Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Triunghiul, forma echilibrului

Triunghiul, forma echilibrului

El Negro

De doi ani şi ceva, Bogdan Negroiu, solistul formaţiei El Negro, este totalmente îndrăgostit. Deşi inima lui bate în ritm de reggae, iar Lady Helenne l-a sedus de ani buni, Natalia este acum prinţesa din viaţa lui.

Şi-a dorit să facă parte din Şcoala Vedetelor, a ajuns la ea când tocmai se destrăma, însă locul al doilea obţinut la Festivalul de Mamaia l-a asigurat pe Bogdan că are ceva de spus în muzică. A fondat trupa El Negro şi fanii încă îi confirmă alegerea făcută. Artist şi creativ, se conjugă bine cu o personalitate rebelă. Lookul exotic cu dreaduri (codiţele în stil african), împletit cu zâmbetul ghiduş şi muzicalitatea vocii, a încins multe inimi.

Citește și: Florin Dumitrescu știe rețeta succesului

Din 2008 însă, Elena – Lady Helenne, cum o ştiu fanii – îi este parteneră de viaţă şi scenă. De un an, în viața lor a apărut o minune cu doi ochi albaştri, obrăjori de piersicuţă şi voce cristalină, pe nume Natalia Rada, iar cuplul s-a transformat în întreg. După câteva ceasuri petrecute în preajma lor, simţi legătura puternică dintre ei, vezi cu câtă dragoste îşi privesc odorul, observi normalitatea de funcţionare a unui cuplu.

Muzica v-a făcut să vă întâlniţi?

Bogdan: Nimeni nu-i perfect, da, aşa este. Lucram la albumul „Antipanica“ şi aveam nevoie de backing voices. Inginerul de sunet ne-a spus că ştia el o fată cu o voce foarte bună, dar cam fiţoasă. Am zis că e bine, fiindcă la cântat nu se simte fiţa. Am înregistrat 2-3 cântece, apoi am extins colaborarea pentru scenă, iar uşor-uşor a început să mocnească vulcanul sentimentelor. Pentru concert, era nevoie de repetiţii și multe întâlniri. Ne-am împrietenit, ne-am apropiat și… ne-am îndrăgostit.

Cum a fost prima întâlnire?

Bogdan: Elena mi s-a părut o fată simplă, emotivă, probabil de aici veneau fiţele. Am aderat la această idee cu fiţele, dar s-a dovedit că erau mai degrabă o răceală specifică zonei ei, Tulcea, acolo clima e mai aspră…
Elena: Nu-l cunoşteam. Când m-a sunat prietenul nostru, nici n-am înţeles foarte bine despre cine este vorba, de trupa El Negro sau Alb Negru, nu ştiam exact. Dar m-am dus să cânt. Când am intrat în studio, Bogdan era cu o chitară în mână, nu avea dreaduri pe vremea aceea, părea pasionat de ce făcea, dar într-un mod calm, relaxat şi asta mi-a plăcut.

Elena, ce-ţi place la Bogdan?

E total opus față de cum eram eu. Eram o persoană emotivă, simplă, cuminţică. El mă făcea să ies din zona de confort şi să fiu mai curajoasă. Îmi place că este spontan şi îl admir pentru ce face profesional.

Elena, cum arăta prinţul din visurile copilăriei?

Bogdan: Fără dreaduri!
Elena: Clar, nu aşa cum este Bogdan. Era bărbat corporatist, cu un job de la 9 la 17. Dar lucrurile n-au fost aşa şi, sincer, le prefer de o mie de ori cum sunt acum, nu cum mi le imaginam.

Bogdan, ce apreciezi la Elena?

Sinceritatea. Nu ascunde ce simte, e un soi de impulsivitate. Îmi place conservatorismul ei, deşi unele lucruri sunt prea clasice pentru mine. Asta îmi place şi mă enervează în acelaşi timp. Am încredere în ea, nu trebuie să-mi fac griji pentru nimic, deşi eu sunt eu genul care trebuie să verifice totul. Felul ei de a fi mă echilibrează.

Ce făceaţi înainte să apară Natalia, cum vă distraţi?

Bogdan: Călătoream prin ţară, prin străinătate, mergeam la concerte. Ne-a plăcut să ne cunoaştem ţara, nu doar locuri exotice. Acum, partea cu plimbatul s-a limitat, dar încercăm să le îmbinăm pe toate: concertele mele, înregistrări şi distracţia.

Cum a fost vestea că veţi fi părinţi?

Bogdan: A fost un moment între panică şi bucurie. Nu ştiam ce să facem mai întâi, să refacem testul de zeci de ori, să mergem la doctor… Tocmai cumpăraserăm terenul unde urma să ridicăm casa şi ne mutaserăm într-un fel de baracă de munte. Acolo a venit vestea! Nu terminaserăm casa!

Citește și: Bebelușa Ioana Petric s-a făcut mare!

Până la urmă, eu am fost foarte calm şi am zis că, dacă se confirmă, este superb, iar dacă nu, asta înseamnă că nu e încă momentul, dar n-am avut sentimentul că e prea devreme sau nepotrivit. Vestea ne-a mobilizat, ne-a forţat să terminăm casa mai repede. Cu totul, cu concerte și vestea asta, luna aceea a fost minunată.
Elena: Era pe 5 septembrie 2013, când începeam o serie de evenimente pentru postul de radio „Republica verde“. Eram fericită, voiam să le spun tuturor „hei, o să am un copil!“ Era joi, iar duminică aveam spectacol. Aveam greţuri şi stări de rău şi îmi era teamă să nu leşin pe scenă, dar totul a mers foarte bine, aşa că am cântat până la şapte luni.

