Corina Moise joacă în spectacolele „Zbor deasupra unui cuib de cuci” și „Colivia cu nebune”, care pot fi văzute la Teatrul Metropolis, dar și în cadrul FNT.
Ce are atât de special acest text, „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de este pus în scenă, în fiecare an, la foarte multe teatre din țară?
Nevoia de libertate, înțelegerea ei, disponibilitatea de a-ți asuma riscuri în lupta pentru ea și reevaluarea noțiunilor de bine și rău. Cred că fiecare epocă readuce în prim-plan aceste nevoi umane fundamentale, iar „Zbor deasupra unui cuib de cuci” o face aproape ca un basm, puternic și emoționant.
Ce aduce nou spectacolul de la Metropolis?
Nu știu dacă aduce sau nu ceva nou, personal nu am văzut atât de multe montări. E o poveste despre libertate, cu eroi și antieroi. Ce aduce esențial este emoția puternică, actorii care împlinesc atât de bine fragilitatea personajelor, poveștile lor, încât, privindu-i, nu știi cu care să empatizezi mai curând. Eu însămi devin spectator involuntar al colegilor mei uneori. Nu știu ce aduce nou, dar știu sigur că aduce mult bine.
Prin ce e deosebit, pentru tine ca actor, un spectacol jucat în FNT?
Nu m-am gândit niciodată că ar fi diferit; de fapt pentru un actor nu este diferit. Ce se schimbă pentru el? Premiera e cel mai „diferit” spectacol, prima ieșire la public, atunci simți că se pune totul în joc și ai ocazia să te arăți. În rest, tot ce ține de exteriorul spectacolului în care joacă nu ar trebui să-i afecteze jocul actoricesc sau implicarea.
Ce este mai important pentru tine: notorietatea pe care ți-o oferă imaginea reflectată în media sau recunoașterea oferită de publicul din sala de spectacol?
Pe prima nu prea o am și a venit momentul să-mi recunosc că n-a fost niciodată pentru mine. Cel puțin, până în momentul de față. N-am căutat-o nici eu pe ea, nici ea pe mine. Nu mă deranjează. Popularitatea se măsoară pe segmente mai mici sau mai mari de consumatori. Actorul de teatru nu a fost vreodată o vedetă care să stârnească curiozități mondene pentru masa consumatoare de senzațional. Poate nici nu trebuie, habar n-am. Recunoașterea publicului din sală e mai importantă pentru mine pentru că acolo sunt mai tot timpul. Asta mi-am dorit și asta mă împlinea cel mai tare și în vremurile când nu jucam atât de mult, pe la începuturi.
Mai e loc de poezie în teatrul contemporan?
De ce nu? Depinde de căutările artistului, ale dramaturgului, ale regizorului, chiar și ale actorului. Există piese în teatrul contemporan foarte bogate în poezie. Mijloacele de expresie sunt importante și ele trebuie alese cu atenție în proces, pentru ca poezia să nu se piardă. Dar asta depinde mult de artist și opțiunile lui.
Dă-mi câteva argumente să vin la teatru chiar dacă nu am intrat niciodată într-o sală de spectacol.
Te vei simți mai fericită dacă spectacolul te-a modificat, indiferent că ai văzut o comedie sau un spectacol cu teme mai grave. Faptul că ești modificat este în sine o experiență a creșterii, deci a fericirii. E un context social benefic, unde poți contribui direct la susținerea acestui fenomen artistic cu istorie mare cum este teatrul. Are efect terapeutic: ventilarea emoțiilor proprii prin conectarea cu emoția de pe scenă face minuni cu mintea și sufletul omului.
Cum reacționează publicul atunci când le puneți oglinda în față în „Colivia cu nebune” într-o societate încă tradiționalistă?
De cele mai multe ori, reacțiile sunt pozitive. Într-adevăr, s-a întâmplat să se acomodeze mai greu cu ideea, prejudecata funcționează, dar până la final nu mai există. Nu știu dacă reușim să schimbăm mentalități, nici nu ne propunem asta, dar sigur se schimbă percepții; poate asupra ideii de asumare a unei identități, a conceptului de familie sau poate chiar a unor deprinderi rigide dăunătoare caracterului uman. Sau poate unii vin doar să se distreze și nu e nimic în neregulă nici cu asta, până la urmă. În final, impactul este unul unanim pozitiv.
Se cântă, se dansează, se râde la spectacolul vostru. E un fel de râsu’-plânsu’?
Nu. Se râde bine și relaxat, ca la orice comedie bună. Cântecele și dansurile sunt ca un bonus la timpul de calitate pe care-l petreci în sală văzând acest spectacol.
Text: Ivana Iancu
Foto: PR
