Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vrăjitoarele: un sâmbure de adevăr?

Vrăjitoarele: un sâmbure de adevăr?

Malefice, cu nas coroiat și-un neg mare în vârf sau senzuale și cu puteri vindecătoare, vrăjitoarele sunt prezente în folclorul mai tuturor popoarelor și, mai nou, filme cu mare succes de casă.

Câteodată, stai și te gândești: chiar n-o fi nimic adevărat? Ba, apelând un pic la imaginația din copilărie, te și vezi cu bagheta într-o mână făcând cele mai minunate fapte bune pentru cei din jur. Vrăjitoarele, cele bune, desigur, sunt pe placul tuturor, mai ales că te pot scoate din încurcături într-o clipită. Şi, vorba aceea, vrăjitori au fost de când lumea, mai toate comunităţile din lume având pe cineva care ştia să amestece ierburi ca să vindece, să spună descântece sau să ghicească viitorul sau să stăpânescă spiritele. Solomonarii de pe meleagurile noastre legau şi dezlegau vânturile şi ploile, vrăjitorii preoţi celţi determinau destine, şamanii vorbeau (şi mai vorbesc) cu spiritele morţilor. Sunt doar şarlatanii acestea sau poate există aici şi un pic de adevăr?

Picior de broască râioasă şi pană de cocoş negru

Nu vrem să facem o istorie a magiei, nici să le stricăm cheful celor ce-l iubesc şi admiră pe Harry Potter. Intenţia noastră este doar de a descoperi partea mai puţin magică a… magiei. Combinaţiile de prin reţetele-elixir sunt dintre cele mai abracadabrante. Nu ştiu ce relaţie aveau autorii reţetelor cu duhurile, cert este că poţiunile spre vindecare conţinând tot felul de picioare, aripi şi plante aveau calităţi terapeutice tocmai datorită conţinutului în substanţe vindecătoare ale acestora. Descântecele jucau rol de meloterapie (repetarea unor sunete într-un anumit ritm făcea bolnavul să se simtă mai bine). Vrăjitoarele nu se mulţumeau să ridice rugi fierbinţi zeilor pentru vindecare, ele preparau practic medicamente şi făceau terapie.

Viziunile şi transele

Este de-acum celebru procesul vrăjitoarelor din Salem. Este de-acum cunoscută şi cauza viziunilor care au dus la arderea pe rug a copilelor şi adolescentelor din Salem. În Evul Mediu, pâinea se făcea cel mai des din secară, o cereală mai ieftină decât grâul. Modul de păstrare însă era deficitar. Secara, ţinută mai mult în condiţii umede, dezvoltă o anume ciupercă halucinogenă, claviceps pe numele ei (se pare că această ciupercă avea exact efectul LSD). Vrăjitoarele din Salem ar fi mâncat de fapt pâine mucegăită. În cantităţi mici, ciuperca nu a făcut decât să le provoace viziuni dintre cele mai înspăimântătoare. În cantităţi mari, ar fi provocat moartea. Aşa a provocat moartea celor acuzate de fetele drogate de vrăjitorie.

Pe mătură, spre vis

De ce toate vrăjitoarele din poveşti se deplasează pe mătură? De ce nu folosesc alt mijloc de transport, poate teleportarea sau chiar un cal înaripat? Din acelaşi motiv pentru care la Salem au fost arse pe rug atâtea femei. Ciuperca din secară le producea viziuni. Ingerată, efectul nu era atât de rapid. Ca atare, femeile care se ocupau de leacuri din plante şi-au dat seama că otrava este mai repede absorbită prin piele. Şi mai ales în zona palmelor şi cea genitală. Prin urmare, ungeau băţul măturii cu o alifie preparată din mucegaiul pâinii de secară, o încălecau şi se legăneau uşor până ce intrau într-un fel de transă. Nu, pe vremea aceea femeile nu purtau lenjerie intimă, deci contactul era direct.

Incantaţii, formule, obiecte

Primele astfel de „ingrediente“ au apărut în scrierile vedice indiene şi pe pereţii piramidelor egiptene. De altfel, preoţii egipteni erau consideraţi a avea un har aparte în vindecări şi „tratative“ cu spiritele. Acestea s-au combinat cu învăţăturile cabalei şi au rezultat aşa-numitele grimoare, cărţi oculte cu mari puteri. Au existat şi la noi, gromovnice se numeau, şi, se spune, iniţiaţii puteau citi viitorul omenirii şi vremii citindu-le într-o anume cheie.

Nu foarte iubiţi

Vrăjitorii şi vrăjitoarele sunt priviţi în genere de popor drept oameni fără de lege, lepădaţi de Dumnezeu, care au de-a face mai mult cu spiritele necurate, pentru că ei, în vrăjile ce le rostesc, în loc să se adreseze la Dumnezeu, îşi iau de cele mai multe ori refugiul la spiritele cele necurate, ca acestea să le de ajutorul trebuincios şi să le îndeplinească dorinţa. (Simion Florea Marian, Vrăji, Farmece şi Desfaceri) Cu alte cuvinte, ţăranul român se cam ferea de vrăjitori şi solomonari. Doftoroaiele erau vizitate mai mult de femeile dornice mai repede măritiş sau în caz de boală. Solomonarii erau aşteptaţi când seceta dura prea mult. Şi, chiar dacă credinţele poporului includ şi farmece, şi superstiţii, şi descântece, şi ritualuri magice, vrăjitorii nu făceau parte din fruntea satului.

Citește și:

Orașe pierdute ale lumii

Misterul unei iubiri eterne

Mister – un zbor care a durat 47 de ani!

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.17/30.04.2015

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: pixabay.com




Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus