Ciocolata și vanilia sunt două ingrediente apetisante pentru multe dintre noi. Iar dacă le scrii legat și adaugi extensia .ro, ajungi într-o lume minunată, cea a deserturilor.
În spatele acestui blog este Alina Barbu, jurnalistă și om de radio. Așa cum vei citi în interviu, și-a dorit să afle mai multe despre lucrurile despre care scria și a început să învețe și chiar să experimenteze. Așa s-a născut blogul ciocolatasivanilie.ro, un loc plin de pasiune și rețete reușite. Relaxează-te și descoperă-i fiecare rețetă în parte.
De ce ai vrut să te faci cofetar?
Nu cred că am spus vreodată în copilărie, întrebată fiind ce vreau să mă fac când voi fi mare, că îmi doresc să fiu cofetar. Cofetăria a intrat în schemă mult mai târziu, când eram deja de un an și jumătate food editor la Foodstory și mi-am dat seama că nu pot și nu mai vreau să scriu despre lucruri de care n-am habar. Citeam destul de mult despre tehnici, vedeam săptămânal sute de rețete, dar nimic din toate acestea nu îmi dădea autoritatea să scriu despre cofetărie. Cursul de cofetărie și patiserie pe care l-am făcut nu mă transformă neapărat în cofetar (deși oricând aș renunța la orice job dacă aș putea fi cofetar și atât). Ca să fii cofetar sunt necesari ani întregi de experiență și foarte multe ore de muncă. Norocul meu a fost ca, prin jobul de food editor și apoi prin cursul pe care l-am făcut, să cunosc mulți oameni din branșă și ei să mă ajute să învăț. Unii dintre ei (cum sunt Ana Consulea și Mircea Banu de la Zexe Cofeturi sau Rodica Bunea de la Artă Dulce) mi-au rămas prieteni și mă inspiră în continuare.
Cum a apărut ideea blogului Ciocolată și Vanilie?
La un moment dat, strânsesem un număr considerabil de fotografii cu mâncare pe care nu le folosisem online niciodată. În plus, abia terminasem cursul de cofetărie și eram într-o perioadă febrilă de testări, în care mă lovea cheful să fac ceva dulce o dată la două zile. Blogul a venit cumva de la sine. Trebuia să scriu undeva tot ce experimentam, vedeam, încercam. Altundeva decât în caietul meu mov, în care schițez și acum în creion rețetele pas cu pas. Nu mi-am dorit
un spațiu în care să pun rețete și atât. De asta eu zic despre Ciocolată și Vanilie că e în primul rând un blog despre pasiuni, inspirație și plăcere, și apoi despre deserturi, rețete reușite, fotografii frumoase și oameni pe care i-am întâlnit în viață.
Cum arată micul dejun perfect pentru tine?
Perfect înseamnă să mă trezesc după ora 7, să am timp să beau cafea cu lapte în liniște și să pregătesc o frittata cu legume sau ouă Benedict ori muffins cu afine și ciocolată. În mod obișnuit, micul dejun înseamnă (aproape în fiecare zi) un iaurt, un pumn de fructe și fulgi de ovăz sau müsli.
Crezi că a trecut vremea cărților de rețete, în favoarea blogurilor și site-urilor din ce în ce mai numeroase?
Eu sunt omul cărților. Ador mirosul filelor unei cărți noi și investesc ori de câte ori pot în cărți de rețete. Sunt în stare să dau ultimii bani pe o carte pe care mi-o doresc foarte tare. Așa că pentru mine cărțile nu se demodează niciodată.
Ce bucătărie internațională îndrăgești cel mai mult și de ce?
Îmi place câte un pic din fiecare, fără să am neapărat una favorită. Îmi plac simplitatea pastelor italiene, pizza făcută acasă, gazpacho (supa de roșii andaluză), prospețimea din bucătăria Greciei, mirodeniile indiene și salatele cu năut inspirate de Orient, îmi plac până și burgerii americani homemade și american pies cu mere sau cireșe. Și, evident, îmi place cofetăria franțuzească pentru că are mousse-uri, macarons, croasanți adevărați, tarte și creme.
Ai o slăbiciune culinară?
Cred că nu sunt în stare să spun niciodată NU unui desert. Trebuie să fie o apariție extrem de ciudată ca să nu mă ating de el. Și nu rezist în fața unei cutii cu praline umplute cu vișine și lichior. Mai am o slăbiciune, de când mă știu, pentru brânzeturi și, mai nou, mi-am descoperit slăbiciunea pentru sparanghel tras în unt aromatizat
cu usturoi.
Poți să spui despre cofetărie că este o știință exactă? Gramajul ingredientelor trebuie respectat ca la carte?
