Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Serge Ioan Celebidachi: Muzica și imaginea sunt parte din viața mea

Serge Ioan Celebidachi: Muzica și imaginea sunt parte din viața mea

Un film atipic cu o distribuție de excepție. Un film pe care Marcel Iureș l-a lăudat în fața lumii întregi. Un film care a avut premiera mon­dială la Festivalul Internațional de Film de la Montreal. „Octav“ celebrează viața și aduce omagii purității copilăriei, prieteniei și dragostei, iar regizorul lui, Serge Ioan Celebidachi, speră că va avea puterea să schimbe imaginea României în bine.

(continuare din Revista Femeia)

Marcel Iureș a spus că Octav este „cel mai frumos film românesc din ultimii 25 de ani”. Ce v-a inspirat pentru acest film?

Împreună cu James (James Olivier este coscenarist al filmului „Octav“), un prieten foarte apropiat mie, am scris scenariul cu mulți ani în urmă. Pe atunci aveam 16-17 ani. Stând în preajma tatălui meu, care era mai în vârstă, am interacționat destul de des cu oameni de vârsta lui și era interesant de urmărit cum discutau despre trecutul lor, despre viața lor. Prin urmare, apropierea de sfârșitul vieții și nostalgia copilăriei, de exemplu, au fost temele care ne-au inspirat să scriem. De fapt, „Octav“ este primul nostru scenariu. Desigur că a fost dezvoltat în timp, iar ulterior și din perspectiva românească, însă conceptul lui are o „vechime“ de peste 30 de ani. Privind în urmă, la ce am scris atunci ca adolescent, consider că nu conștientizam pe deplin însemnătatea scenariului, însă temele prezentate au fost mereu aproape de realitatea mea, de ceea ce simțeam eu că vreau să transmit. Acum am mai multă profunzime și cred că abia acum înțeleg cu adevărat sensul bogat al textului. Motiv pentru care mă bucur că am ales să îl ecranizăm acum și nu m-am grăbit să îl pun în producție atunci. Cumva mereu am avut încrederea că o să fac acest film la momentul potrivit.

Care a fost filmul care v-a impresionat cel mai mult?

Sunt atât de multe! Poate o să par bătrân, dar trebuie să mă întorc în timp până la filmele lui Chaplin, pentru creativitatea sa de geniu și umor, mixate cu patosul său remarcabil. Este și „Cetățeanul Kane“, pentru tehnica sa originală și povestea complexă. Dar „Hitchock“ rămâne cea mai bună poveste pentru mine. „A fost odată în America“ este filmul meu favorit al lui Leone, dacă îmi permiteți să arunc o anumită privire nostalgică înapoi către copilărie și prietenie. Frumos film! În aceeași direcție sunt și filmele lui Coppola – trilogia „Nașul“ și „Apocalipsul acum“. Sublim și chiar mai remarcabil (dacă se poate spune așa) după ce am văzut „Inimă întunecată“ al soției sale.  În aceeași linie, poate referința extremă este Scorsese, pentru puterea în forma sa cea mai crudă, brută. De la „Crimele din Mica Italie“ până la „Lupul de pe Wall Street“ sunt într-o continuă admirație față de el ca scriitor vizionar și regizor care până astăzi păstrează un control total asupra artei sale, o enciclopedie a celei de-a șaptea arte și pur și simplu un monument. Nu pot face o asemenea listă fără să-l menționez pe Tornatore cu „Cinema Paradiso“, care e poate cea mai frumoasă filă pentru iubitorii de cinema. De asemenea, „Viața unui copil răsfățat“ a lui Claude Lelouche, pentru că este un film frumos cu secvențe puternice și cu calități actoricești indubitabile.  Iar din trendul modern am o admirație imensă pentru filmele lui Christopher Nolan – „Interstellar“, printre altele, rămâne o capodoperă. Filmele sale reușesc să îmbrățișeze valorile umane în scene futuriste care nu înstrăinează privitorul non-științific, așa cum sunt eu.

Lucruri pe care le iubiți și le detestați la România…

Iubesc simplitatea și veridicitatea României de la țară, spiritul latin al comunicării și energia care vine odată cu ea, care e unică. Deschiderea, ospitalitatea și inspirația ar fi cele mai mari calități pe lista mea. Evident, nu suport „șmecherul și mincinosul“, pe care, din păcate, îl găsim la toate nivelurile. Refuz să judec pentru că nu am experimentat anii groaznici dinainte de 1989, dar regret că jumătate de veac mai târziu investim atât de rău banii statului. Este momentul să facem din România o țară mai bună, pentru că are atâtea lucruri de oferit. La revedere, clișee și corupție! Hai să începem să gândim dincolo de aceste orizonturi, să demarăm proiecte reale pentru țara și copiii noștri. Hai să-i inspirăm pe străini să vină și să trăiască aici sau măcar să vină la studii! Asta ar fi o schimbare majoră. Întârziată.

Serge Ioan Celebidachi, fiul regretatului dirijor Sergiu Celebidache, scrie piese de la 11 ani, când s-a îndrăgostit iremediabil de film. S-a născut și a crescut în Franța, iar recent a revenit, alături de familia sa, în România. Aici a produs filmul Octav, după un scenariu scris cu 32 de ani în urmă, un film atipic pentru cinematografia românească. Distribuția filmului este impresionantă, îi putem vedea pe: Marcel Iureș, Andi Vasluianu, Victor Rebengiuc, Dana Rogoz. Un alt mare succes al regizorului a fost filmul documentar Le jardin de Celibidache (1997), dedicat tatălui său.

Citește interviul integral în numărul de octombrie al revistei Femeia., acum pe piață!


Lasă un răspuns

Sus