Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Stefana si Cristian Samfira: 10 ani fara o cearta

Stefana si Cristian Samfira: 10 ani fara o cearta

Pe el îl cunosc de când era tânăr designer, ardelean molcom fascinat de iureşul şi superficialitatea Bucureştiului. Pe ea am cunoscut-o mai de curând, dar am fost de la bun început impresionată de frumuseţea şi francheţea ei.

Ea e actriţă şi lector la UNATC, respectând tradiţia familiei: tatăl, Florin Zamfirescu, actor; mama, Valeria Sitaru, actriţă; fratele, Vlad Zamfirescu, actor. E un pic copleşitor, dar se descurcă de minune. Ştefana şi Cristian Samfira fac un cuplu aproape perfect, căci, nu-i aşa?, perfecţiunea e doar la Dumnezeu. Cristian Samfira e designer. Ca să respectăm adevărul istoric, e artist plastic, dar se exprimă prin modă. Şi prin scenografie, şi costume din când în când. Au doi băieţi grozavi: Sasha, un blond şturlubatic cu morgă de Tom Sawyer la şcoala de duminică, şi Ilia, un bebe cuminte şi curios nevoie mare. Merită să cunoşti o familie aşa de frumoasă. Când le-am spus, Cristian m-a întrebat râzând: „Adică să dăm din casă?“ După care, tot el a zis: „De ce nu?“ Şi am făcut un interviu la comun, cum s-ar spune. Cristian, mai reţinut, şi Ştefana, mai descriptivă, se potrivesc perfect.

Cum v-aţi cunoscut? Când şi cum ţi-ai dat seama că te-ai îndrăgostit?

Ştefana: Ne-am cunoscut la o probă de costum. Mi-a plăcut numele lui. Şi atât. Apoi ne-am revăzut (după scurt timp) în Egipt. Eu eram în turneu cu o piesă de teatru. El… în vacanţă. Nu mi-am dat seama că sunt îndrăgostită. Ne era foarte bine împreună şi ne spuneam că, „dacă vom fi vreodată împreună, o să fie bine!“

Cristian: Da, cam aşa a fost. Egipt, ea la muncă, eu în vacanţă, căldură, piscină, piramide, faraoni… Cam tot ce trebuie să iasă ceva frumos. Şi a ieşit. Constelaţia s-a aliniat perfect. Eu am cam ştiut că e ceva mai mult, iar timpul mi-a dovedit.

Cine pe cine a cerut şi cum?

Ştefana: Cristian m-a cerut, încă din primele SMS-uri pe care mi le-a trimis. Spunea că ar vrea să-mi facă două rochii, dintre care una să fie albă. Eu nu l-am luat în serios – nu ne cunoşteam decât de vreo două luni. După care am plecat în turneu, în Mexic, şi când m-am întors îl simţeam preocupat, parcă se foia să-mi spună ceva. Nu mi-a zis, dar am plecat împreună
la Cluj. Acolo, m-a dus la Grădina Botanică, în Turn. Eu am rău de înălţime, bătea vântul, turnul se clătina uşor, aveam genunchii cam moi. Şi m-a cerut. Adică nu m-a cerut, ci mi-a oferit inelul de logodnă. A uitat să mă mai şi ceară. I-am răspuns eu la cererea nespusă. A fost foarte emoţionant şi frumos. Toată familia şi toţi prietenii noştri ştiau şi mă priveau cu un subînţeles pe care eu nu-l înţelegeam. După doar şase luni de când ne-am cunoscut. Frumos. Sincer şi… rapid. În toamnă (la un an de când ne-am cunoscut) am făcut cununia civilă. 2004. A trecut ceva timp.

Zece ani! Mulţi şi fericiţi înainte! Cristian n-a răspuns la întrebarea asta, a zis doar: „Ştefana povesteşte mai frumos”.

Cum te-a primit familia lui/ei?

Ştefana: Ardelenii sunt foarte primitori, aşa că n-am avut probleme decât cu prăjiturile şi cozonacii făcuţi de mama lui Cristian. Erau atât de bune toate, că m-am îngrăşat 4 kg rapid, la primul Crăciun petrecut acolo. Acum, ne-am liniştit, suntem prieteni vechi.

Cristian: La mine a fost mai interesant. Pe socrul meu l-am cunoscut la un festival de teatru, era beznă în sală. După spectacol, mă invită la ei acasă, explicându-mi că ar trebui să bem ceva, să ne cunoaştem. Mergem, nu bem mare lucru şi dau să plec.
Cumnatul meu află şi el de noul iubit al surorii lui şi apare în mare viteză. „Noi doi trebuie să ieşim la o bere“, îmi zice… Nu mai înţelegeam nimic. Sau aveau senzaţia că îmi cam place băutura, sau le plăcea lor. Până la urmă, am avut momentele noastre după, în care ne-am cunoscut foarte bine.

Cam mustăceşte aici, o fi fost mai anevoioasă cunoaşterea asta, se ştie că taţii de fete şi fraţii sunt foarte protectori şi posesivi, dar Cristian a trecut examenul cu brio până la urmă.

Cum ţi-a schimbat căsnicia viaţa/obiceiurile/viziunea? Dar copiii?

Ştefana:  Căsnicia nu a schimbat nimic, a fost o continuare firească a vieţii de dinainte. Iar copiii – în afară de faptul că nu mai avem acel timp de pierdut pe care-l aveam înainte –  ne-au învăţat să ne organizăm mai bine. Cred că am fi fost la fel şi dacă nu ne căsătoream. Până la urmă, nu te leagă o hârtie de cel de lângă tine. Şi nu simt că sentimentele sunt mai puternice acum decât înaintea acelui act. E la fel de frumoasă şi de profundă relaţia dintre noi. Am noroc cu un soţ minunat.

Cristian: Viaţa nu s-a schimbat prea tare. Am învăţat să mergem în doi, să ne construim viitorul aşa cum vrem noi. Cu copiii… am învăţat să văd iar că iarba poate fi albastră, iar cerul oranj, dar mai ales că ai dreptul să fii copil la orice vârstă. Şi chiar e indicat. Dacă nu înveţi nimic de la copii, i-ai făcut degeaba. Avem senzaţia că noi îi învăţăm pe ei, dar m-aş mai gândi puţin la asta.

Care a fost cea mai romantică întâmplare din viaţa voastră împreună?

Ştefana: Nici nu ştiu să-ţi spun. Cert este că nu este niciunul din noi siropos, nu ne plac lumânările aprinse şi petalele aruncate prin toată casa, nici beţişoarele parfumate. Întâmplări minunate avem multe. Două au fost la fel, dar la fel de neaşteptate pentru mine. După naşterea lui Sasha (care are acum şase ani şi jumătate), am găsit în scutecul nou, cu care voiam să-l schimb, un inel. Emoţionant. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi după naşterea lui Ilia (patru luni). Sincer, chiar dacă se mai întâmplase o dată, tot m-a luat prin surprindere. Cristian ştie să puncteze momentele importante din viaţa noastră discret şi… definitiv, adică nu le vei uita o viaţă întreagă.

Cu toate că el e romanticul sau poate tocmai de-aia, Cristian evită întrebarea.

Cea mai haioasă întâmplare?

Ştefana: Nu vreau să sune ca un clişeu, dar viaţa noastră de zi cu zi e haioasă. Îţi dai seama cum e pentru cineva din afară dacă e haioasă până şi pentru noi.

Cristian: Haios a fost… sunt prea multe.

Cea mai neplăcută?

Amândoi: Hai să vorbim de lucruri frumoase!

Sunteți geloși? Cum vă înfrânați?

Ştefana: Nu. Şi n-am fost niciodată. Relaţia noastră a pornit foarte sincer. Nu mi-a dat motive să fiu geloasă. E drept că la început nici nu voiam să aud de el, gândindu-mă că e designer şi că toată ziua e cu manechinele, modelele, nu voiam să mă leg la cap aiurea. Şi uite unde am ajuns: zece ani de căsnicie, doi copii şi nicio ceartă! În plus, dacă e să te mintă sau să te înşele, poate să o facă sub nasul tău şi tu să nu-ţi dai seama.  Relaţia noastră e bazată pe respect şi pe încredere. Mi-ar plăcea să cred că aşa va fi până… mereu !

Cristian: Da! Adică nu sunt gelos, sunt de acord cu nevastă-mea!

Articol preluat din ediția de decembrie 2014 a revistei Femeia.

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: Vlad Stănescu


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus