Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Simona Amânar: Echipa, mai presus de individ

Simona Amânar: Echipa, mai presus de individ

Mai ții minte podiumul acela senzațional de la Olimpida de la Sydney din 2000? Trei gimnaste din România, pe locurile I, II și III. Cât ai fi de nepăsător, așa ceva tot te emoționează. Una dintre cele trei – Simona Amânar.

O femeie frumoasă, elegantă, discretă, fosta gimnastă este mândră de performanțele ei, dar nu s-a gândit niciodată să trăiască doar din ele. Astăzi asistent universitar la Facul­tatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universității Timişoara. Mai mult, bună parte din timp o rezervă implicării în campanii umanitare şi de responsabilizare socială.

Cum se adaptează un sportiv de performanţă la viaţa „civilă“? E greu? E ca o vacanţă binemeritată?

Contează în primul rând personalitatea fiecăruia. Mie mi-a fost destul de uşor deoarece am avut mulţi oameni lângă mine, care m-au ajutat. Până la urmă, este vorba de trecerea într-o nouă etapă a vieții. Am fost şi sunt o persoană activă, implicată în activitatea socială, așa că nu mi-a fost greu. Nici vorbă de vacanță. Am fost învăţată să muncesc şi voi munci toată viaţa, în orice domeniu în care îmi voi desfăşura activitatea.

Ştiu că pentru performanţele excepţionale pe care le-ai avut a fost nevoie de muncă pe brânci şi disciplină de fier. Cât din ceea ce te-a condus spre podium mai este nevoie să aplici acum?

De muncă, într-adevăr, de foarte multă muncă şi de disciplină. Munca este cea care duce la succes şi la beneficiile viitoare. Fără muncă şi cinste, nimic nu poate fi construit pe termen lung. Disciplina şi puterea de muncă fac parte și din viaţa mea actuală şi mă ajută, de exemplu, să-mi împart timpul echitabil între familie, serviciu, viaţă socială şi campaniile în care sunt implicată.

Ce te-a ajutat cel mai mult în carieră? Ce te-a motivat mereu să mergi mai departe, chiar şi când ţi-a fost greu?

Dorinţa de a fi cel mai bun, respectul pentru mine, pentru antrenor, pentru colegele mele. Am pus mereu accent
mai mult pe echipă decât pe reuşita mea personală.

Acum, privind în urmă, care a fost cel mai emoţionant moment al vieţii tale: când ai urcat prima dată pe prima treaptă a unui podium mondial, când ai fost cerută în căsătorie sau când ai născut?

Trei paşi în viaţă, trei momente deosebite ale vieţii, fiecare în parte cu însemnătatea sa. Toate mi-au creat emoţii deosebite, dar niciunul ca momentele când mi-am ţinut pentru prima dată cei doi copii în braţe.

Ce înseamnă o femeie de succes: o femeie frumoasă, despre care vorbeşte toată lumea sau…

Probabil că şi frumuseţea determină succesul, dar nu ştiu dacă întotdeauna este suficientă. Aspectul fizic e dat fiecărei persoane de către Dumnezeu, dar contează ceea ce eşti, ceea ce faci atât pentru tine, cât şi pentru cei din jur. Atât timp cât laşi ceva concret în urma ta, ceea ce faci reprezintă un succes. Frumuseţea este trecătoare, rezultatele muncii tale sunt veşnice.

Ai doi copii frumoşi. Cum reuşeşti să rămâi şi tu frumoasă? Diete speciale, ore dedicate în fiecare zi aspectului exterior?

Doar cu grijă pentru ceea ce însemn eu ca om. Nimic special. Sunt atentă la ceea ce mănânc şi evit ceea ce numim junk food. Prefer să cumpăr produse naturale, fără chimicale, aditivi, pesticide şi, pe cât posibil, de la producători locali. Sport am făcut toată viaţa şi voi face întotdeauna.

Ce anume mănânci? Asta, având în vedere sutele şi miile de recomandări pentru femeile care vor să-şi păstreze silueta de adolescentă.

Îmi place să mănânc cât mai natural. Am noroc că, având o casă de vacanţă în Retezat, am cunoscut oameni deosebiţi, care produc tot ce este bun şi natural în gospodăriile proprii. De la ei cumpăr întotdeauna. Sfătuiesc pe toată lumea să consume apă plată, să abandoneze dulciurile în exces şi să aleagă produse cât mai naturale.

