Pe Eduárd Novák, primul și singurul paralimpic medaliat cu aur din țară, l-am cunoscut la evenimentul de lansare a primei campanii de imagine pentru brandul Fresh Corner, al MOL Romania. Dincolo de antrenamentele intense și de pregătirea pentru jocurile Paralimpice din 2020, Edi a deschis prima academie de ciclism din Europa de Est, conduce Federația Română de Ciclism și este speaker motivațional ori de câte ori are ocazia.
Lumea te știe ca un pe un campion mondial paralimpic. Care este povestea ta?
M-am născut în 28 iulie 1976, la Miercurea Ciuc și sunt primul paralimpic medaliat cu aur al României. Până la accidentul de mașină suferit la 20 de ani, am fost patinator de viteză. Am participat la 4 campionate mondiale, în 1994 am obținut locul 3 la o etapă de Cupă Mondială. În 1996 am suferit un accident de mașina în urma căruia piciorul drept mi-a fost amputat de la genunchi în jos. În 2001 am început să practic ciclismul profesionist, atât pe șosea, cât și pe pistă și la mountain-bike, iar trei ani mai târziu am luat startul la Jocurile Paralimpice din Atena, de unde m-am întors cu două clasări pe locul 4. Am continuat să concurez și în competițiile celor fără dizabilități, astfel că în 2007 am devenit campion național la maratonul mountain-bike și m-am clasat pe locul 4 în Turul României. În 2008 am obținut locul 2 în cursa de viteză la categoria LC-2 la Jocurile Paralimpice din Beijing, câștigând astfel prima medalie paralimpică a României. Patru ani mai târziu, la Londra, am purtat drapelul la festivitatea de deschidere, iar ca deținător al titlului mondial, m-am clasat din nou pe locul 2 în cursa de viteză, de data aceasta la categoria C4. Am câștigat însă cursa de urmărire de 4 km la ciclism pistă, devenind astfel primul medaliat cu aur al României din istoria Jocurilor Paralimpice.
Pentru toate aceste performanțe datorez foarte mult prietenilor, familiei, sponsorilor, printre care un loc aparte îl ocupă MOL România, cu care colaborez din 2011, pentru care am devenit recent ambasador al noului concept Fresh Corner, punctul culminant al parteneriatului nostru. Pentru mine, MOL este o familie, au crezut în mine înainte de a fi campion paralimpic, susținerea lor a contribuit la atingerea acestui obiectiv. Indiferent dacă ești la volan sau pe două roți, pauzele sunt foarte importante. Aș putea să spun cu atât mai mult când pedalezi 100 de km în fiecare zi, iar eu prefer să mi le petrec la Fresh Corner, pentru un boost de energie, atmosfera prietenoasă şi oferta foarte variată.
Hochei, patinaj… De ce ai ales tocmai ciclismul?
După ce mi-am pierdut piciorul, a fost cea mai la îndemână alegere. Acest sport implică aproximativ aceleași grupe musculare ca și patinajul viteză, de aceea pregătirea fizică este asemănătoare. Mai mult, la vremea respectivă ciclismul era sportul complementar pe care îl practicam în pregătirea de vară.
Ești sportiv de performanță de 35 de ani și vrei să participi la Jocurile Paralimpice din 2020. Ce te motivează să mergi mai departe?
Competițiile, rezultatele, condiția fizică bună. Toate acestea înseamnă o motivație la fel de puternică, așa că pot să continui antrenamentele cu același elan ca pe vremuri. Mă aflu în faza în care am câștigat totul în carieră, nu am cum să obțin succese mai mari, dar dacă aș putea să urc din nou pe podiumul olimpic la 44 de ani, printre cei care au 20 de ani, ar fi o nouă realizare semnificativă. Voi face tot ce îmi stă în putință pentru acest lucru. M-am calificat deja, iar în perioada rămasă până la Jocurile Olimpice de la Tokio adun puncte de calificare pentru alți sportivi din România, pentru ca ei să poată participa. În 1996, când am avut accidentul, mă pregăteam pentru Jocurile Olimpice de iarnă de la Nagano, tot din Japonia. Nu am ajuns acolo în calitate de patinator de viteză și, de asemenea, nu va fi prima participare la o olimpiadă în Japonia, ci ultima.
Cât și când te antrenezi?
Pedalez zilnic 100 de km, îmi depășesc limitele și să fac anumite sacrificii și fac toate acestea ca să fiu printre cei mai buni.
