Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > "Anul bun" al lui Russell Crowe

"Anul bun" al lui Russell Crowe

2006 chiar a fost un an bun pentru actorul australian Russell Crowe: a devenit tata pentru a doua oara si a realizat doua filme cu regizorul lui preferat, Ridley Scott – „A good year” si „American Gangster”.

Am primit unul dintre CD-urile tale pe drum. Ai schimbat numele formatiei…

Da, este un nume mult mai bun acum – „The Ordinary Fear of God”. Suna mult mai bine.

Se aseamana cu celalalt. Aceleasi litere: „Thirty Odd Foot of Grunt”.

Sunt aceleasi litere pentru ca toata lumea are jachetele cu TOFOG. Este mai ieftin decat sa inventam un nume complet nou.

Cum impaci filmul cu muzica?

Muzica este ceva ciclic. La fiecare cativa ani, am cateva lucruri in minte despre care vreau sa vorbesc, iar muzica pop este cea mai buna modalitate de a o face. Pot sa-ti scot parul din ochi?

Nu, asa l-am aranjat!

Oh, scuza-ma! Eu si moda… n-avem nici o legatura!

Dar arati bine azi.

Multumesc, draguta.

Esti imbracat destul de lejer. Iti place stilul hip hop?

Tocmai am lucrat cu RZA de la Wu-Tang Clan la un film al lui Riley numit „American Gangster”. Deci in ultimele 12 saptamani mi s-a predat un curs de doctorat despre de ce hip-hop, unde hip-hop, cum hip-hop.

A fost foarte interesant, si in special sa invat despre Bobby Diggs, adica RZA si despre viata lui. Modul in care s-au intalnit cei de la Wu-Tang este foarte interesant si ceva asemanator nu se mai intampla niciodata probabil, dar li s-a intamplat lor.

Erau implicati in proiecte diferite si au realizat ca daca isi combina fortele pot sa umple un gol si sa-si faca o gasca. De zici vin – o gasca de strada care a devenit formatie.

Cu siguranta in acest rol, te-ai aruncat intr-o alta lume, asa cum ai facut in „A Good Year” – chiar devenisesi gentlemanul englez perfect. De la cine te-ai inspirat?

Oh, de la multi oameni pe care i-am intalnit pe parcurs. Cand lucram la „Insider” am intalnit cativa tipi care nu erau englezi, ci bancheri din sudul Americii si care traiau vieti extrem de contradictorii.

Spre exemplu, unul dintre ei era directorul unei banci si era deasemenea si seful comisiei de lobby anti-fumat din statul lui; totusi, familia acestuia detinea 36.000 de acri de pamant unde cultivau tutun.

Asa ca am inceput sa ma gandesc la Max si la pozitia lui, la munca si lui si atunci cand interpretam imi veneau in minte acesti rechini corporatisti din Kentucky si Tennessee si alte locuri asemanatoare.

Exista o piesa despre toata diviziunea franco-engleza…

Dinamica negativista franco-engleaza din ultimii 400 de ani. Vazuta din exterior, o gasesc foarte amuzanta. Gasesc acest subiect foarte amuzant, pentru ca se extinde la nesfarsit.

Am si prieteni englezi si prieteni americani si Ridley face acelasi lucru, cu toate ca are o mare admiratie pentru Franta si pentru francezi, ocazional arunca cu acuzatii in stanga si in dreapta.

Chestia amuzanta este ca, stiu ca sunteti separate de bariere lingvistice si altele, dar englezul de rand sau francezul de rand, nu neaparat londonezul sau parisianul, dar exista un teren comun intre aceste doua culturi, sa stii.

Au fost perioade cand erati cei mai buni aliati. Este foarte ciudata aceasta mitologie ca sunteti foarte diferiti, cand de fapt nu este asa.

Ca australian, te simti mai aproape de anglofoni sau de francofoni?

Grea intrebare; este dificil sa raspund si sa aleg una dintre ele fara sa intru in bucluc. Intotdeauna am simtit o atractie fata de Franta. Ced ca nu am timp indeajuns sa raspund la aceasta intrebare.

