Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Tudor Amurăriței: Nu mă bazez pe noroc

Tudor Amurăriței: Nu mă bazez pe noroc

Să fii DJ la Kiss FM e visul oricărui puști care vrea carieră în radio. Tudor Amurăriței a visat și a reușit.

A trecut și prin „școala“ studioului Kiss FM de la Costinești care înseamnă vreo trei luni solicitante de muncă, concursuri, show-uri, anunțuri, copii, buletine, portmonee și alte ființe și lucruri pierdute și regăsite… – acesta este contactul nemijlocit cu publicul. L-am văzut crescând și evoluând. Tudor Amurăriței este talentat și „cool“ așa cum le place fanelor sale să zică, fiindcă e un bărbat frumos, dar e preocupat încă să descopere, să acumuleze, să fie mai bun. Caracterele țării se clădesc în tranșee. Tudor s-a călit la Costinești. Asta, da, carte de vizită, fiindcă nu e ușor să muncești la 30 de grade la umbră…

Cum ai devenit kissoman?

Kissoman am devenit cam din perioada în care m-am apucat de radio (2009).  În schimb statutul de kissoman cu acte îl am din vara anului 2014, adică momentul în care am devenit parte din Kiss FM.

„Școala” de la Costinești contează?

Extrem de mult. Pot spune că după trei veri de Costinești pe postul nostru, poți liniștit să fii sigur că în orice context e nevoie de un om cu un microfon te poți descurcă. Nicio zi nu seamănă cu cea anterioară, întrucât diversitatea de situații este mare. Și, fiind pus în tot felul de ipostaze care trebuie rezolvate la secundă, automat asta te modelează.

Sunt multe școli de jurnalism și mulți absolvenți de jurnalism. Ce face diferența?

Individul. Luat laolaltă cu calitățile lui, dorința de a se remarca și capacitatea de a sintetiza trecând prin filtrul propriu doar informația care contează. Unele lucruri se fac cu mult diferit față de cum le prezintă cursurile și din acest motiv rămân la părerea că studiul trebuie obligatoriu să fie dublat de practică.

Ce întâmplări din liceu te-au făcut să alegi această profesie?

Gândindu-mă la asta, începe de mai devreme. În clasa a VIII-a am avut prima mea emisiune la un radio local, după ce s-au aliniat favorabil conjunctura și intenția bună a unor oameni. De atunci asta fac.

E greu să reușești?

Nu. Cel mai greu cred este să te redresezi pentru a intra din nou în circuitul încercărilor întrucât orice evoluție încetează să ne mai satisfacă odată cu dispariția momentului în care s-a întâmplat. Timpul ne face să uităm cât de mult ne-am dorit lucrurile care acum ni se par normale și să ne dorim altele. Nu e greu să reușești. E greu doar să reușești tot timpul.

Ești norocos?

Deloc. Cu toate că îmi place să cred că am o karma favorabilă, un înger păzitor atent sau o soartă bună. Dar, nu mă bazez pe noroc. Mai mult pe muncă.

Cum se descurcă un tânăr kissoman cu fanele?

Nu e nici pe departe avalanșă de fane care ar putea fi speculată. Dar, tot timpul m-au bucurat enorm mesajele de bine din partea ascultătoarelor.

Dar cu iubită care nu are cum să le iubească?

Cred că doar definițiile statuturilor de iubită și fană sunt suficiente ca să elimine din start orice conflict. Asta e în teorie. În practică, ne descurcăm.

Vii din locuri de poveste. Cum a fost impactul cu Bucureștiul?

Dorit. Foarte dorit, întrucât tinerii caută nu locuri de poveste, ci oportunități. Eram pregătit și îmi place să cred că am ajuns într-un oraș mare cu un plan bine pus la punct, care începe să se concretizeze.

Cum a fost copilăria ta?

Liniștită. Am avut norocul de a crește într-o familie normală, de unde am putut învăța bunul simț și importanța educației. Mă jucam foarte mult cu Lego (fire creativă!), și mă apucam de multe sporturi pe care le abandonam când deveneam mediocru. Din punctul ăsta de vedere nu am avut o atenție care putea fi captată pentru o perioadă lungă.

Ai fost un elev conștiincios?

Din păcate, am avut o problemă mare în liceu cu sistemul de învățământ, per total. Mi se părea ineficient, nu mă regăseam în materii și singura mea obligație pe care o percepeam era să iau bacalaureatul. Nu recomand asta. Dacă aș da timpul înapoi, cu siguranță aș fi mult mai atent la limbile străine și informațiile de cultură generală.

Cum îți petreci acel timp numai al tău?

Momentan lucrez la un proiect extrem de important pentru mine, care se va desfășura probabil pe tot parcursul anului. În general, am o mână de oameni cu care îmi petrec timpul, fără a face nimic notabil. Vorbim mult. Îmi plac discuțiile.

Mai citești?

Nu cât aș vrea eu. Dar, în profesia noastră, e limpede că nouă cuvintele ne sunt prietene. Spun asta întrucât cred că lectura este obligatorie pentru noi și, din acest motiv, încerc pe cât posibil să nu rămân în urmă.

Ce muzică îți alegi?

La radio, playlistul este alcătuit după niște metode riguroase de cercetare și sondare a pieței. Din acest motiv, acolo nu o aleg. Acasă, în schimb, ascult mult rap.

Cum sunt vacanțele tale?

Din păcate rare și nespectaculoase. Dar, vara o petrec la mare, iarna la munte, deci aș putea spune că se compensează lipsa concediilor în zone exotice. Din fericire, sunt ușor de mulțumit. Pot să mă încarc fără probleme dintr-un weekend liniștit.

Îți iei multe bagaje?

Nu. Mi-am luat ani de zile genți întregi de haine care rămâneau nepurtate. Nu mai fac asta, mai ales de când am început să călătoresc.

Petreci ceva timp la oglindă?

Când eram mai mic mă mai lungeam. Acum cred că am devenit mai sigur pe mine și nu mai pun accent așa de mult pe un look de-a dreptul impecabil. Nu fac exces de oglindă, dar nici nu o evit.

Tatuajele tale au o semnificație?

Da. Am tatuate semnăturile părinților mei, plus un microfon clasic de radio. Dar, sunt la început cu tatuajele. Îmi propun mult mai multe în viitor.

La club mergi fiindcă…

La club merg când muncesc, în general. Cred că ies de maximum două ori pe an în club ca și client. Frecventând ani de zile numeroase cluburi, latura aceasta a început să își piardă din mister pentru mine și prefer să merg doar ca să câștig, nu să cheltui.

Romantismul este… ?

Romantismul este capacitatea de a renunța la carcasa noastră rigidă, complementară cu realitatea dură din păcate, pentru a face loc trăirilor sincere care ne definesc și ne ajută să simțim că trăim.

Pragmatismul mă ajută să…?

Să cad în picioare.

Libertatea înseamnă?

În termeni capitaliști, libertatea înseamnă bani. În termeni umani, eu cred că libertatea înseamnă fericire. Nimic nu are un rost bine definit, în lipsa acestei finalități.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr36/08.09.2016
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: Kiss FM


Lasă un răspuns

Sus