Care crezi că sunt cele mai importante trei calități ale unui sportiv?
Cred că este foarte importantă determinarea, înțelegerea și acceptarea faptului că parcursul nu este întotdeauna lin, că rezultatele bune nu se întâmplă pur și simplu peste noapte. Cariera competițională a unui sportiv nu este foarte lungă, și tocmai de aceea trebuie să rămână concentrat pe obiectivul său, acela de a face performanță. Într-o lume plină de tentații și aflată în continuă schimbare, cred că cel mai greu este să-ți păstrezi concentrarea, direcția către locul unde vrei să ajungi.
Cum e văzut ciclismul în România, din punctul de vedere al unui profesionist?
Au trecut șase ani de la câștigarea primei și deocamdată singurei medalii de aur a României la Jocurile Paralimpice, perioadă în care am remarcat în primul rând o schimbare de atitudine, societatea românească se raportează acum altfel la para-sportivi. Însă și acum acestora din urmă le este greu să obțină rezultate la nivel internațional, întrucât în țările foarte bine dezvoltate para-sportivii sunt profesioniști, cei mai buni dintre ei nu se ocupă cu nimic altceva, nu au alte preocupări în afara pregătirii sportive și a competițiilor. De obicei, în fruntea listei cu medalii paralimpice sunt aceleași țări care sunt în prima linie și la Jocurile Olimpice și acest lucru se întâmplă pentru că se alocă sume semnificative pentru dezvoltarea și pentru susținerea sportivilor. Paralimpiada de la Londra a avut mai mulți spectatori decât competiția olimpică. Evident, în România ne aflăm încă la început, nu sunt asigurate deocamdată condițiile de bază pentru persoanele cu handicap, majoritatea bazelor sportive nu le sunt accesibile, așa că sunt îngreunate inclusiv antrenamentele. Toate acestea în pofida faptului că în România există ramuri sportive cu tradiție, de a căror infrastructură se pot folosi mai ușor para-sportivii, cum ar fi caiac canoe, scrimă ori înot, însă este nevoie de implicarea autorităților pentru formarea unui sistem care să motiveze asociațiile sportive să se ocupe și de cei cu handicap.
Ce noi provocări ți-a adus președinția FRC?
În federație s-au modificat deja cele mai importante aspecte, am trecut de perioada poate cea mai dificilă, aceea a reorganizării, care din păcate a coincis cu Olimpiada de la Londra și care mi-a afectat puțin capacitatea de concentrare pe competiție. Astăzi lucrez cu o echipă în care am încredere deplină, iar acest lucru îmi ia multe sarcini de pe umeri. De un an primim finanțare de la Ministerul Sportului, am organizat Turul României, am făcut proiecte foarte faine cu copiii, am organizat peste 100 de competiții în țară. La ciclism, am devenit cea mai puternică țară din Balcani. Sunt fericit că văd rezultate.
Povestește-ne despre Novack Cycling Academy…
Novack Cycling Academy este prima academie de ciclism din Europa de Est și sunt foarte mândru de faptul că am creat un concept care ajută sportivii să rămână concentrați pe țelurile lor, fără să fie deviați de noianul de informații care gravitează în jurul lor, fie că sunt profesioniști, la începutul carierei sportive sau copii. Conceptul Novack Cycling Academy are ca punct central sportivul și motivația sa unică, iar susținerea psihologică joacă un rol central, cel puțin la fel de important ca pregătirea fizică, antrenamentele și nutriția corectă. Performanța implică efort și un cumul de factori, nu poate fi rezultatul unui demers singular.
Și pe copiii tăi i-ai îndrumat spre ciclism. Cum se descurcă? Ce ne povestești despre ei?
Sunt căsătorit de 15 ani și am trei copii, doi băieți și o fată, de 11, 12 și 14 ani. Toți trei practică ciclismul, am devenit o familie de cicliști. I-am îndrumat către ciclism oarecum fără să vreau la început, pentru că petrecem mult timp împreună, călătorim mult și în mod firesc au ajuns să descopere și să aprecieze acest sport. Sunt bucuros că îl practică, mai ales că este unul care cere disciplină. Trebuie să te culci la timp, să te odihnești, cu atât mai mult cu cât pentru copii cea mai importantă este, desigur, școala. Avem o regulă: „Dacă nu înveți, dacă ai media sub 8,50, nu faci sport!“! Au înțeles astfel că un obiectiv.
