Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Vara lui Teo

Vara lui Teo

Ca să învețe limba arabă în facultate, Teo Trandafir a fost sfătuită să renunțe la toate valorile de până atunci și să o ia de la zero. Această situație s-a repetat pentru ea de câteva ori pe parcursul vieții și tot de atâtea ori a ieșit la liman. De-acolo moderează vara asta, la Kanal D, emisiunea Plaja lui Teo. Atenție, grad sporit de distracție!

Ani la rând, prezența ei la televizor descrețea frunțile și te făcea să uiți pentru câteva ore de toate ale tale. Însă, după ce a plecat de la Pro TV, destinul i s-a răsturnat dramatic – nu doar cariera, ci și viața personală i-au fost timp îndelungat pe muchie de cuțit. În zorii lui 2011, o țară întreagă afla vestea teribilă – Teo Trandafir, pe-atunci deputat în Parlamentul României, suferea de pancreatită severă necrozată.

Un an mai târziu, chiar de ziua ei, ne-am bucurat cu toții când s-a căsătorit cu fostul rugbist Constantin Iosef. Însă, la doar șase luni după eveniment, a intervenit, brusc și inexplicabil, divorțul. Acum, soarta însă i-a surâs din nou – Teo e pe val și n-are de gând să coboare prea curând de-acolo.

Care e prima ta amintire legată de televizor?

Se întâmpla undeva în 1994, pe 18 octombrie, când mi-am dat demisia ca să nu fiu nevoită să intru a doua zi pe post. Pentru noi, oamenii de radio, televiziunea era o rușine. Însă Mihai Tatulici m-a convins și m-am trezit vorbind neîntrerupt timp de 19 minute, pentru că nimeni nu mi-a spus să mă opresc. Restul e istorie.

Ai trecut prin mai multe televiziuni cu mai multe profiluri. Cum te-ai adaptat?

Eu cred că spiritul se schimbă în funcție de vremurile pe care le trăiești. Pe oameni nu-i interesează felul în care ești tu, ci modul în care transmiți mesajul în așa fel încât să se ajungă la societatea din momentul respectiv. Eu sunt hârtia de turnesol care verifică starea societății.

A trebuit s-o iei de nenumărate ori de la capăt și în viața personală, și în cea profesională. De unde ai găsit puterea să te reinventezi de fiecare dată?

Dacă-ți spun că puterea nu e la mine? N-aș fi putut s-o iau de la capăt profesional fără Kanal D niciodată, dintr-un motiv foarte simplu: aveam în mine puterea, știam că sunt în stare, dar cineva trebuie să aibă nevoie de puterea ta. În viața personală, e la fel. Ai puterea în tine, dar cineva trebuie să-ți dea senzația că ziua de mâine nu e degeaba.

Ce-ai făcut în perioada în care a trebuit să te retragi din televiziune?

Timp de cinci ani, am suferit îngrozitor de umilință, de frică, de angoase, de spaima că mi-am ieșit din ritm, că sunt vetustă, că nu mai știu cum se face. Când te uiți la televizor din fotoliul tău și vezi oameni lipsiți de caracter și de talent, te gândești că, dacă tu ești acasă și ei sunt acolo, ești chiar mai prost ca ei.

Ce faci în prezent pentru a-ți proteja sănătatea?

Ce făceam și înainte. Eu am fost un om perfect sănătos. Dacă n-aș fi fost așa până în momentul acelui accident, muream sigur. Chiar și-așa, șansele mele de supraviețuire au fost în România de 2%, iar în Elveția – 5%. Acum mi-am tăiat și stomacul ca să fiu sigură că nu mai am ce să fac. Mănânc o jumătate dintr-o miniamandină pe săptămână și mi-e de-ajuns.

Trec anii și ești neschimbată. Cum reușești?

Mulțumesc, dar nu fac absolut nimic! Vestea bună e că mă uit la mama, care are peste 70 de ani și arată mai bine ca niciodată. Așa că de-abia aștept să ajung la 70!

Fata ta pare picătură ruptă din tine. Cum de vă înțelegeți așa de bine?

Am făcut ce-am văzut la tata, care a fost mereu disponibil pentru mine și m-a învățat să fiu și eu așa pentru copilul meu. Orice se poate cumpăra pe lumea asta în afară de timp. Când copilul e acolo, când vine de la școală, tu trebuie să fii disponibilă, fără altă treabă. Nu i-am spus niciodată Maiei „nu ai voie“ și ea nu mi-a spus niciodată „nu vreau“.

Care este cel mai bun sfat pe care i l-ai dat?

Cele mai bune sfaturi cred c` mi le dă ea mie. Eram foarte geloasă când era ea mică. Nu suportam să pună cineva mâna pe ea, să știu că e cu altcineva când eu eram la muncă. Până la un moment dat, când a venit la mine pe la patru ani și mi-a zis: „Știi, inima mea e suficient de mare încât să încapă mai mulți oameni în ea“.

Ai trecut prin câteva dezamăgiri în dragoste. Mai crezi în iubire, în căsătorie?

În căsătorie nu, nu cred c-aș mai face pasul acesta. Dar să știi că n-a fost neapărat o dezamăgire. A fost doar un mod insolit în care s-a terminat o relație în care eu am crezut orbește. Eu l-am tot întrebat: „Tu poți să mă duci?“. Pentru că eu, când mă îndrăgostesc, o fac, cum ar zice arabul, cu toate părțile mele. Cu cele bune, cu cele rele. Meandrele astea ale mele ori le scurtcircuitezi cu delicatețe, pe deasupra, ori le lași în pace. Dacă le scurtcircuitezi prin… mă sfâșii. A fost un soi de incompatibilitate, n-a fost de vină nimeni.

E cineva în viața ta acum? Zvonurile că tu și Antonio ați fi mai mult decât prieteni se întețesc.

Văd în Antonio un fel de port. Navele se simt foarte bine în porturi, doar că navele nu sunt făcute să stea în port. Eu am fost pe mare mult timp, am nevoie de un port, dar portul trebuie să fie lipsit de curenți sau curenții trebuie să fie în așa fel încât să nu-mi rănească mie carena din nou. Nu am mai avut nici o astfel de prietenie până acum cu un bărbat.Acum, nu e nimic mai mult decât o legătură intelectuală de care sunt atât de mândră, încât mi-e teamă să vorbesc prea mult despre ea.

Cum se înțelege fata ta cu Antonio?

El are un master în psihologie și e pasionat de psihologia copilului. Îmi place că Antonio îi spune lucruri pe care eu nu pot să i le spun. El e foarte direct cu ea și ea cu el la fel. Își încordează mușchiul unul la altul, pac i-o dă, pac și-o ia!

Cum îți place să te relaxezi?

Mă uit la „Tânăr și neliniștit“, pentru că nu trebuie să te gândești niciodată la nimic. Când nu îl prind, îl înregistrez! E ceva ce-mi amintește de tinerețe. Văd aceleași figuri și mă simt în siguranță, e ca și cum aș sta în casă cu bunica.

Care e cea mai frumoasă amintire din vacanță?

Revelația pe care am avut-o referitoare la specia umană. Eram într-o piscină cu Maia, care înota. Se îneca atunci copilul altei familii, care nu era atentă în acel moment. M-am băgat pe dedesubt, l-am scos, l-am dus familiei și atunci mi-am dat seama că oamenii sunt programați genetic de Dumnezeu să salveze copiii altora atunci când pot s-o facă.

Te cheamă Trandafir. Dacă ai fi o floare, ce ai alege să fii?

Trandafir. Micul prinț spune la un moment dat: „Floarea mea e undeva acolo și are senzația că e și grozavă cu spinii ei. Tac, ca să n-o dezamăgesc“.

Articol preluat din ediția de august 2014 a revistei Femeia.

Autor: Adriana Moscu

Sursa foto:  Kanal D (Adi Stoicoviciu)


Lasă un răspuns

Sus