Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Ruxandra Ion: o noua viata

Ruxandra Ion: o noua viata

După aproape 20 de ani petrecuți în trustul Pro, producătorul Ruxandra Ion, creatoarea primei telenovele românești, s-a hotărât să fie propriul stăpân.

Se regăsește de atâtea ori cuvântul „prima“ în CV-ul ei, încât, înainte s-o cunosc, am plecat spre locul de întâlnire – sediul TV & Film Academy by Ruxandra Ion (școala de film și televiziune deschisă în luna noiembrie a anului trecut)  – cu o ușoară senzație de apăsare. Aveam s-o cunosc personal pe femeia impunătoare, cu voce guturală, cu al cărei nume pe genericele diferitelor emisiuni eram familiarizată de pe vremea când de-abia depășisem primul deceniu de viață. Este cea care a realizat prima telenovelă 100% românească (Numai iubirea), primul canal românesc dedicat femeilor (Acasă TV), prima telenovelă de epocă (Aniela), prima telenovelă muzicală din România (O nouă viaţă).

„Am moștenit talentul de la Dumnezeu“

S-a născut în București, în sectorul 1 – cum altfel? A copilărit la casă, înconjurată de căței și pisici, crescută și educată de o mamă care i-a rămas un model până când a pierdut-o, anul trecut. Nici unul din părinți n-a avut înclinații artistice și crede cu tărie că Dumnezeu a înzestrat-o cu aplecarea către artă. „Dar e un talent combinat cu foarte multă muncă“, își începe Ruxandra povestirea. A terminat Filologia și până la Revoluție a lucrat la Teatrul Mic, o perioadă de care se simte foarte mândră. Îmi spune că lucrul într-un teatru a fost ca o oază de aer curat într-un comunism absurd. Însă adevăratele oportunități au apărut imediat după revoluție, când, printr-un concurs de împrejurări, a ajuns în TVR și a creat emisiunea-fenomen Abracadabra. În 1995, la o lună după lansarea Pro TV, a primit un telefon care i-a schimbat pentru totdeauna cursul vieții. La capătul celălalt al firului era Adrian Sârbu, care-i propunea să se mute cu arme și bagaje la trustul din Pache Protopopescu. „Așa am ajuns la Pro TV și am devenit primul producător indepedent din Europa de Est. Copiii m-au susținut, dar soțul și mama s-au speriat un pic, au crezut, la vremea aceea, că am dat în mintea copiilor“, își amintește Ruxandra amuzată. A fost complicat să treacă de la o televiziune publică la alta privată, construită pe tiparul coloșilor media din Vest. Dar aici și-a putut exercita cu adevărat profesia de producător care, până nu de mult, nici nu exista în nomenclatorul meseriilor din România. „Ador ceea ce fac, e o meserie de care n-am să mă despart până o să mor, indiferent de câte ori o s-o iau de la capăt. Ca să-ți dau o definiție foarte scurtă, producătorul e un artist cu picioarele pe pământ. E un creator realist, în contextul în care creatorii sunt vestiți ca oameni cu capul în nori.“

„Acasă“ la Adrian Sârbu

În 1998, Adrian Sârbu i-a aruncat încă o dată mănușa și Ruxandra a prins-o din zbor. Așa a ajuns să lanseze postul Acasă TV, primul din România cu seriale și emisiuni de nișă, dedicate sexului frumos. „Împreună cu echipa petreceam sute de ore vizionând telenovele din toate colțurile lumii – americane, englezești, europene, sud-americane. Treptat, Acasă TV s-a transformat dintr-un canal de nișă într-unul care a ajuns pe locul doi în topul audiențelor din România. Despre fostul „boss“ al trustului Pro, Adrian Sârbu, îmi spune că e un om cu o vastă cultură în domeniu și un mare vizionar. „Adrian Sârbu este un prieten foarte bun, un om pe care îl respect și de la care am avut tot timpul ceva de învățat, e un om pe care te poți baza, iar încrederea a fost reciprocă. Acum, dacă e să trag linie, cel mai important lucru pe care l-am aflat de la el a fost că orice vis poate deveni realitate. El m-a învățat să lupt așa cum am făcut-o pentru proiectele mele.“

O nouă viață

În luna martie s-a despărţit de trustul Pro fără prea mare tam-tam pentru că, spune ea fără să intre în detalii, Pro-ul nu mai e ce-a fost cândva.Ultimul proiect la care a lucrat aici și care încă rulează la televizor, serialul muzical „O nouă viață“, a avut, în opinia Ruxandrei, un nume predestinat. Nu i-a fost foarte greu să se desprindă de locul în care a lucrat aproape două decenii, pentru că în față i s-au deschis noi oportunități. Poate, acum, să lucreze în regim „normal“, fără exclusivitate, pe o piață liberă. Poate face singură propriile alegeri. „Dacă mi-e dor de ceva, mi-e dor de biroul meu din Buftea: o căsuță pe malul lacului, construită pentru regizorul Franco Zeffirelli și care, din acest motiv, se numește Casa Z. O căsuță din lemn, de unde ieșea câte un șoricel din când în când, încărcată de energie pozitivă. Iar apusurile de acolo rivalizează cu orice apus din Grecia“, își amintește Ruxandra.

Acum, tot timpul îi este ocupat de şcoala de film şi televiziune pe care a deschis-o în toamnă. „Creștem copii de la şapte până la… 31 de ani. Nu suntem doar o școală de actorie, ci și una de film și televiziune. Era necesar un astfel de demers pentru că de la UNATC vin foarte mulți tineri stricați. De ce? Pentru că profesorii de-acolo îi duc foarte puternic în zona teatrală. Nu e rău, dar, în momentul în care vrei să-i muți în televiziune, lucrurile se complică, pentru că nu posedă naturalețea de care e nevoie într-un film. De aceea, în cele 16 proiecte la care am lucrat, majoritatea protagoniștilor nu erau absolvenți de UNATC.“

Sunt curioasă cum e ca șef. „Suntem o familie mare“, îmi spune. „Am făcut și pe psihologul pentru echipa mea. Fiecare dintre ei, când are o problemă, vine și îmi spune, stăm de vorbă, povestim, indiferent dacă e vorba de familie sau de job. Totuși, nu sunt un șef foarte comod, cer destul de multe de la oameni, pentru că și dau mult la schimb. Dar nu pot să conduc dictatorial, fără iubire nu funcționez, toată viața mea s-a bazat pe iubire.“

Mama LaLa

Se consideră foarte norocoasă, întotdeauna a făcut ce i-a plăcut. Așa a crescut-o mama, care a îndemnat-o să-și aleagă o meserie pe care s-o practice din pasiune. „Dacă muncești unde nu-ți place, starea de fericire n-o să apară niciodată și devii un om trist.“

Are doi băieți, Ducu și Cosmin, cărora le-a transmis microbul televiziunii. Și mai are o fetiță, nimeni alta decât celebra Cristina Ciobănașu, protagonista serialelor „Pariu cu viața“ și „O nouă viață“ și solistă în trupa LaLa Band. N-a născut-o Ruxandra, dar o crește de la 11 ani și o iubește ca și cum ar fi a ei. „Într-o vineri seară, când mă uitam la «Dansez pentru tine», am văzut-o pe Criss, care pe-atunci încă era Cristinica, cu ochișorii aceia albaștri. M-am îndrăgostit instantaneu de ea, am dat telefoane, m-am întâlnit cu bunica și părinții ei. Inițial, am vrut s-o ajut cu niște bani, să meargă la un liceu de profil, pentru că își dorea să studieze muzica. Dar, pentru că nu locuia în București, i-am propus să vină să stea la mine. Toată lumea a fost de acord și de-atunci a devenit a mea. E fetița pe care mi-am dorit-o toată viața, o iubesc la fel ca pe băieții mei.“

Ruxandra a rămas prietenă și sfătuitoare cu mulți dintre tinerii pe care i-a lansat în „Pariu cu viața“ și continuă să le găsească locul în proiectele ei. Cu toții îi spun „mama LaLa“, au chiar și un grup de discuție pe WhatsApp, pe care comunică frecvent. De patru ani încoace, în seara de Ajun, toată gașca se strânge la ea acasă și sărbătoresc. Iar regula de la care nu se abate niciodată este masa de duminică, atunci când toată familia se reunește sub același acoperiș.

Dar viața nu e întotdeauna însorită. Una din cele mai mari drame din viața Ruxandrei a fost când mama ei s-a îmbolnăvit, la finalul vieții, de Alzheimer. „Au fost ani crunți, am văzut-o cum se topește lângă mine, nu mă recunoștea. E cinic, dar în ultimul an mă rugam la Dumnezeu s-o ia, era degradant, nu mai era mama. Acum știm că e acolo, undeva și ne păzește în continuare. Dacă mi-e frică de ceva pe lumea asta, e această boală.“

Între curaj și instinct

Nu e un om bogat, cel puțin nu material. „Toți banii pe care i-am câștigat de-a lungul anilor s-au dus pe călătorii, sunt un om fără rezerve, fără saving-uri la bancă. Ador să merg iarna în locuri exotice precum Maldive, Bora Bora, Thailanda. Iubesc Parisul, Londra, Roma, îmi place Grecia, ador soarele, florile, culorile.“ În vacanțe, închide telefoanele și deschide cărțile – are întotdeauna un teanc la ea. În casa de la țară moștenită de soțul ei, și-a mutat o mare parte din bibliotecă: mii de volume. Doarme puțin, între cinci și șapte ore pe noapte, iar în weekend urmărește filme și seriale pe bandă rulantă. Acasă, are o mică grădiniță de flori: „Lalelele stau să iasă, iar viorelele au înflorit deja“.

N-are nici un regret vizavi de alegerile făcute în viață, a avut dintotdeauna curaj, s-a lăsat condusă de instinct. „Dacă aș fi analizat de zece ori un lucru, sigur i-aș fi găsit un cusur și nu l-aș mai fi făcut. Dar am știut să iau decizii la timp, fără să mă pripesc.“ E căsătorită de 40 de ani cu același bărbat și crede că secretul unei căsnicii longevive sunt toleranța, iubirea și comunicarea.

Urăște profund minciuna și trădarea și îi apreciază pe oamenii care fac un lucru nu doar cu mintea, ci și cu sufletul.  Când o întreb dacă e vreun premiu pe care încă nu l-a luat, dar pe care și-l dorește în palmares, îmi spune fără să ezite: „Oscarul“. Și-apoi izbucnește într-o repriză de râs sănătos. Cu toate astea, știu că se ia în serios, pentru că, așa cum a recunoscut, luptă până la ultima picătură de forță pentru visurile ei.

Articol preluat din ediția de aprilie 2014 a revistei Femeia.
Autor: Adriana Moscu
Sursa foto: Vlad Stănescu


Lasă un răspuns

Sus