Se zice că n-ai nevoie de doctorat ca să amesteci niște făină cu niște ouă bătute, puțin praf de copt și câteva arome, iar apoi să scoți din cuptor o prăjitură. Însă treaba cu „făină cât cuprinde“ și „x linguri de zahăr“ nu e chiar cel mai corect mod în care să tratezi prăjiturile. Cofetăria la nivel profesionist (și în general bucătăria) nu e atât de fantezistă, deși din exterior așa pare. Are mai multă matematică și chimie în ea decât își închipuie multă lume. Prăjitura aia crește în cuptor pentru că se întâmplă niște reacții chimice, iar dacă eșuezi nu e fiindcă ai ghinion, ci pentru că în lanțul de reacții ceva s-a rupt. Iar matematic vorbind, nimic nu se cântărește din ochi și după gust, pentru că niște grame în plus sau în minus fac diferența.
Care crezi că sunt combinațiile irezistibile pentru o masă de vară?
E un trend care prinde din ce în ce mai tare în bucătăriile marilor restaurante ale lumii: să gătești cu ingrediente de sezon. Și cred că nu degeaba se întâmplă asta. Pentru că în sezonul lor, și fructele, și legumele au cel mai bun gust. Așa că pentru mine vara înseamnă un imens șir de salate stropite doar cu dressing simplu din ulei de măsline și oțet, legume pe grătar, cărnuri marinate cu lămâie și ierburi aromatice, semifreddo și multă limonadă cu limete și mentă.
Ai vreun oraș preferat în care ți-ai dori să deschizi propriul local?
Local s-ar traduce în cazul meu prin cofetărie. Știi filmul Chocolat, cu Juliette Binoche? Cred că mi-ar plăcea să am așa… un fel de ciocolaterie undeva prin Franța, într-un sat mic, pierdut. Sau o ceainărie oriunde în lume, într-un loc cu vedere la mare.
Poți face pentru cititoare un top al celor mai bune tips&tricks întru reușita deserturilor?
1. Cunoaște-ți cuptorul! Niciun cuptor nu seamănă cu altul.
2. Preîncălzește cuptorul. Nu-l porni doar cu două minute înainte să pui blatul la copt pentru că nu va fi suficient de fierbinte, astfel încât ingredientele să acționeze cum trebuie.
3. Cumpără ingrediente de calitate.
4. Respectă indicațiile legate de temperatura ingredientelor. Untul rece trecut în rețetă chiar trebuie să fie rece dacă vrei să-ți iasă aluatul de tartă.
5. Investește într-un cântar electronic. Bucătăria e o știință exactă!
Decretul meu: Bezeaua de pe o prăjitură va avea suprafața tare și mijlocul moale și lipicios. Pentru o bezea tare și crocantă în totalitate coace bezeaua separat (timp de două ore la 90 de grade) și las-o să se răcească peste noapte în cuptor, cu ușa întredeschisă.
Prăjitură cu ciocolată, bezea și fructe
Ingrediente
Pentru blat:
- 200 g ciocolată neagră ruptă în bucăți,
- 150 g unt nesărat tăiat în cubulețe
- 2 ouă + 3 gălbenușuri
- 60 g zahăr brun
- 1 linguriță cu extract de vanilie, 30 g făină cernută
- 1 linguriță cu praf de copt
- 30 g făină de migdale
Pentru bezea:
- 3 albușuri, 150 g zahăr
- 1 linguriță cu oțet
- 2 lingurițe cu amidon
- 1 lingură cu cacao
- Pentru decor:
- fructe proaspete
Mod de preparare
- Topește ciocolata împreună cu untul la bain-marie.
- Bate cu mixerul ouăle întregi și gălbenușurile împreună cu zahărul brun și vanilia timp de câteva minute, până când amestecul își dublează volumul.
- Adaugă în el ciocolata și untul topite, apoi făina, praful de copt, făina de migdale și încorporează-le încet cu ajutorul unei spatule. Toarnă aluatul într-o tavă cu pereți detașabili (22-24 cm), tapetată cu hârtie de copt și coace în cuptorul preîncălzit la 165ºC, timp de 25 de minute. Scoate tava din cuptor, ridică temperatura la 180ºC și apucă-te de pregătti bezeaua. Bate albușurile spumă, adaugă zahărul treptat și continuă să mixezi până când obții o bezea tare și lucioasă. Adaugă oțetul, amidonul și cacaua și încorporează-le ușor, cu o spatulă din silicon. Întinde bezeaua pe blatul din tavă și pune din nou la cuptor, 20-25 de minute. Lasă prăjitura să se răcorească în tavă câteva minute înainte să o scoți.
- Decoreaz-o cu fructe proaspete.
Citește și:
Cornelia Ghisoi: O zi din viata unei Lady…Chef
Mehrzad Moghazehi: MasterChef mi-a schimbat viata
Cine-i MasterChef acasa la Fodor
Articol preluat din ediția de august 2015 a revistei Femeia.
Autor: Mariana Fătulescu
Foto: arhiva personală (fotograf Teodora Maftei)