Ai îndemna-o pe fiica ta spre gimnastică?

Încă este micuţă, dar are calităţi şi deja a apărut dorinţa aceea de a câştiga orice joc. Va depinde de ea ce va urma în viaţă, eu voi încerca doar să-i arăt unele oportunităţi, ea va alege ceea ce doreşte să facă. Dar orice va alege va trebui să facă în paralel cu şcoala. Nu concep ca ai mei copii să nu aibă parte de educaţie, de cultură.

Ce pasiuni ai în afara gimnasticii?

Îmi place să citesc, îmi place sportul în general, îmi place, da, politica. Și muntele. De asemenea, îmi place să atrag atenţia oamenilor către anumite probleme sociale, să mă implic în campanii de promovare a unui stil de viaţă sănătos.

Este obișnuit ca persoanele publice să se implice în campanii umanitare. Dar tu de ce faci asta?

Sportul mi-a adus faimă şi glorie. Am considerat întotdeauna că am o obligaţie morală față de cei din jur, față de neamul meu. M-am implicat întotdeauna în orice acţiune umanitară, de fiecare dată când mi s-a cerut ajutorul,
şi aşa voi face şi pe viitor.

Ce ai face indiferent ce-ar crede lumea despre tine?

Nu fac nimic doar de grija criticilor lumii. Aleg întotdeauna să fac ceea ce consider că e bine pentru mine şi pentru familia mea.

Ce n-ai face în ruptul capului?

Ceva care să aducă atingere onoarei familiei mele, copiilor mei. Nimic din ceea ce ar încălca principiile corecte de viaţă. Încerc să fiu cât mai corectă cu mine în primul rând, iar atunci, inevitabil, sunt corectă şi cu societatea din care fac parte.

Ce faci în timpul liber?

Puţin timp liber mai avem în ziua de azi, dar, de fiecare dată când am acest timp, îl petrec jucându-mă cu copiii mei. Intru în joaca lor, ieşim în parc, la film, mergem la munte, la schi.

Ce ţi se pare cel mai important în educaţia copiilor tăi?

În primul rând, respectul pentru ceea ce este în jur, respec­tul pentru sine, pentru adevăr. Şcoala este mediul în care se formează un om, așa că pun în mod deosebit accent pe pregătirea lecţiilor. Cititul este un aspect foarte important în viaţa copiilor şi nu fac rabat la acest lucru. Nu în ultimul rând, este important să-i învăţ ce este binele şi îmi doresc ca, pe viitor, să-i implic şi pe ei în acţiuni umanitare, adaptate, desigur, vârstei şi nivelului lor de înţelegere.

Pentru că am ajuns, din nou, la acțiunile umanitare, povesteşte-ne câte ceva despre Dovleacul roz. Care este rolul tău?

În urmă cu mai bine de un an, am fost desemnată ambasadoare a Campaniei Help25. Este o campanie iniţiată de Asociaţia OncoHelp (www.help25.ro), care este axată pe prevenţia şi depistarea precoce a cancerului la sân. Do­vleacul roz e parte a acestei campanii, este un eveniment inedit, care are loc chiar înaintea sărbătorii de Halloween. Practic, este vorba despre o licitaţie cu scop umanitar, sute de dovleci vopsiţi în roz sau pictaţi de artişti timişoreni sunt oferiţi spre vânzare celor care doresc ca, prin acest gest, să sprijine campania de luptă împotriva cancerului mamar. Anul trecut, de exemplu, am văzut numeroase persoane venite cu copii: cei mici îşi alegeau un dovleac, pe care apoi îl duceau la şcoală sau la grădiniţă, şi totodată învăţau ce înseamnă să ajuţi, să fii omenos, să te gândeşti la cel de lângă tine. Îmi place să mă implic în astfel de campanii care pun accent şi pe responsabilizarea socială, iar prin Help25 asta fac – le vorbesc celor din jurul meu despre importanța sănătăţii şi despre faptul că, împreună, putem să aducem o schimbare în bine.

Citește și:

Sanda Nicola: Aici și acum am tot ce-mi trebuie

Ligia Munteanu: Frica e doar în imaginația noastră

Andreas Vythoulkas si Carmen Constantin: Așa a fost sa fie

Articol preluat din ediția de noiembrie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Foto: Diana Bilec


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus