Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Ozana Barabancea: Puternica, dar sensibila

Ozana Barabancea: Puternica, dar sensibila

Ozana Barabancea este o femeie puternică, genul care reuşeşte atunci când își pune ceva în minte. Pare a fi dură, dar de fapt acesta este modul prin care își maschează sensibilitatea. Am văzut deseori în colțul ochiului o lacrimă atunci când nu a putut să își înfrâneze emoția.

A fost eleva regretatei Anca Parghel, iar vocea și talentul i s-au făcut remarcate repede. De la jazz la operetă, la muzicaluri, Ozana a bifat toate genurile cu succes. Ca profesoară și-a încercat norocul în Marea Britanie, dar și acasă. Este un dascăl remarcabil, care face din tehnicile vocale o artă a exprimării clare și emoționante a mesajului muzical. Și ca jurat în  show-ul de televiziune „Te cunosc de undeva!“, difuzat pe Antena 1, se impune tocmai prin aceste calități. A cochetat și cu filmul, făcând dublaje pentru filme de animație, dar a și jucat în filmul lui e Sergiu Nicolaescu „Supraviețuitorul“. Am văzut-o deseori pe scena Operei Naționale Române, în concerte de jazz, dar și pe scena Teatrului Național București, în spectacolul „Chicago“. Fiecare pas al vieții ei a fost o încercare și asta se vede și din modul serios cu care tratează fiecare provocare a carierei sale. Are doi copii: Andrew și Gloria. Energia ei își găsește izvorul în iubire și credință.

Din biografia ta, am aflat că nu ai avut un parcurs ușor. Și totuși ai o liniște și o bucurie de a trăi molipsitoare. Ce te motivează, ce te susține?

Am învățat că sunt alții mult mai năpăstuiți. Am aflat că fiecare are ce merită. Gândești frumos, trăiești frumos. Am înțeles că prietenul cel mai bun ești tu însuți.

Într-un interviu, ai afirmat că te susține credința. Cine ți-a cultivat apropierea de religie?

Da. Credința în Dumnezeu, în mine, iubirea de natură și de oameni sunt elementare. De mică am fost credincioasă și am avut respect față de biserică. Așa m-au crescut părinții mei. Nașul Gloriei e stareț. Suntem onorați și binecuvântați. Așa îi învăț și eu pe copiii mei, să mergem la biserică și să mulțumim, nu doar să cerem. E important pentru mine să mulțumesc pentru tot ceea ce îmi oferă viața. Știi cum se spune: „Tot răul e spre bine!“

Trăiești din cântec și pentru cântec. Este o întâmplare sau un lucru pe care ți l-ai dorit?

Trăiesc prin cântec, trăiesc frumos, iubesc Opera, îmi iubesc colegii, îi respect pentru munca lor, dăruirea și, mai ales, pentru modestia lor. Am iubit mereu muzica, scena, probabil pentru că am un exces de suflet care cere să se etaleze, care are ceva de spus. Am un suflet care trăiește și arde la foc continuu, am o viață frumoasă, pentru că muzica te binecuvântează și te înfrumusețează, e cel mai minunat accesoriu, fie că ești practicant sau consumator.

Cum ai câștigat primii bani și ce ai făcut cu ei?

Primii bani i-am câștigat la 18 ani, fiind primul salariu pe care l-am luat de la Operă. Opera este primul meu loc de muncă. Aici am petrecut mai mult timp decât cu mama. După ce am pierdut-o pe mama, la nici 14 ani, am descoperit Opera. A fost dragoste la prima vedere. Ce am făcut cu primii bani… nu mai știu. Știu doar că sunt mândră că am depășit un sfert de secol în același loc de muncă, nobil și care te înnobilează: Corul Operei Naționale.

Ai luat vreo palmă grea (la propriu sau la figurat)?

Toți am avut surprize neplăcute, musafiri nepoftiți, dezamăgiri. Important e cum treci peste ele.

Copiii tăi îți moștenesc acest dar? Îi încurajezi să facă muzică?

Copiii mei mă moștenesc și chiar mă depășesc. Sunt mai înțelepți decât mine. Ei sunt maturi în gândire și îi tratez ca atare.

Familia înseamnă pentru tine…

Familia mea este norocul meu. Familia mea este dovada că sunt iubită de Dumnezeu. Familia mea este binecuvântarea mea. Familia mea este vocea sângelui ce cântă melodia fericirii și a recunoștinței.

Cine nu te iubește așa cum ai vrea tu?

Cine nu mă iubește așa cum vreau eu? Cine nu mă cunoaște (râde).

Care a fost cea mai grea situație prin care ai trecut și cui i-ai cerut ajutorul?

Cea mai grea încercare? Nu îmi amintesc. Cer ajutorul imediat oricui, până ce găsesc soluția. Sunt extrem de activă și eficientă și, până la urmă, îmi ies lucrurile așa cum îmi doresc. Pentru că am inițiativă și acționez rapid.

Călătorești? Ce îți place să descoperi în fiecare loc nou?

O, daaaa! Călătoresc. Ador să străbat țara în lung și în lat. Ador să șofez, ador să descopăr locuri noi, tradiții noi, culturi noi, savurez tot ceea ce văd, tot ceea ce îmi oferă viața în locurile pe care le vizitez pentru prima oară. Și mereu mulțumesc pentru că am avut șansa să călătoresc.

Ai reușit să fii recunoscută ca artist și ca vedetă de televiziune în pofida miturilor femeii perfecte, gen păpușă Barbie. Nu te-au afectat glumele proaste referitoare la tine?

Am reușit să mă fac recunoscută și ca artist, și ca om de televiziune pentru că sunt omul potrivit la locul potrivit. Am demonstrat-o și o spune și ratingul. Că fac alții caz de silueta mea flexibilă în ultima perioadă e normal. Să se contamineze și ei cu farmecul meu, charisma mea direct proporțională cu greutatea mea. Știi vorba aia: „Viața e grea! Dar la fel sunt și eu!“ Am acasă un cântar. Știi ce scrie când mă urc? „Ești superbă!“ Și îi mulțumesc zilnic! (râde)

De la Matisse încoace, tot redescoperim ia, această valoare națională. Stilul tău vestimentar este, oricum, original. Mai nou, ai început să abordezi ținute în care este nelipsită ia populară. Ce te-a determinat să folosești cămașa românească în vestimentație și să devii trend-setter?

Eu trend-setter? Mă faci să râd. Înseamnă că părerea mea contează. Mulțumesc de compliment. Eu am descoperit ia și o port ca pe un talisman, ca pe un veșmânt fermecat. Cel puțin la toate negocierile de contract. Și îți jur că ies toate în favoarea mea. Semnele cusute de pe altiță și mânecă au mesaje subliminale și sunt extrem de puternice. Aceste ii sunt sexy fără a fi vulgare și îmbracă bine orice corp.

Am peste 50 de ii. Prima ie am cumpărat-o anul trecut, datorită Lianei Obancea, stilista noastră de la „Te cunosc de undeva!“, iar de atunci m-am îndrăgostit de ele. Am început apoi să-mi achiziționez și de la Muzeul Țăranului Român, dar și din iile pe care le-am purtat la emisiune, iar  iubirea mea pentru ele crește pe zi ce trece. Descopăr că fiecare ie are povestea ei, că nicio ie nu seamănă cu alta, că fiecare are particularitatea și personalitatea ei. Cea mai veche ie pe care o am a fost făcută în anul 1890, undeva în zona Olteniei. Mi-e și milă să o îmbrac, este atât de firavă, dar atât de frumoasă! O privesc ca pe un tezaur, ca pe o bijuterie. Am cumpărat-o de la o doamnă care mi-a povestit că a aparținut bunicii ei, aceasta trăgându-se dintr-o familie de viță nobilă.

Mi-am făcut un obicei ca la toate negocierile să port o ie. Și toate negocierile mele ies așa cum îmi doresc. Indife­rent că se semnează sau nu un contract, important este că ceea ce se întâmplă acolo e în avantajul meu. Mă simt atât de puternică atunci când port o ie! Și nu am doar ii. Am brâuri, dar și foarte multe marame, de care sunt foarte mândră. De asemenea, am o pafta (n.r. – cingătoare), care îmi dă o forță extraordinară ori de câte ori o port. E veche de 120 de ani, e făcută manual pe sidef și îi reprezintă pe Sfinții Împărați Constantin și Elena.

Ce filme, ce cărți, ce spectacole preferi?

Ce cărți? Acum, cărți de specialitate, pentru că îmi pregătesc disertația pentru masterul în Stilistică Dirijorală.

Când ai fost ultima dată la teatru? Dar la Ateneu?

La teatru merg foarte des. Cu copiii. Ultima oară am mers astă-vară, la piesa regizată de Chris Simion, „Prestăm servicii artistice“. Și am revăzut „Mă mut la mama!“, scrisă de amicul meu Andreas Petrescu.

Care sunt lucrurile care îți bucură inima și spiritul?

Orice îmi bucură viața. Că sunt fată deșteaptă! Ceea ce vă doresc și dvs. (râde)

Articol preluat din ediția de aprilie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: © PR (Mihai Stetcu)


Lasă un răspuns

Sus