Pare că a apărut de niciunde și că totuși a făcut film de când lumea. Chipeș, talentat, Adrian Nartea, alias Vlad, are un joc actoricesc inconfundabil.
În spatele oricărei povești de succes se ascunde, cum e firesc, o nuanță de legendă. Adrian Nartea a avut un parcurs ca în filme. De la voleibalist de performanță la o carieră de model internațional, la moderator TV și apoi actor de succes în serialul „Vlad”, care e deja la a doua serie la Pro TV, pare că e născut în zodia norocului. Însă în spatele succesului stau ore de muncă, seriozitate, tenacitate și încredere în sine. Fiecare întâlnire cu Adrian Nartea este o bucurie fiindcă modestia, buna-creștere, educația, cultura îl fac deosebit și totodată firesc. Există normalitate și în lumea succesului.
Cum se gestionează succesul unei cariere?
Dacă aș ști, ar fi ideal. Dar cred că trebuie să ai disciplină și responsabilitate și să tratezi fiecare moment cu înțelepciune și răbdare. Cred că așa se gestionează succesul.
Ți-ai dorit asta ori pur și simplu s-a întâmplat?
Aș minți dacă aș spune că nu mi-am dorit. Câți dintre noi pot spune cu mâna pe inimă că nu ne dorim un asemenea succes? Nu pot spune că mi-am imaginat exact cum, pot spune că mi-am dorit și că s-a și întâmplat pur și simplu.
Actoria și rolul pe care îl faci în serialul „Vlad” a creat o adevărată nebunie, fani și evenimente. Ce e de fapt celebritatea pentru tine?
Celebritatea este responsabilitate, în primul rând! Mă bucur de ea la tot pasul, am multe avantaje de pe urma faptului că lumea mă recunoaște pe stradă. Mulți îmi urmează exemplul și mă ascultă atunci când am o opinie, dar toate astea trebuie însoțite de personalitate și, mai ales, responsabilitate. Eu încerc să le îmbin cât pot de bine.
A face un personaj pozitiv pare a fi mai ușor. Ai de partea ta publicul. Nu ți-ai dori un rol negativ?
Să știi că sunt și personaje negative care atrag simpatia publicului, deci nu cred că ține de faptul că personajul este pozitiv sau negativ. Cred că ține de charismă și de cum poți justifica faptele pe care le faci. Deci provocarea este să faci un rol negativ atât de bine, încât să fii scuzat și admirat de public. Cam asta aș vrea să fac, să fac orice rol bine, încât să pot să mă bucur de admirație.
La ce ne așteptăm în seria a doua a filmului?
Toată lumea mă întreabă asta. În primul rând, spun că al doilea sezon va fi cel puțin la fel de captivant ca primul, mai dinamic, mai plin de acțiune, mai plin de iubire. Răzbunarea devine mai concretă, la fel iubirea. Sunt răsturnări de situație destul de dramatice. Fiți curioși și veți fi surprinși, cu siguranță!
Greu de lucrat pe platouri?
În niciun caz! De la început am avut parte de o echipă senzațională, în care fiecare om știe ce are de făcut, în care ne ajutăm unii pe alții, indiferent de departament. Avem aceeași echipă și în acest sezon. Faptul că noi toți ne-am dorit să continuăm acest proiect e semn clar că lucrurile sunt bune. E multă muncă, extenuantă de cele mai multe ori, însă echipa face ca toată această muncă să fie cu zâmbet la final de zi, de săptămână, de proiect.
Ești fericit cu ceea ce ai reușit să construiești?
Sunt mai mult decât fericit și încerc să fiu și recunoscător. Bineînțeles că asta nu mă împiedică să vreau mai mult și mai mult de la mine și de la ce fac. Sunt unul dintre norocoșii care pot spune că îndrăgesc atât de mult ceea ce fac, încât nu o simt ca fiind muncă, ci pasiune. Și aș face totul să fie pentru totdeauna!
Deși este o ficțiune, serialul „Vlad” prezintă imaginea unei societăți corupte. Nu e doar o chestiune locală, ci de anvergură mondială. Ce poate face artistul, influencerul să schimbe un pic fața acestei lumi?
„Vlad” nu poate face nimic, ci doar să relateze povestea în care se află, cu pildele și învățămintele aferente. Ca personaj, el reprezintă răzbunarea, justițiarul care, cu o putere de neimaginat, vrea să își facă dreptate. Dar metodele lui sunt la fel de „murdare” precum cele care l-au adus în situația în care se află. Cu cât e mai bine scrisă povestea și redată, cu atât mai bine misiunea poveștii este dusă la bun sfârșit. Dacă povestea este cu pilde și învățături valoroase, atunci cu siguranță ajutăm puțin la desenarea „feței acestei lumi”.
Condiția femeii între divă sau șefă de corporație a devenit un apanaj al imaginii. Cum e femeia pe care o iubești tu?
Eu sunt de părere că o femeie poate fi orice atât timp cât își asumă ceea ce se vrea să fie. Că este divă, asta cred că trebuie să fie un efect, niciodată o cauză. Că este șefă de corporație sau șefă de șantier, salon sau familie, jos pălăria! Femeia este de departe cea mai fragilă și puternică ființă de pe planetă. Cine sunt eu să pot să categorisesc sau să clasific femeile?
Ești tătic de fetiță. Cum o pregătești pe Mara pentru lumea asta dură?
Încerc să fiu cât se poate de sincer și deschis cu ea, să îi explic orice vede și observă, să îi răspund la toate „de ce?”-urile cum pot eu mai bine. Sunt de principiul că, dacă încerci să îți protejezi copilul de prea multe lucruri, riști să îl crești într-un borcan, izolat de toate greutățile, și atunci când se va izbi de ele, îi va fi foarte greu să se adapteze. În schimb, dacă îl lași să testeze în mod controlat și dirijat cu atenție toate întâmplările vieții, îi va fi mai ușor. Asta încerc să fac. Sper să îmi iasă!
Te temi de ceva?
Exact de ceea ce ziceam mai sus, să nu greșesc în abordarea acestui tip de educație. În rest, nu prea mă mai tem de multe lucruri. Cred că toate se întâmplă cu un motiv, că îl aflăm sau nu rămâne de văzut.
Îți faci planuri pentru viitorul tău și al familiei?
Nu știu dacă fac planuri concrete sau mai degrabă creez niște linii de urmat care să poată naște sau nu planuri concrete. Vreau doar să fim sănătoși, restul se rezolvă.
Ești genul care economisește?
Of, nu prea… nu sunt genul chibzuit. Sunt de părere că cele mai frumoase lucruri în viață sunt gratuite, dar ca să ajungi să te bucuri de ele îți trebuie o mică libertate de mișcare. Nu sunt genul care ar face sacrificii, dar să țin un ban deoparte niciodată. Viața e prea scurtă pentru așa ceva.
Cine te-a învățat cum să te îmbraci când mergi la Ateneu? Dar la teatru sau la biserică ori la biserică?
Asta face parte din cei 7 ani de acasă. Cel puțin la biserică, duminica și în zilele de sărbătoare, atunci când eram mic, bunica mă îmbrăca în port popular de Porumbacu, județul Sibiu. Și când nu era sărbătoare, duminica era prilej de haine mai elegante. La Ateneu sau la teatru trebuie să te îmbraci în funcție de cum respecți acel loc. De fapt, e mai mult, asta ține de cum te respecți tu pe tine când ajungi într-un loc unde știi că acel frumos este rezultatul unor sacrificii și pasiuni recunoscute de o lume întreagă din toate timpurile și se numește artă.
Mai ai timp de sport? Stilul de viață pe care ți-l impui nu devine uneori obositor?
Cred că asta e frustrarea mea cea mai mare. Avem multe filmări în timpul săptămânii și nu mai apuc să îmi fac un program stabil de antrenamente, dar recuperez de fiecare dată când am ocazia. Iar pentru a deveni eficient, mi-am elaborat o formă de crossfit pe care o pot aplica și acasă în sufragerie, în garaj, la socri sau chiar pe platoul de filmare, dacă am pauze mai lungi. Când am zile mai libere, „evadez” la un squash sau la o alergare lungă.
Ai o viață de invidiat?
Asta depinde de cei care invidiază sau nu. Eu cred că am o viață normală, mai normală decât ar crede majoritatea. Și totuși mă simt un norocos și încerc să mă bucur responsabil de tot, împreună cu familia și prietenii.
Citește și:
- Genele false, micul truc de frumusețe pe care îl folosesc și vedetele
- Pavel Bartoș: Ca actor, îți pui sufletul pe tavă
- Emilia Popescu: Sunt actor care arde pe scenă
Articol preluat din ediția de octombrie 2019 a revistei Femeia.
Autor: Ivana Iancu
Foto: PR