Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Tudor Chirila: Am neglijat mult viata personala

Tudor Chirila: Am neglijat mult viata personala

Îl vezi dezlănţuit în concerte cu trupa Vama, visezi pe versurile cântecelor sale, îl admiri la teatru ori pe marele ecran, iar acum poţi să citeşti o carte ce-i poartă semnătura.

L-am întâlnit pe Tudor la „Agenţia de vise“ (ce nume mai potrivit ar fi putut să aibă agenţia unui visător incurabil?). Era nedormit de 27 de ore, dar nu se plânge de oboseală, ba dimpotrivă. Din realizări şi din aprecierea publicului, îşi ia energia să meargă mai departe. Şi găseşte timp ca să-şi amintească de începuturi, de oamenii care l-au marcat, de sacrificiile pe care le implică ritmul său de viaţă, dar şi de compromisurile pe care nu este dispus să le facă.

Prima dată când te-am întâlnit, în 1997, pe holurile Facultăţii de Teatru, promovai concertele trupei Vama Veche, proaspăt lansată. Ce ţi-a rămas în memorie din perioada aceea de început de drum?

Am prea multe amintiri şi imagini de atunci ca să poată fi adunate într-un singur răspuns. Dacă ar fi să sintetizez: entuziasm enorm, bucuria începutului, bucuria de a face muzică, speranţa de a reuşi. Erau zile frumoase când „posibil“ şi „realizabil“ nu erau două noţiuni aşa de distanţate.

Te-a schimbat cu ceva celebritatea? Eşti un tip modest?

Cred că sunt un tip echilibrat. Nu sunt excesiv de modest, nici arogant. Am accese din ambele părţi, dar, în general, cred că păstrez o linie de mijloc.

Profesorii de actorie pe care i-ai avut şi-au pus amprenta asupra ta?

Profesorii de actorie au avut o contribuţie la formarea mea, categoric. Nu esenţială, însă importantă. Lucrurile pe care le-am învăţat acasă m-au ajutat enorm în viaţă. Am avut parte de o familie în care am putut învăţa. Chiar şi fără să vreau.

Cine ţi-a influenţat cel mai mult destinul artistic?

De la tata (n.r. – Ioan Chirilă, jurnalist sportiv), am învăţat multă muzică. Mi-a insuflat pasiunea de a citi şi convingerea că lectura te poate impune mai departe. Mama mea (n.r. – Iarina Demian, actriţă şi regizoare) m-a ajutat mult să devin actor. M-a încurajat, m-a sprijinit şi, nu în ultimul rând, m-a distribuit în şase spectacole pe care le-a regizat. Am făcut mereu echipă bună. Colegii de la Vama Veche mi-au acordat încredere şi m-au lăsat să-mi dezvolt creativitatea. De la toţi regizorii cu care am lucrat, am avut de învăţat meserie: Alexandru Tocilescu, Horaţiu Mălăele, Alexandru Dabija, Victor Frunză, Gelu Colceag. Am învăţat şi învăţ mereu de la echipele din care fac parte.

Au existat voci care să-ţi pună succesul pe seama renumelui părinţilor tăi?

Nu-mi bat capul prea tare. Cine sunt aceste voci? Nişte semnături digitale. Pentru mine, vorbesc muzica, spectacolele de teatru, filmele, proiectele mele.

Ce le-ai spune celor care ar face totuşi o asemenea afirmaţie?

Am spus mereu că părinţii m-au ajutat până la un punct, însă nu sunt un băiat de bani gata care ocupă funcţii nemeritate. Sunt un artist care se exprimă independent. De ani buni, sunt produsul luptelor mele lăuntrice şi al lucrurilor pe care le învăţ singur. Spectacolele pe care le-am făcut cu mama sunt întâlniri dintre doi artişti profesionişti. N-am moştenit nici un business, moştenirea mea stă în ce am învăţat de la familie.

Am citit ce ai scris pe Facebook despre faptul că semeni cu mama ta în ceea ce priveşte verticalitatea în profesie. Povesteşte-mi un moment din cariera ta în care ai refuzat să faci un compromis!

Refuz să cânt dance într-o ţară în care nu se mai difuzează prea mult rock. Refuz să fac compromisuri cu versurile mele sau cu muzica pe care o fac împreună cu colegii mei de la Vama. Nu fac orice ca să ajung la radio. La fel cum apariţia într-o telenovelă mi se pare un compromis. Accept propuneri de serial, însă telenovela e prea mult pentru mine.

Sacrificii ai făcut pentru cariera ta?

Nu ştiu dacă am făcut sacrificii, dar am neglijat mult viaţa personală.

Când nu eşti pe scenă la concerte, la teatru ori pe platourile de filmare, unde te simţi cel mai bine?

Lângă oameni inteligenţi.

Te-ai îndrăgostit vreodată la munte? Din versurile tale, pare că toate poveştile de dragoste încep ori se sfârşesc la mare.

M-am îndrăgostit şi la munte, dar marea…

Ce apreciezi cel mai mult la o femeie? Şi ce n-ai suporta niciodată din partea unei femei?

Depinde de femeie. Orice generalizare cu privire la femei mi se pare periculoasă. Dar n-aş suporta să-şi bată joc de ea.

Ţi s-a întâmplat vreodată să-ţi cauţi o parteneră care să semene cu mama ta din punctul de vedere al calităţilor, principiilor?

Bărbaţii fac asta inconştient.

Crezi că există o vârstă potrivită la care un bărbat ar trebui să se aşeze la casa lui?

Întrebarea asta propune o etichetare simplistă a bărbatului.

OK, atunci să revenim la muzică: la concertele Vama Veche şi apoi Vama. Oamenii sunt vrăjiţi de tine, de voi. Manifestările de adoraţie din partea publicului te fac să simţi că ai o responsabilitate faţă de el?

Avem responsabilitatea creaţiei noastre. Publicul se schimbă.

Cred că sunt mii de tineri cărora le-ar plăcea să aibă o carieră de succes ca a ta. Ce i-ai sfătui să facă pentru a-şi împlini visul? Tu ce-ai făcut?

Am avut noroc şi sunt extrem de pasionat.

Te consideri un model pentru generaţiile tinere?

Nu. Această responsabilitate nu pot şi nu doresc să mi-o asum. Sper să pot fi cândva un model pentru copiii mei.

De curând, ai lansat la târgul Gaudeamus prima ta carte, Exerciţii de echilibru, în care ai pus articole de pe blogul tău. De ce ai ales să le aduni într-o carte?

Cred că locul lor e mai degrabă într-o carte decât pe blog. Sunt cinci ani de povestiri, poezii, pamflete şi tot soiul de alte texte. Cartea le adună frumos, oamenii le pot citi unitar, nu pe sărite.

Crezi că are un impact mai mare formatul clasic decât mediul virtual?

Cred că face ca textele să aibă valoare adăugată tocmai pentru că se află tipărite aşa. Şi e important să ajungă la cititorii de carte, nu numai la cei de blog. E o confruntare pe care mi-o doresc de mult.

Spune-mi care sunt proiectele cinematografice la care lucrezi şi unde te putem vedea în perioada care urmează!

Am încheiat filmările, în Grecia, la The Enemy Within al regizorului Yorgos Tsemberopoulos, în care am avut rolul unui şef de bandă balcanică. De asemenea, am făcut un episod-pilot pentru un serial TV în care joc rolul unui procuror, iar de curând am început pregătirile pentru filmările la o comedie romantică. Va fi o surpriză.

Text: Nouria Nouri   

Foto: Adrian Scutariu, Vlad Stănescu/studio136

Comments

comments

Lasă un răspuns