Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Șerban Copoț: Am fost rebel, dar am avut măsură

Șerban Copoț: Am fost rebel, dar am avut măsură

Îl știm din trupa „Animal X“. Pe atunci, membii formației își spuneau Vierme, Șopârlă și Hienă și păreau a fi un pic superficiali și copleșiți de suces, de fani. Acum, au luat o pauză, dar… cine știe?

De fapt, puțină lume știe că Hienă se numește Șerban Copoț și că, dincolo de imaginea agresivă și superficială, cultivată de un anumit tip de muzică și de show, a crescut și devenit un om cu capul pe umeri, echilibrat și chiar un bărbat romantic. De cultură ce să mai spunem? Îl preocupă, așa că jos pălăria, domnule Copoț!

Ai fost Hienă, băiat rău, dar ai devenit băiat bun, tătic, familist. E doar o imagine sau evoluția ta s-a derulat firesc?

Cred că a survenit firesc. Am eu o vorbă: fiecare lucru este bine să-l faci la vârsta la care se cuvine să-l faci. Nebuniile din adolescență arată penibil la maturitate.

De la muzică ai trecut la show-uri TV. Ai gătit, ai înotat, iar acum lucrezi în proiectul „Te cunosc de undeva!“ Nu te mai mulțumește muzica?

Muzica va face parte mereu din viața mea. Show-urile TV fac parte din paleta de oferte a showbusiness-ului actual. Unele sunt chiar solicitante și te pun în ipostaze în care nu credeai că o să ajungi vreodată, iar mie îmi plac provocările pe care mi le ridică. De exemplu, nu mă așteptam să fiu în stare să sar de la 10 metri sau să mă îmbrac în femeie în fața unei țări întregi. Viața e plină de surprize.

„Toi Patoi şi Moş Crăciun“ îți amintește și de copilăria ta? Ce daruri îți doreai de la Moș Crăciun? Le-ai primit?

Mi-am retrăit o parte a copilăriei scriind cartea, este normal. Atmosfera de familie de acasă în care sărbătoream Crăciunul era o evadare din griul comunist sinistru, plin de lipsuri și frustrări. Și acum, după mulți ani, încă asociez mirosul de portocale cu sărbătorile de iarnă. De ce? Pentru că doar în perioada sărbătorilor vedeam cum arată o portocală, în restul anului nu se găseau.

Ai fost cuminte și studios? Cereai voie să ieși la joacă sau…

Pot spune că am fost cât trebuie de cuminte pentru un băiat. Făceam și năzbâtii, dar totul se oprea când venea vorba de școală.

Cât de util a fost liceul militar, ca educație?

Liceul militar m-a învățat foarte multe și trebuie să recunosc că, atunci când s-a desființat, de colegi mi-a părut cel mai rău. Toți cei 22 de colegi de clasă ne înțelegeam ca o familie. Deși regimul cazon era destul de dur pentru un copil de 14 ani, reușeai să treci peste cu ajutorul colegilor.

Ești constănțean. Ți-e dor de mare din când în când?

Da, mi se face dor, cum să nu? O iubesc și știu că și marea mă iubește. E genul de dragoste și respect pe care mama mea m-a învățat să-l port naturii și, implicit, mării. Iahtingul m-a purtat pe valurile ei încă de la vârsta de nouă ani.

Trebuie să te întreb: cititul unei cărți te bucură?

Da, mă bucură. Mă ajută să evadez din cotidian și mă relaxează foarte tare. Atât de tare, încât rămân înțepenit în câte o poziție atunci când citesc vreun capitol care mă ține cu sufletul la gură. 🙂

Ai fost un tânăr rebel. Dacă fiul tău va fi la fel?

Să-i fie de bine! Am fost rebel, dar întotdeauna am avut măsură. Asta îmi doresc să aibă și el: măsură.

Când ești tată, timpul are altă dimensiune. Cum împaci cariera cu familia?

Cu ajutorul mamei, împac cariera cu familia. Roxana este centrul familiei, stăpâna cuibului. Ea face ca lipsa mea de acasă să nu se simtă atât de tare.

Crezi că femeia de azi, ruptă de tradiție, corporatistă, obsedată de shopping, poate fi și o mamă, și o soție bună?

Nu știu cum să răspund la această întrebare, dar este clar că efeminarea bărbatului și masculinizarea rolului femeii nu au cum să nu aibă impact asupra vieții de familie.

Ai fost lider de trupă, te-ai bucurat de asaltul fanelor. Cum se împacă bărbatul vânător cu condiția de familist?

Sunt două lucruri diferite, din ere diferite.

De la cine ai moștenit simțul umorului?

De la mama mea. Și a fost cultivat în sânul familiei. Cu umor, poți trece peste multe încercări ale vieții.

Dar vocea?

Am avut un bunic care era foarte talentat din punct de vedere muzical. Cânta la vioară și am înțeles că era un entertainer desăvârșit.

Ce s-a întâmplat cu motanul Mao?

A dispărut sărmanul, dar nu-l voi uita niciodată.

Ce nu ai face niciodată pentru notorietate?

Chiloțăreală cu familia nu voi face niciodată.

Ești mulțumit de tine când te uiți în oglindă dimineața?

Da, sunt mulțumit. În momentele-cheie, am luat deciziile cele mai bune și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Citește și:

Silviu Biriș: Munca de actor este o bucurie

Marius Vintilă: Fac o emisiune după chipul și asemănarea mea

Bursucu: Râsul nu îngrașă niciodată, ci doar destinde

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.41/15.10.2015

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: Mihai Stetcu

Comments

comments

Lasă un răspuns