„Fără dragoste şi pasiune, gustul mâncării mele nu ar fi la fel“, spune Alex Petricean sau D’Artagnan, cum l-ați cunoscut și îndrăgit în primul sezon al concursului culinar MasterChef.
A făcut sport de performanță, își dorește să aibă propriul restaurant, iar după traseul frumos din MasterChef, pasiunea i-a devenit meserie.
Ce a însemnat concursul MasterChef pentru tine?
A fost experienţa care m-a făcut să mă redescopăr. Pe lângă latura culinară, este un joc psihologic dificil, care îţi scoate la suprafaţă toate caracteristicile. Mi-a schimbat viaţa la 180 de grade, din economist devenind bucătar. Mi-a adus pasiunea drept meserie şi ăsta e unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care ţi le poate oferi viaţa.
Care a fost cel mai mare dezastru culinar pe care l-ai făcut într-o bucătărie?
Dezastrul a intervenit tot în cadrul concursului MasterChef, când la o probă în deplasare am lăsat o cratiţă pe foc, m-am prins cu altă treabă şi, fără să-mi dau seama de trecerea timpului şi de faptul că s-a încins puternic, am pus în ea un calup de unt. Fără să exagerez, untul s-a aprins instantaneu, formându-se o flacără de un metru și jumătate, care a ajuns până în tavan. Atunci, mi-am ars bretonul.
Ai practicat foarte mult timp un sport nobil, dar nu în echipă. În bucătărie, lucrezi în echipă?
Este adevărat că scrima e un sport individual, dar există şi proba pe echipe. Am învăţat de mic să lucrez atât bazându-mă pe forţele proprii, cât şi alăturându-mi efortul celui de grup. Bucătăria este un „sport“ de echipă, coordonat de un creier, iar aici intervine cheful. Trebuie ştiut că în spatele oricărui chef mare există o echipă sudată şi calibrată perfect, asemenea unui motor, iar combustibilul principal al unui motor performant este pasiunea.
Când eşti simplu client într-un restaurant, ridici pretenţii?
Eu sunt un simplu client, civilizat şi fără pretenţii. Ştiu foarte bine munca din spatele fiecărui restaurant şi o respect, însă, dacă apar nereguli, le semnalez politicos pentru că numai aşa putem evolua către performanţă în industria ospitalităţii: comunicând. Fiind bucătar-şef într-un restaurant, nu mi-ar plăcea ca un client să plece nemulţumit, necomunicându-mi cauza, şi apoi să nu se mai întoarcă. Când vine vorba de preparatele pe care le comand, trebuie să recunosc că am fler în a le alege pe cele mai gustoase.
Clienţii sunt mai pretenţioşi în privința felurilor de mâncare pe care le comandă?
Odată cu fenomenul MasterChef, oamenii au devenit mult mai interesaţi de ceea ce mănâncă şi au început să se documenteze constant cu privire la alimentaţia proprie. Restaurantele au crescut vădit calitatea preparatelor culinare întrucât clientul a devenit mai conştient. Suntem în plin proces de educare a publicului larg şi se observă tendinţe îmbucurătoare de la an la an.
Care bucătărie internaţională te atrage mai mult şi de ce? Dintre preparatele româneşti, care îţi face cu ochiul?
Apreciez foarte mult simplitatea axată pe calitatea ingredientelor venită din bucătăria italiană, ador tehnica desăvârşită a bucătăriei franceze, admir creativitatea de care dau dovadă chefii spanioli, iubesc gustul exploziv al bucătăriei asiatice şi adopt foarte mult din mentalitatea celei nordice, descrisă prin complexitate, ingrediente puţine, gust delicat şi minimalism în prezentare. Cât despre preparatele româneşti, în curând voi iniţia un proiect în care voi transpune în bucătăria autohtonnă tot ce am spus mai sus.
Te atrag curentele noi din bucătărie?
Eu sunt atras de echilibru, iar alimentaţia sănătoasă înseamnă echilibru. Gătesc şi vegan, şi raw, şi molecular, dar într-un mod extrem de echilibrat.
În preparatele mele, inserez elemente din diverse curente culinare.
Care este visul tău gastronomic?
Visul meu este să am propriul restaurant, în care să-mi pun amprenta asupra întregului concept, de la preparate şi obiceiul de a mânca la ambient
şi mai apoi, la stilul de a servi masa. Să sperăm că va fi cât mai curând.
Ai locuit mulţi ani în Belgia, cum e bucătăria lor? Le-ai gătit colegilor preparate româneşti?
Bucătăria belgiană este uşor fără identitate, întrucât trăieşte în umbra mult mai faimoasei bucătării franceze, din care a preluat cam tot. Au o tocăniţă pe bază de carne de vită numită carbonnade, de care sunt foarte mândri. În rest, încă se duelează cu francezii pentru cine a inventat cartofii prăjiţi. Colegilor le-am gătit ciorbă, mici, sarmale şi varză călită. Trebuie să recunosc că a fost apreciată mâncarea.
Ai vreun tic sau un ritual în bucătărie?
Cred că fac abuz de cuvântul sare tocmai din cauza faptului că mulţi bucătari nu înţeleg aportul acestui ingredient magic şi uită să-l adauge. Cred că îl pot repeta şi de 200 de ori într-o zi obişnuită în restaurant.
Ce bucătari se află într-un top 5 al preferinţelor tale?
Sunt fan al lui Thomas Keller (bucătărie franceză, cu influenţe americane), Guy Savoy (bucătărie franceză modernă), Massimo Bottura (bucătărie italiană modernă), Davide Oldani (dezvoltatorul conceptului pop-food), Sergio Herman (bucătărie olandeză de înalt nivel) şi al altor vizionari ai bucătăriei moderne. Preparatele acestor celebrităţi ale bucătăriei internaţionale sunt adevărate opere de artă, create ţinând cont de cele mai mici detalii.
Viaţa de fost sportiv îţi influenţează disciplina alimentară? Eşti pofticios? Care este păcatul tău culinar?
Sunt dependent de micul dejun. Nu pot funcţiona fără a mânca dimineaţa. Noi, bucătarii, suntem nevoiţi să gustăm mâncarea în mod continuu, astfel încât nu avem parte de mese bine stabilite. Nu e foarte sănătos, dar este un sacrificiu pe care îl facem de dragul pasiunii. Păcatul meu culinar este dulcele. Sunt mare amator de dulciuri, în orice formă.
Secretul meu: Secretele celor mai gustoase mâncăruri sunt pasiunea şi sufletul pe care le pui atunci când le găteşti. Trebuie să ştim că bucătăria este unul din puţinele locuri unde se întâlnesc toate cele patru elemente primordiale ale naturii (pământ – legume rădăcinoase, foc, apă şi aer – fructe), astfel că este un centru energetic în adevăratul sens al cuvântului. Aceste elemente captează foarte bine energia (starea) pe care o ai când găteşti, iar gustul diferă în funcţie de ele.
Citește și:
Cristina Toth, diva in bucatarie
Francesco si Patrizia Paglieri: Cei mai buni prieteni
Florin Dumitrescu stie reteta succesului
Articol preluat din ediția de iulie 2015 a revistei Femeia.
Autor: Mariana Fătulescu
Foto: PR