Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Sonia Simonov: Am încredere în mine

Sonia Simonov: Am încredere în mine

Ani la rând, a relatat în direct eve­ni­mente naţionale şi interna­ţio­nale, timp în care chiar viaţa Soniei Simionov putea deveni o știre reală. De la performanţele sportive la hobby-uri, vedeta Antena 1 are ceva să ne spună…

Ambiţioasă, perseverentă şi în mod evident talentată, prezentatoarea emisiunii „Am ceva să-ţi spun” a ştiut dintotdeauna că profesia avea să joace un rol important în viaţa ei.
S-a mutat în Bucureşti după ce a absolvit liceul din Constanţa în căutarea oportunităţilor şi a profitat de fiecare uşă deschisă pentru a avansa în carieră. Iar la 29 de ani consideră că a realizat tot ce şi-a propus până acum. După o copi­lărie binecuvântată şi o adolescenţă în care a învăţat ce înseamnă responsabilitatea, frumoasa moderatoare are toate şansele să bifeze şi mai departe succes după succes.    

Ce amintire din primii ani de viaţă preţuieşti cel mai mult?

Cred că locul cel mai drag mie, în copilărie, era la bunici. Un loc greu de descris în cuvinte. Parcă rupt din tablourile cu peisaje… în mijlocul Deltei. Mergeam în fiecare vară. După patru ore de mers cu vaporul, primul semn că am ajuns era pontonul unde trăgea șalupa. Apoi, trebuia să mergem pe jos sau cu căruța, pe o uliță nisipoasă, printre sute de sălcii parcă așezate în linie… Intrarea în curte era întotdeauna la fel. Pe sub bolta de viță-de-vie ne întâmpina bunica fericită: „Biiiine ați venit, dragii mei!” Părinții ne lăsau acolo, la bunici, chiar și câte o lună, pe mine și pe sora mea. Şi atunci începea distracția! „Furam” porumb din cămara bunicii și dădeam păsărilor, deși ele aveau porție, încercam să călărim vaca, mergeam la plajă, la dunele de nisip. Dar cel mai mult și cel mai mult mie îmi plăcea să bat cuie în gardul bunicii. Nu știu să vă spun de ce. Cert e că luam cutia în care erau cuie, un ciocan și băteam zilnic cuie în gard. Cred că sunt mii de cuie în gardul bunicii și acum…

Ce-ţi doreai să te faci când erai mică?

Primul vis a fost să devin avocat, dar a durat puțin. Pe la vâr­sta de 10 ani, mi s-a părut mai interesant să devin procuror. Cred că mi s-ar fi potrivit ca meserie. Apoi mi-a trecut prin cap să dau la Academia de Poliție. Mi se părea că mi se potrivește munca de judiciarist. La Departamentul Omoruri. Ce-i drept, se leagă cele trei visuri din copilărie. Dar n-a fost să fie niciunul, cu toate că mi-am luat licența în Drept Penal.  Mi-au plăcut întotdeauna legea și corectitudinea!

Ai făcut mult sport la viața ta, chiar cu rezultate…

Am făcut mai multe sporturi de performanță. Înot, tenis de câmp și în prezent practic biliard. Înotul, pentru că iubesc apa. La acest sport sunt medaliată la categoria de juniori cu aur și argint la competiții naționale și internaționale, între anii 1996 și 1998. Apoi, am început să joc tenis după ce m-am accidentat ca înotător în urma unei sărituri. Iar după aproape

4 ani, m-am accidentat și mai tare. Atunci am înțeles că e bine să fac sport, dar ar trebui să mă rezum la un nivel amator sau să caut ceva mai puțin solicitant fizic. Și am găsit. Biliardul!

Povesteşte-ne puţin despre prima emisiune la care ai lucrat, ce avea ca subiect viaţa de noapte.

Era o emisiune care se numea „CityNights” și pe care o făceam cu un amic. Mai exact, mergeam, în calitate de reporteri, la toate evenimentele mondene importante de pe litoral, prezentări de modă, concerte, spectacole deosebite. Era mai mult o joacă decât un job. Ne distram muncind… Totul a durat trei luni, pentru că emisiunea era doar în timpul verii. În presă am debutat un an mai târziu. La Antena 1 și Antena 3, la Știri, ca reporter al secţiei Eveniment.   

Ai aproape cinci ani de ştiri în spate. Pe teren te-ai temut vreodată pentru viaţa ta?

Prin meseria de reporter am făcut multe lucruri periculoase, dar toate au fost făcute cu un risc calculat și cu măsuri de precauție. E clar că rezultatele anchetelor pe care le-am făcut nu mi-au adus simpatie din partea celor vizați. Probabil că și informațiile delicate pe care le dădeam pe post și care duceau la arestări pot conduce la un grad de risc. Chiar și salturile cu parașuta, avioanele de acrobație, driftingurile în mașini de curse, exercițiile militare sau chiar întrebările incomode pe care le adresam pot fi numite, într-o măsură mai mare sau mai mică, periculoase.

Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit?

Când aveam 11 ani, tata mi-a zis: „Suntem prea săraci ca să ne cumpărăm lucruri ieftine”. Abia peste vreo cinci ani am înțeles ce voia de fapt să spună. Și o să țin cont toată viața.

Ce piese vestimentare nu-ţi lipsesc niciodată din garderobă?

Eu mă îmbrac comod. În marea parte a timpului, stilurile mele sunt sport-casual sau casual-elegant. Îmi place să asortez corect culorile hainelor și încerc să nu am mai mult de trei culori pe mine. Din orice ținută obișnuită pe care aleg să o port nu îmi lipseşte ceasul. Bineînțeles, un ceas de o culoare potrivită vestimentației. Cu toate că nu sunt genul de femeie veșnic în rochie, pe tocuri sau cu bucle, sunt pregătită și pentru momentele mai elegante și sofisticate.

Ce schimbare de look nu ai face sub nicio formă?

Nu aș vrea să renunț niciodată la lungimea unghiilor mele. Cred că sunt 15 ani de când port unghiile la aceeași
lungime și… sunt naturale.

Ne poţi face o scurtă autodescriere?

Sunt un om cu o încredere mare în el însuși. Nu aștept lucruri de-a gata, muncesc pentru a-mi atinge scopurile oricât e nevoie. Am răbdare în tot ceea ce fac, indiferent de situație. Am devize dobândite cu experiență. Consider că sfaturile nu se dau, ci se cer. Și evit să folosesc cuvinte ca „poate”, „încerc”, „sper”.

Cum te vezi în viitor?

Sus. Cât mai sus. Părinții mei m-au învățat, din experiența lor, că, odată ce ai început să evoluezi prin forțele proprii, nu ai voie să mai dai înapoi. Prioritatea este să fac tot ce pot pentru a ajunge cât mai sus în cariera pe care mi-am ales-o.

Citește și:

Dorina Florea: Aveam scutire la educație fizică

Simona Amânar: Echipa, mai presus de individ

Din secretele lui Carmen Dincă

Articol preluat din ediția de decembrie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Alexandra Rotărescu

Foto: Radu Vintilescu


Lasă un răspuns

Sus