OK. Acum ceva vreme circulau povesti cum ca ai vrea sa-ti cumperi o casa in Anglia cu sotia ta – Yorkshire cred ca era numele locului unde intentionai sa iei casa. E vreo sansa sa faci vreodata asta?

Cine stie. Intreaga mea viata e bazata pe nevoile sotiei si a copiilor. Daca asta va dori sa facem, asta vom face. Dar sa trec din nou prin nebunia agentiilor imobiliare de oriunde vor aparea iar povesti de genul – cumpara o plantatie de vita de vie, sau cumpara un castel in Scotia sau mergea pe strazile din Dublin cautand o casa.

Se intampla tot timpul. Adevarul este ca imi place mult sa locuiesc in Australia si cand ma gandesc ca merg acasa si sunt asa departe de afaceri, imi confera o anumita obiectivitate cand vine vorba de munca. Cred ca este un lucru foarte sanatos. Dar cum am spus, mergem unde vrea seful.

Ce face familia? I-ai adus la Londra cu tine?

Da, sunt aici. Am fost la Mary Poppins ieri si ne-a placut. Charlie care are 2 ani si 9 luni stia Mary poppins foate bine de pe DVD si a inceput sa critice pentru ca nu era Julie Andrews pe scena. Apoi a inceput sa intrebe unde sunt animalele, unde sunt purceii? Dar in final i-a placut si lui, ca si noua de altfel – a fost un show minunat, o productie foarte buna si actorii au dat tot ce e mai bun, special pentru matineul de miercuri.

Nivelul de energie a fost fantastic. Si cand a zburat in aer – fata luui! Fata lui era…wow! A vorbit despre asta toata dimineata. Oricine care trecea pe langa el pe coridor primea intreaga poveste Mary Poppins. Acum ceva vreme a trebuit sa fiu departe de ei pentru 8 saptamani, a trebuit sa muncesc.

Noul membru al familiei, Tennyson tocmai se nascuse si trebuia sa asteptam sa capete imunitate inainte sa poata calatori. Am petrecut 8 saptamani fara ei, ceea ce a fost destul de greu. Daca ar fi dupa mine, n-as mai face asta niciodata. Dar a fost decizia corecta la vremea respectiva, pentru sanatatea copilului.

Tennyson iti seamana. Charlie este bucatica rupta din tine, nu?

Fiecare este diferit. Un lucru amuzant atunci cand ai un nou-nascut este sa examinezi toate partile – de la cine a mostenit urechile, ochii – si poti ramane surprins. Acum cateva luni ma uitam la Charlie si ma intrebam de unde a mostenit ochii pentru ca sunt foarte albastri si atat mama lui, cat si eu avem ochii verzi.

Intr-o zi i-am spus sotiei ca are urechile mele, are barbia mea, obrajii mei, fruntea ei, dar ai cui sunt ochii? Si s-a uitat la mine foarte bland si a spus…ai mamei tale. A fost incredibil pentru ca l-am examinat sa vad daca seamana cu tatal meu sau cu fratii sau unchii mei. Dar asta m-a lovit unde trebuie – ma uitam la fiul meu si chiar are ochii mamei. Este grozav.

A fost un an bun pentru tine, atat la nivel professional, cat si personal?

Da, a fost un an minunat personal si profesional. De doua luni am un al doilea baiat, il cheama Tennyson, ne place sa fim tineri parinti, este distractiv. Am facut doua filme in ultimul an cu regizorul meu favorit, Ridley Scott, deci clar a fost un an bun.

Care este cel mai important aspect legat de acest film, pentru tine?

Este vorba despre calatoria personajului Max. La suprafata are tot ce tebuie in viata, o slujba la care se pricepe si din care scoate multi bani si ii confera un statut social inalt si deci, putere si trebuie sa calatoreasca inapoi in timp, in locul unde a copilarit pentru a incepe sa realizeze ca sunt lucruri mai importante in viata decat banii si puterea. Deci, pe langa faptul ca exista romantism si umor in film, este de fapt vorba despre o calatorie a redescoperirii.

Cand vine vorba de a lucra cu Ridley Scott se pare ca spui intotdeauna da, chiar inainte de a citi scenariul, asa este?

Da, si a devenit un obicei pentru noi, cand am inceput „Gladiatorul” aveam 21 de pagini de scenariu, media fiind de aproximativ 130 de pagini, cand am inceput „A Good Year”, aveam 48 de pagini de scenariu si tocmai am facut un film impreuna intitulat „The American Gangster” si am inceput cu un scenariu de 67 de pagini. Ridley vede asta ca pe un mare progres.

Crezi ca este benefic sau primejdios sa fii mereu nominalizat la Oscar la categoria Cel mai bun actor?

Nu stiu de unde vin ideile sau asteptarile Academiei, pentru ca eu eu mi-am facut doar datoria daca stai sa te gandesti; de fapt, a trecut destul de mult timp de cand am fost nominalizat.

Imi pasa de ceea ce fac si incerc sa interpretez roluri care ma impresioneaza intr-un fel, si cu toate ca „A Good Year” este comedie, este tot un film si prezinta aceleasi probleme ca si orice alt film. Pe de alta parte, sunt intotdeauna recunoscator pentru faptul ca oamenii iau in serios munca mea.

Am auzit ca se va face o contiunare e filmului „Gladiatorul”. Este adevarat, si daca da, cum te vei descurca cu faptul ca personajul interpretat de tine moare la finalul primei parti?

Aceasta intrebare mi s-a pus de nenumarate ori inainte si nu stiu. Intotdeauna am spus ca ne punem intr-o situatie dificila pentru ca personajul moare in finalul primei parti si nimeni nu ne va lua in serios daca il reinviem, deci nu vom face o continuare si poate spui tu si celorlalti ca aceasta intrebare nu mai este valabila.

In ultimul tau film este vorba despre un personaj foarte competitiv, Max, care incerca sa se regaseasca devenind mai sensibil si intr-un fel fuge de viata din trecut. Ai avut vreodata aceasta senzatie lucrand in lumea contorversata a filmului?
Da, cu siguranta. Exista un anumit nivel de competitivitate in industria filmului care te sperie intr-un fel, chiar si fara sa fie nevoie sa concurezi cu cineva.

Este un domeniu foarte scump si la un anumit punct totul se rezuma la competitie, dar nu imi spun vreaui sa joc acest personaj, acesta si acesta. Nu ma trezesc intr-o zi ca vreau sa joc Hamlet, nu am ganduri din astea, dar ma ergasesc destul de mult in personajul Max, dar nu ma intereseaza competitia. Ceea ce vreau este sa fac treaba buna, mai ales ca tata.

In care moment al filmului crezi ca personajul Max atinge un anumit nivel de satisfactie?

Nu cred ca exista un astfel moment in toata calatoria lui, toata viata lui se rezuma la competitie, lucruri pe care le-a invatat inca de mic, spre exemplu cum sa fie un bun sportive si acum la maturitate are success, are bani si tot ce isi doreste, dar nu cred ca se mai simte bine cu acest mod de viata.

Asta pentru ca si-a dedicate viata unui singur scop, sa castige intotdeauna, nu prea a lasat loc de distractie si sper sa se vada chiar de la inceputul filmului ca este un om disperat si ca are nevoie de o schimbare de directie in viata.

Ne poti da amanunte despre „American Gangster”?

Este un film foarte interesant si Ridley are idei clare legat de acesta. Este vorba despre doua lumi. Cea a traficantului de droguri Frank Lucas, interpretat de Denzel Washington o lume foarte ciudata, cea a clasei de mijloc. Acesta are o relatie cu Miss Puerto Rico si isi duce mama la biserica in fiecare Duminica.

Cealalta lume este cea a politiei, care il investigheaza pe Frank Lucas, o lume fargila si instabila. Personajul meu nu poate avea o relatie serioasa, nici macar cu proprii copii. Speram sa iasa o poveste foarte interesanta atunci cand cele doua lumi se intrepatrund.

Am citit undeva ca in Australia ai o ferma unde cresti vaci si cultivi vita de vie, este adevarat?

Am vaci, aproximativ 600 de vaci din rasa Angus si nu am vita de vie. Zona in care locuiesc eu nu dispune de conditii climatice pentru producerea unui vin bun. Si daca ar fi sa produc vin, vreau sa fac ceva de calitate, nu suc de struguri.

Ai descoperit vreun vin bun in Franta, in timpul filmarilor pentru „A Good Year”?

Da. Am filmat in principal in Luberon, iar locatia a fost chiar o podgorie, La Siroque. Faceau un vin rosu care mi-a placut, ceea ce este ciudat pentru ca nu este genul meu de vin, dar era mai sec, nu asa dulce cum sunt vinurile rosii. In weekend, degustam vinurile si am gasit ceva care mi-a placut cu adevarat, se numeste „Viuex Telegraph”.

Se pare ca v-ati distrat la filmari si asta se reflecta si in film, nu? Si ai o relatie atat de puternica cu Ridley.

Din punct de vedere geografic, este un loc frumos, asa ca am mers la filmari pe bicicleta in fiecare zi. Am descoperit trasee diferite de a ajunge la aceeasi locatie, drumuri de tara si asa mai departe. Ridley era la opt minute de casa si da, am avut un decor relaxant.

Ne simtim bine impreuna acum si asta se vede si pe platou, avem acelsi nivel de intuitie si multe lucruri in comun, simtul umorului, o anumita etica in munca si daca as reusi sa fac in asa fel incat sa filmez cate o productie pe an in Provence, asta ar fi bine.

Potrivit presei, poti fi foarte temperamental si ai un caracter puternic si in unele situatii ai actionat gresit. Esti intr-adevar asa?

Sa examinam ultimele trei zile din perspectiva presei. In ultimele trei zile am facut surf in Australia, m-am duelat cu betisoare chinezesti intr-un restaurant japonez din New York si am fost atat de entuziasmat, incat am cazut peste gratar si m-am ars la mana, iar intr-un alt magazin am fost fotografiat jucand-ma cu fiul meu James – nu am un fiu James – deci ce crezi?

In timpul in care noi vorbeam am fost in Irlanda sa dezvelesc o statuie a lui Richard Harris, care mi-a fost coleg in „Gladiatorul”. Cred ca, la un anumit moment, si nu verau sa denigrez profesia ta deloc, exista nevoia de a umple paginile si se ajunge la un nivel profesional in care cineva este persoana despre care se poate scrie.

Dar aceasta perioada se va termina candva si atunci ma voi reintoarce la ceea ce-mi place sa fac, adica sa fiu actor.

Deci, ceea ce vrei sa spui este ca la Hollywood un actor sincer, asa cum esti tu, nu este acceptat?

Ce vreau sa spun este ca, in afara de situatiile cand se vorbeste despre un anumit film sau cand lansez un film, am fost numit „baiatul rau” si asta probabil pentru ca sunt unul dintre putinii actori de la Hollywood care isi lasa barba.

Sau pot fi mai multe motive, poate pentru ca simtul dezvoltat al umorului scoate tot ce e mai bun din mine, poate fi deoarece sunt foarte implicat in cariera mea, sunt foarte intens atunci cand vorbesc despre ceea ce cred ca este bun si ceea ce cred ca este gunoi comercial.

Deci sunt multi oameni fata de care m-am pus rau, dar nu-mi pasa de asta. Spun ce cred si raspund cat de sincer pot la momentul respectiv si folosesc aceeasi forta interna si cand sunt pe platoul si interpretez un personaj.

Acum ca esti tata, aceasta forta interioara s-a diminuat cumva pe plan personal?

Evident. Aceasta intensitate s-a diminuat pentru ca am o sotie si doi copii si nu este relevant sa fiu incapatanat atunci cand sunt si alte prioritati la mijloc.

Am citit undeva ca te-ai lasat de fumat, dar banuiesc ca nu e adevarat. Este greu sa te lasi?

Este unul dintre obiceiurile mele proaste, imi place sa fumez, ceea ce mi-a adus necazuri in ultima vreme.


Lasă un răspuns

Sus