Un copil este liant pentru relaţie, aşa cum se spune?

Bogdan: Un copil este un câştig pentru relaţie. Trăim într-o perioadă în care lumea se desparte foarte uşor, dar, când apare copilul, nu mai spui la revedere atât de uşor. Munceşti ca să rezolvi conflictele când acestea apar.
Elena: Înainte, când aveau probleme, partenerii încercau să rezolve conflictele, să repare ce s-a stricat. Azi, e mai simplu, imediat te gândeşti la despărţire, dar apariţia unui copil te face să te gândeşti de mai multe ori înainte să faci un astfel de pas. Nu este vorba doar de tine şi el, există un suflet care contează mai mult decât cei doi la un loc.

Ce înseamnă acasă pentru voi?

Bogdan: Este locul unde pot să mă regăsesc, unde sunt Elena, copilul, unde mă simt întreg. Acolo am muncit, am săpat, am pus cărămizile, e ceva fizic, dar și spiritual care mă face să mă simt bine. Acolo am aflat de copil, acolo a apărut copilul. E ceva foarte puternic.
Elena: E terasa din faţa casei cu rapiţă înflorită, unde îmi găsesc pacea sufletească, unde mă simt împlinită de cele două suflete dragi mie.

Aţi fi vrut un băiat?

Bogdan: Am avut câteva zile când m-au încercat astfel de sentimente, să am un băiat pe care să-l învăţ să…, dar apoi mi-am revenit. E ciudat, dar acum simt că sunt mai potrivit ca tată de fată, aşa am simțit după primul an şi două zile de când ne cunoaştem!
Elena: Eu îmi doream băiat. Sora mea are două fete, erau deja prea multe în familie, iar un băiat ar fi echilibrat situaţia.

Cum a fost prima întâlnire cu Natalia?

Bogdan: A fost un cumul de stări. Am stat pe culoar, unde am auzit toată durerea Elenei, iar când mi-au dat voie să intru, nu ştiam la cine să mă uit mai întâi. Am fost uimit s-o văd pe Elena că radia după toate ţipetele alea îngrozitoare. Parcă avea în jurul ei un halou de lumină. Apoi m-au dus la Natalia şi acolo chiar m-am pierdut cu firea. Tot ce îmi amintesc este că i-am zis: „Măi, piticule, bine ai venit, să vezi ce bine e în familie cu noi, o să ne distrăm!“ Mă uitam fascinat la ea şi m-au trezit din visare doamnele de la secţie: „Haideţi, domnule, faceţi câteva poze şi să lăsăm şi alţi taţi!“
Elena: Eram bulversată după tot travaliul şi nu-mi venea să cred că minunea cea mică e copilul meu!

Cum s-a schimbat programul vostru?

Bogdan: Am avut un şoc. Am fost la un concert în aer liber şi nu ne-au lăsat să intrăm cu copilul mic. Atunci, mi-am dat seama că nu mai putem face orice, deşi Natalia a fost cu noi peste tot, ceas de ceas. Am crescut-o singuri şi, sincer, n-am simţit că a fost greu. Acum, am găsit altfel de distracţii: ne-am împrietenit mai mult cu oameni care au copii, ne strângem la noi la curte. Am terminat cu discoteca. Atunci când Elena cântă, stau eu cu ea, iar când merg eu la concerte, fetele rămân acasă.

Citește și: Teo Trandafir – lenea mă face fericită

Elena: Îmi fac treburile cât timp doarme ea, în două ore. În rest, plecăm cu Natalia peste tot, în oraş sau unde avem treabă. Natalia mănâncă singură de când a început autodiversificarea – îi pun pe măsuţă, iar ea papă cât şi ce vrea. Bogdan mă ajută mult cu Natalia. Ne completăm foarte bine.

Cine găteşte la voi în casă?

Elena: Amândoi, dar pe rând. Bogdan găteşte foarte bine, m-a cucerit cu pastele lui! Face o mie de reţete cu paste, le inventează. Cred că în altă viaţă a fost italian.
Bogdan: Îmi place să combin ingredientele, să inventez, să fac combinaţii interesante, dar Elena încă alăptează şi e mai reticentă la reţetele mele. Şi ea găteşte foarte bine!

V-aţi gândit să vă oficializaţi relaţia?

Bogdan: Funcţionăm fără acordul statului. Actele sunt bune, dar nu-s neapărat o condiţie pentru fericire, ne mai gândim… nu este grabă mare. Eu am trecut prin experienţa asta şi un certificat nu ajută la nimic. Iubirea este ceva ce funcţionează şi cu acte, şi fără.

Care este pentru voi reţeta împăcării?

Bogdan: Ne certăm din nimicuri şi ne împăcăm zâmbind după câteva minute.
Elena: Bogdan e cel care face o glumă şi uităm de supărare. Acum, e şi Natalia, care simte imediat că ne-am supărat şi de dragul ei îngropăm securea în secunda următoare.

Articol preluat din ediția de iunie 2015 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Foto: Radu Vintilescu

 


Lasă un răspuns

Sus