sus, mai puțin „bucătărind“, partea asta o las soțului meu.

Citește și:

Oana Turcu: Căsnicia este rolul perfect al vieții mele

Diana Munteanu: Cred în iubire

Paula Chirilă: Mă simt bine în pielea mea

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.22/04.06.2015

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: Adi Bulboaca


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus