Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Pavel Bartoș: Ca actor, îți pui sufletul pe tavă

Pavel Bartoș: Ca actor, îți pui sufletul pe tavă

Pavel Bartoș se declară a fi un răsfățat al soartei. Iar publicul îl iubește pentru bonomia și zâmbetul deschis, cu care ne întâmpină întotdeauna în show-urile în care apare.

Pavel Bartoș prezintă, împreună cu Smiley, Românii au talent, cel mai iubit spectacol de televiziune din România, care adună oameni cu talent autentic, surprinzători, calitate artistică în momente unice, pline de emoție. Abia așteptăm să îl revedem și la Vocea României, unde știe să tensioneze așteptările cu o naturalețe inconfundabilă.

Jovialul Bartoș este tăticul a trei fetițe și se consideră norocos alături de Anca, soția sa, și de micile sale zâne: Eva, Rita și Sofia.

Deși, la doar 42 de ani, este considerat omul momentului în showbusinessul românesc, nu uită că gloria este efemeră. De fapt până aici are o carieră impresionantă în teatru, film și televiziune. Este absolvent al Facultății de Teatru din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Acum joacă la Odeon în Svejk în Svejk după Jaroslav Hašek, regia Alexandru Dabija.

Care sunt oamenii care ți-au arătat calea în carieră?

Prima persoană care mi-a arătat calea în carieră a fost diriginta mea din clasa a 12-a, doamna Măria Grecu, care a crezut că sunt în stare să fac teatru și că pot face acest lucru foarte bine, așa că m-a susținut 100%. După care a fost profesorul meu de la clasă, Marius Bodochi, și au urmat Radu Penciulescu, Victor Ioan Frunză, Dorina Lazăr, Rodica Mandache, Carmen Tănase și cel care și-a pus amprenta poate cel mai tare:  Alexandru Dabija.

Cât cântărește talentul în cariera unui actor? Dar aspectul și charisma?

Talentul cred că este vital. Fără talent, nu cred că poți să reușești. Aspectul e relativ, poate că la sexul feminin contează mai mult, dar la sexul masculin nu cred. Eu, nefiind un reprezentant de frunte al sexului masculin, n-am găsit un impediment prin asta. M-am „salvat“ prin simțul umorului și toate celelalte. În primul rând, este important să treci de sticlă, în televiziune ăsta este lucrul cel mai important. Restul lucrurilor se pot cizela, construi, dezvolta.

Cât de dificil e procesul de creare a unui personaj?

Niciodată nu am luat lucrurile așa. Am luat fiecare personaj ca pe o provocare și mi-a plăcut tot timpul.

O parte din sufletul tău rămâne acolo, pe scenă?

Niciodată n-am cuantificat. Fiecare rol te costă într-un anume fel. Ca actor, îți pui sufletul pe tavă.

În școală, ai făcut parte din vreo trupă de teatru? 

N-am avut trupe de teatru cum sunt acum, am avut brigăzi artistice. Îmi plăcea să fac parte din acele brigăzi artistice pentru că mă simțeam foarte bine. Mergeam și la cor, și la fotografie, făceam multe lucruri atunci.

Îți amintești primul spectacol în care ai jucat?

Pentru mine, primul spectacol de teatru memorabil a fost O noapte furtunoasă, care a fost spectacolul de licență, detonator al mai multor premii. Jucam Spiridon, iar spectacolul a avut un parcurs extraordinar.

A fost preluat și de un teatru și a fost jucat în stagiunea lui.

Ai visat să devii actor?

Nu știu, probabil că în subconștient exista dorința asta, dar eu am conștientizat-o pe la 15-16 ani, când am zis că asta vreau să fac.

Cât de utilă ți-a fost cartea?

Șansa mea au fost profesorii pe care i-am avut, care îmi spuneau să citesc. Cartea a fost ca o salvare pentru mine. Aveam un televizor cu lămpi mereu stricat și, atunci, normal că cititul era singura evadare. Și pot să zic că am citit pe rupte, dar pentru că mi-a plăcut. Și îmi place în continuare. Mă bucur că fetele mele au moștenit acest lucru.

Cum e lumea lui Pavel dincolo de televizor?

Echilibrată. Și asta vine din familia pe care o am.

Și dacă tot vorbim de roluri, cum e rolul de tată?

Nu cred că este un rol, dar, dacă îi spunem așa, atunci este rolul cel mai frumos pe care-l poate juca cineva vreodată.

Vezi în evoluția vreuneia dintre fetele tale un viitor de actriță?

Nu știu, e prea devreme să mă lansez în astfel de afirmații.

Te-am văzut în multe showuri.  Care este cel mai emoționant?

În toate show-urile am cunoscut oameni speciali, personaje interesante, însă cel care m-a emoționat cel mai mult a fost Dansez pentru tine, deoarece acolo luptam pentru un caz social.

Ești mulțumit cu tine?

Da, normal. Ăsta e avantajul existenței mele. Mi-am găsit un echilibru în viață, care înseamnă carieră, pe care o consider reușită. Și bineînțeles că pe primul loc este familia, unde-mi găsesc resursele necesare pentru a continua de fiecare dată și care mă sprijină necondiționat.   

Notorietatea doare uneori?

Niciodată nu am trăit astfel. Dacă faci anumite lucruri pentru notorietate, mai bine nu le faci. Atunci doare, când vrei să faci ceva doar pentru asta. Sunt mândru că sunt un om cu picioarele pe pământ.

Știi să gătești?

Da, și-mi face plăcere. Îmi pare rău că n-am foarte mult timp. Dar nu sunt cel mai ordonat bucătar. Când gătesc, bucătăria pur și simplu explodează.

Dar să plantezi un copac?

Cred că sunt deja la al 300-lea copac plantat.

Cât te preocupă aspectul?  

Mă preocupă doar să arăt îngrijit, atâta tot. Aspectul ți-l dă starea de spirit. Nu merg foarte des la cumpărături, dar, din când în când, îmi dau timp pentru asta… Mai fac chiar și sport. Bicicletă, pentru că am copii și ne plimbăm împreună. De asemenea, mergem și la piscină. Încep să fiu preocupat și de alimentație, fiindcă, odată cu vârsta, vezi că e necesar să fii sănătos pentru tine și copiii tăi și peste 40 de ani. Nu mă duc în extrema cealaltă însă. Încerc doar să fiu mai atent.

Ai momente de nesiguranță și neîncredere uneori?

Deloc, am încredere în mine și am convingerea că și dacă, spre exemplu, mi-aș schimba locul de muncă sau meseria aș putea face față cu brio și în alt domeniu. Asta, pentru că știu ce înseamnă munca.   

De câte ori ai luat-o de la capăt?

De multe ori. Este bine că se întâmplă uneori acest lucru, pentru că te repune pe „șina de tren“. De obicei, „deraiem“ când suntem foarte siguri pe noi și credem că ni se cuvine totul, dar nu este așa absolut deloc.

Mai e ceva care te trezește la realitate?

În primul rând, familia, pentru că ei sunt responsabilitatea mea cea mai mare. Și, bineînțeles, am și șansa unor prieteni care uneori îmi mai spun lucruri. Însă familia e de bază, în tot acest context.

Mai visezi la reușite?

Da, chiar în fiecare noapte, dar nu-mi amintesc mare lucru. Glumesc. Da, visez ca acele visuri să mi se împlinească, dar toate la timpul lor.

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.21/01.06.2017
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: PROtv

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus