Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Sanda Nicola: Aici și acum am tot ce-mi trebuie

Sanda Nicola: Aici și acum am tot ce-mi trebuie

Prezentatoarea știrilor România 24, de luni până vineri, de la Digi24 se declară a fi într-o relație specială cu norocul. Deși pare încă o copiliță, este o femeie matură, pe picioarele ei, care a luptat mult până să ajungă în acest punct și a cărei viață este o lecție în sine.

E greu să faci portretul unei doamne din două, trei vorbe, dar despre ea am putea spune că e un om care și-a păstrat spiritul viu, curiozitatea și capacitatea de vedea frumosul, ineditul dincolo de aparență.

Viața ți-a adus ce ai visat sau totul a venit ca o întâmplare? Crezi în destin, soartă și lucruri pe care nu le putem gestiona, oricât de raționali am fi?

Cred deopotrivă în destin și liberul arbitru. Degeaba ai primit datele să excelezi în ceva dacă tu n-ai chef să muncești în direcția potrivită, să exersezi permanent, să-ți rafinezi talentul. E foarte important să ne identificăm adevăratele abilități, să recunoaștem în noi vocația pentru o profesie sau alta, iar apoi, la muncă! Spunea cineva drag mie: cine se pregătește este deja. Eu am crezut despre mine că pot să fiu corespondent internațional, să transmit în engleză, nu doar în română, să explic pentru o audiență globală realități profund românești. Numai că nimeni altcineva nu știa nici că vreau, nici că pot s-o fac. Atunci am început să lucrez temeinic în sensul ăsta, să mă perfecționez și totodată să devin cunoscută din această perspectivă. Am vândut tot ce aveam, m-am dus la cursuri în Statele Unite și în Marea Britanie, am făcut dicție în limba engleză, am exersat singură zi de zi, am (m-au) cunoscut oameni, iar într-o zi a sunat telefonul: „Crezi că ai putea să transmiți în direct, în limba engleză, despre vizita lui Nicolas Sarkozy la București pentru France 24 English?“ Am spus un „da“ atât de convingător, încât a doua zi făceam transmisiune în direct după transmisiune în direct fără să fi dat măcar o probă înainte de a intra în direct pe o rețea globală de știri. De ce s-a întâmplat asta, de ce am răspuns atât de sigură pe mine? Fiindcă mă pregătisem pentru „întâmplarea“ asta vreo doi ani, investind în visul meu absolut tot ce aveam.

Există un mit al frumuseții de consum care a devenit model cultural. Fiind vedetă TV, cum te raportezi la această lume?

Nu am pretins niciodată că sunt altceva decât un jurnalist de televiziune. Sunt foarte pasionată de munca mea, iar grija cea mare e să fiu cât mai bine pregătită când abordez un subiect, să fiu clară și expresivă în relatări. Preocuparea pentru cum arăt intervine abia după ce mă asigur că știu ce vorbesc. Pentru întâlnirea cu telespectatorii îmi propun să am un aspect decent, îngrijit și cred că am lookul potrivit pentru vârsta și meseria mea. Eu nu mă raportez defel la lumea despre care vorbești, ci strict la datele fizice și preocupările mele.

Ai nostalgia vremurilor de altădată? În ce epocă ai fi vrut să trăiești?

Contrar blazării generale, cred că aici și acum e cel mai potrivit, dar, de prea mult bine, omenirea a luat-o razna. Mă înfioară secvențele din cărți și filme despre viața în timpul celor două războaie mondiale. Să ne gândim la condiția femeii înainte de secolul XX, care nu avea dreptul să meargă la facultate, să voteze, să se mărite cu cine-i place. Zău, pentru ce să fiu nostalgică? În plus, până în secolul trecut, nu exista televiziune. Acum și aici, totul e așa cum trebuie.

Ai plăcerile tale mărunte și vinovate, precum ciocolata, o țigară din când în când? Sunt bune lucrurile interzise?