Pe lângă ciclism, cu ce te ocupi?
Îmi place foarte mult să susțin traininguri motivaționale, simt că am o foarte mare influență pozitivă asupra celor care mă ascultă. Același efect îl au aceste sesiuni și asupra mea, pentru că după fiecare prezentare rămân cu experiențe minunate și parcă am lăsat o parte din ele și audienței. Le spun povestea vieții mele, felul în care am depășit greutățile după accident, le vorbesc despre cum cred eu că se pot gestiona anumite situații. Povestea mea este reală, veritabilă și are o influență mai puternică decât ceva similar citit dintr-o carte.
Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
Nu petrec prea mult timp ca să mă analizez și nu consider că sunt altfel decât marea majoritate a oamenilor. Poate doar că am mai multă experiență de viață decât un om valid și sunt mult mai conștient de faptul să viața poate fi plină de surprize.
Ai câștigat prima medalie de aur a României la Jocurile Paralimpice. Ce te-a motivat să ajungi la o astfel de performanță?
Atunci când cineva se îmbolnăvește, dorința sa supremă este să se vindece, iar pentru mine practicarea sportului înseamnă sănătate. După accident, am încercat mai multe lucruri, dar nu m-am simțit nici întreg, nici fericit. Așa că după un timp am realizat ce poate să îmi întregească viața. Aveam 25 de ani când am început ciclismul și atunci am descoperit să dificultățile care rezultă din dizabilitățile corpului sunt în principal mentale. Suntem invalizi când suntem plini de inhibiții sau devenim cu adevărat invalizi atunci când ne predăm, când renunțăm. Orice s-ar întâmpla cu noi, trebuie să ne ridicăm, să acceptăm situația și să facem tot ce putem mai bine în condițiile date – numai așa putem rămâne întregi și fericiți.
Cât de importantă este alimentația în viața unui sportiv? Ce dietă preferi?
Călătoresc foarte mult, iar uneori, după o etapă sau o cursă, s-ar putea să fie nevoie să mă deplasez o mie de kilometri în mașină… Tot timpul sunt pe drum și, evident, am nevoie de alimente proaspete și de calitate, de surse energie. Ca toți cicliștii, sunt un mare consumator de cofeină, de altfel, cred că suntem sportivii cei mai mari băutori de cafea. Astfel, ca să rămân fresh, ca să pot sta concentrat în cursă, profit de orice pauză pentru a bea o cafea bună. Îmi place zona Fresh Corner din cadrul stațiilor MOL, unde găsesc zeci de sortimente de cafea. Aleg espresso, croissant cu ciocolată, hot-dog, sandviş cu mozzarella sau cu șuncă. Îmi place enorm cafeaua şi efectul ei: pentru ciclişti a fost şi rămâne o sursă de energie importantă, necesară pentru distanţe lungi. Oferta de la MOL este foarte variată, practic pot alege din peste 20 de tipuri de cafea cu diverse arome și îmi place să încerc tot felul de amestecuri.
Ce lecție de viață ai vrea să le transmiți copiilor tăi?
Prefer să fiu un exemplu pentru copiii mei, cred că este mai valoros și mai firesc pentru ei să regăsească la mine valorile pe care le insuflu lor. Copiii au un simț al dreptății înnăscut și chiar dacă nu spun în mod clar acest lucru, se așteaptă ca tu, ca părinte, să respecți principiile după care te ghidezi atunci când îi educi, să fii primul care respectă regulile pe care le impui, să fii primul care dă dovadă de rigoare și care face ceea ce spune.
Oferta de toamnă Fresh Corner
MOL România a lansat de curând şi oferta de toamnă disponibilă în toate stațiile Fresh Corner. Selecția gastro a fost special gândită pentru a răspunde preferinţelor culinare din sezonul mai rece, incluzând o varietate de băuturi aromate, gustări şi preparate calde, printre care: toast cald cu şuncă şi caşcaval (cu o variantă de pâine fără gluten), baghetă cu şuncă de porc la cuptor, salată de toamnă cu mozzarella, bacon şi legume, bagheta multi-cererale cu brie şi roşii uscate, fresh de portocale cu ghimbir şi limonadă revigorantă cu fructe de pădure.
Un interviu exclusiv online
Text: Corina Matei
Foto: Corina Matei, PR