Am fumat timp de 20 de ani, m-am oprit anul trecut și sper să nu mă întorc la obiceiul ăsta. Un baton de ciocolată e OK când sunt frântă de oboseală și mai am 4-5 transmisiuni de făcut, mă ajută mai mult decât o cafea. Nu mi-am propus niciodată să fiu slabă cu orice preț. Sigur că mi-ar fi plăcut, dar sunt din categoria femeilor care trebuie să facă eforturi foarte mari să nu depășească măsura 40 la haine. Regim alimentar foarte strict, mult sport, poate niște tratamente corporale… O vreme, m-am străduit și aproape că mi-a ieșit, dar nu mi s-a părut rentabil. Am nevoie de energie, de un organism sănătos și puternic ca să fac față proiectelor în care mă implic, care sunt deosebit de solicitante din punct de vedere fizic. Plec frecvent în delegații de o săptămână în care călătoresc mult, dorm puțin, mănânc rar. Sunt zile în care am transmisiuni de dimineață până la miezul nopții. Uneori, afară-s sunt aproape 40 de grade, cum era la Atena la referendum, alteori minus 10, cum era la Chișinău de alegeri, sau bate un vânt rece care îți taie respirația, cum am pățit în mai la Londra, pe malul Tamisei. Eu vreau să mă pot baza pe organismul meu când am nevoie să rezist, să păstrez controlul și să fiu bine dispusă când mă adresez telespectatorilor. Așa că mănânc sănătos, ce-mi priește și ce mă ajută să-mi valorific potențialul intelectual. Asta mă preocupă acum, în asta îmi investesc aproape toată energia. E drept, am trecut de ceva vreme la măsura 42, dar e alegerea mea în deplină cunoștință de cauză și sper ca publicul să nu mă judece prea aspru pentru kilogramele în plus acumulate în ultimul an. Un an fabulos din punct de vedere profesional!

Visezi? Ce anume?

Că în spatele casei mele e o potecă pe care dacă merg ajung la un ponton pe malul unui lac.

Mai ai gânduri mari, de exemplu să schimbi lumea?

M-am prins repede că nu pot schimba pe altcineva decât pe mine însămi. Și mă ocup intensiv de asta.

Simplitatea și bunul-simț au devenit defecte. Te chinuiești să scapi de ele sau le cultivi?

Simplitatea și bunul-simț nu m-au încurcat absolut deloc până la vârsta asta, nu văd de ce aș renunța la ele acum. Poate că uneori am pierdut în fața celor tupeiști, sofisticați, dar a fost doar o etapă. Eu simt că am fost recompensată cu vârf și îndesat pentru fiecare situație în care am ales să procedez corect.

Toți ne dorim să trăim frumos, după principiile noastre, alături de jumătatea pe care o tot căutăm. Tu ai găsit-o?

Da. Categoric da!

Să vorbim despre știința de a te îmbrăca. Te preocupă? E necesară?

Ooo, dar ce provocare e știința asta pentru o femeie de talia mea! Pentru că, atunci când te știi cu niște kilograme în plus și ai bunul-simț să recunoști asta, tendința naturală e să ascunzi cât de mult posibil, iar rezultatul poate fi dezastruos, exact pe dos. Vrei să pari un pic mai slabă și pui pe tine multe materiale largi. Ce obții? Pari mai mare decât ești. În timp, am învățat să mă joc cu volume și culori, cu texturi de materiale ca să echilibrez părți ale corpului și, obligatoriu, să mă simt confortabil. Mă preocupă să creez ținute care să mi se potrivească și să aibă ceva șic.

Colecționezi ceva?

Numai stări.

Ce este celebritatea?

O sumă de avantaje care ar trebui să compenseze dezavantajele. Dar nu cred că e întotdeauna așa.

Dar uitarea?

De când am înțeles ce patimă periculoasă e ținerea de minte a răului, văd numai beneficii în capacitatea omului de a uita. Uitarea vindecă.

De ce ți-e dor?

De un chef cu prietenii din Deva.

Câte poezii știi pe de rost?

Se pun și versurile melodiilor? În cazul ăsta, cred că știu câteva sute.

Citește și:

Adelin Petrişor: Mi-am dorit dintotdeauna să fac ştiri

Marius Pancu: Prepar espresso de informații la 6 fix

Madalin Ionescu: Am momentele mele de revolta

Articol preluat din ediția de septembrie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Ivana Iancu

Foto: PR


Lasă un răspuns

Sus