Esti aici
Femeia.ro > Vedete > Iura Luncașu: Viața este o telenovelă

Iura Luncașu: Viața este o telenovelă

Numele lui Iura Luncașu este legat de cele mai izbutite filme de televiziune. Are o creativitate și o imaginație care îl fac unic.

Acum, pe marile ecrane puteți vedea filmul de curând lansat „Faci sau taci“, o nouă comedie semnată Iura Luncașu, care în 2017 deținea recordul de box-office și public cu filmul „Ghinionistul“.

Iura Luncașu s-a născut în Basarabia, în 1974, iar la 16 ani a venit în România și a absolvit Facultatea de Teatru din cadrul Universității de Arte „George Enescu“ din Iași. A început ca reporter și a debutat cu telenovela „Numai Iubirea“, difuzată de Pro TV, care l-a făcut încă de-atunci celebru. Are o familie frumoasă, grădinărește și este de o modestie și de o simplitate uimitoare.

Te-ai așteptat vreodată să fii supranumit „regele poveștilor de dragoste”, așa cum Gheorghe Hagi este numit „regele fotbalului“?

Nu, mărturisesc că nu m-am așteptat niciodată. Eu mi-am dorit dintotdeauna să fac povești, acesta a fost obiectivul meu principal. Cu atât mai bine că s-a nimerit să fie vorba despre povești de dragoste.

Regele și-a trăit propria poveste de dragoste ca în telenovele?

Total diferit de telenovele: în clipa în care mi-a plăcut de ea, în loc să apelez la flori, artificii, iahturi și cal alb, m-am dus într-un club, m-am așezat lângă ea, i-am mărturisit toate sentimentele mele și i-am dat ultimatum până a doua zi să îmi dea un răspuns. 

Care este punctul culminant al carierei tale de regizor, dacă privești obiectiv la cariera ta?

Punctul culminant la mine încă nu a venit. Am avut parte de o serie de experiențe, însă eu tot timpul privesc către viitor și în continuare consider că obiectivul meu principal este să ajung la un alt nivel.

Dacă ai ține cursuri de regie, ce le-ai spune studenților tăi despre avantajele și dezavantajele acestui job?

Nu le-aș vorbi despre avantaje și dezavantaje. În schimb, le-aș da un singur sfat: să fie ei înșiși înainte de toate și să transmită cu mult curaj poveștile în care cred.

Dramă sau comedie, ce preferi?

Poveste, pentru că o poveste de viață nu poate să cuprindă exclusiv dramă sau comedie. Dacă urmărim parcursul zilei unui om, vom observa că are parte de experiențe din ambele zone și că viața este de obicei echilibrată și îmbină drama și comedia. 

Al câtelea film este „Faci sau taci“ și cum te-ai reinventat pentru această nouă producție?

„Faci sau taci“ este al șaptelea film. De fiecare dată o iau cumva de la zero, mergând pe principiul că experiența în această meserie te poate ucide: în clipa în care începi să apelezi la ce știi, asta înseamnă, inevitabil, că te repeți și publicul nu apreciază lucrul acesta. În cazul meu, reinventarea presupune să mă gândesc la o nouă poveste exact ca un începător.

E comod să lucrezi cu aceeași echipă sau devin o provocare o nouă distribuție și o altă echipă?

În ceea ce privește echipa, eu sunt foarte conservator. De obicei, nu schimb oamenii cu care colaborez foarte bine, pentru că ne cunoaștem și asta ne ajută să scutim foarte mult timp, care pentru noi este extrem de prețios, mai ales în realizarea unei producții independente.

De obicei, tu faci sau taci?

De obicei, fac și tac.

Ai întâlnit mulți „români fericiți“ făcând documentare?

Am întâlnit destui români ale căror vorbe și astăzi îmi sună în cap și care m-au ajutat într-un fel sau altul să mă pot descurca în postura asta de producător independent. Când făceam „Am întâlnit și români fericiți“, emisiune difuzată pe Pro TV, observam cum au pornit cei mai mulți dintre ei de la zero și au ajuns să facă realmente minuni, condiția fiind una singură, și anume dorința de a schimba ceva. Și acum e pentru prima dată când mi s-a pus această întrebare și îmi dau seama că, de fapt, ceea ce eu am crezut că fac intuitiv am făcut pentru că ei au fost niște modele pentru mine.

Ce înseamnă fericirea?

M-am apucat într-o seară să inventez povești pentru copilul meu, la cererea lui, așa că într-una din seri, cum eram eu obosit după o zi de filmare, am vrut să scap cumva repede prin a-i spune o poveste de adormit copiii. Așa că m-am trezit că îi spun o poveste despre un copil care, în timp ce era la școală, în loc să fie atent la lecție a început să se întrebe care este cel mai fericit copil din lume. Când am văzut că Mihnea, în loc să adoarmă, avea așteptări pentru că îi plăcuse mult premisa, am început să mă gândesc la cum să îi construiesc o poveste frumoasă și credibilă. Atunci, i-am spus că fericirea e împărțită în mod egal către toți copiii din lume și este acordată preț de 4-5 secunde fiecăruia dintre ei. Cert este că, la finalul poveștii, l-am făcut să înțeleagă că fericirea ajunsese chiar în clipa aceea la el, care a devenit cel mai fericit copil din lume. Și, dacă tot m-ați întrebat, fericirea e la mine în clipa asta, așa că e bine că m-ați întrebat, pentru că altfel ratam momentul.

Dintre premiile și distincțiile primite, care te-a bucurat cel mai mult? Sunt ele necesare?

Cel mai mult m-au bucurat premiile, deși e măgulitoare orice distincție, și asta pentru că înseamnă că te apreciază cineva într-un fel sau altul. Cel mai mare premiu pentru mine este când vin oamenii la mine și îmi mulțumesc pentru filmele pe care le-am făcut.

Succesul și banii ți-au schimbat viața personală?

Nu.

Când nu ai de făcut filme, cu ce te ocupi la tine în curte?

Am descoperit despre mine, de când m-am mutat la curte, că am pasiuni de horticultor. Nu aș fi bănuit asta niciodată, deși soția mea, Alina, insistă foarte tare să angajăm pe cineva să ne amenajeze curtea. Cu toate că nu aveam timp să mă ocup de așa ceva, am refuzat. Am vrut să plantez eu fiecare pom și fiecare floare din curte, așa că mi-am creat un univers așa cum vreau eu. Asta e curtea mea: eu cu plantele mele. Până la urmă, am construit totul cu mâna mea, inclusiv locul de joacă pentru copii, pe care l-am făcut împreună cu ei.

Ce ți-ai adus de acasă, din locurile natale?

Multe amintiri frumoase.

Respecți tradițiile?

Aproximativ. De cele mai multe ori, le respect de dragul celorlalți.

Bogăția spirituală și cea culturală te preocupă?

Întotdeauna m-au preocupat, pentru că așa ne îndepărtăm cumva de nivelul și condiția de primate. Este aproape o obligație a noastră, tocmai pentru că am fost hărăziți cu niște calități în plus față de un animal, să ne informăm, să ne întrebăm de la ce rost avem până la cum putem să ajutăm. 

Ești promotorul unui gen în cinematografia românească. Blamată sau iubită, telenovela prinde la public. Care crezi că este motivul?

Eu am văzut telenovela ca pe un gen blamat pentru că se juca slab și poveștile erau trase de păr; or, pe mine nu m-a speriat lucrul acesta, pentru că mi-am spus că, dacă avem niște actori buni și venim cu niște povești coerente, atunci putem să transformăm un produs blamat în unul eficient, pentru care să existe, bineînțeles, și interes de vizionare.

Viață ta se aseamănă cu o telenovelă?

În măsura în care fiecare viața este o telenovelă, și viața mea poate fi tradusă așa.

Cum e Iura în familie, ca tătic și soț?

Îmi iubesc familia enorm. Fac tot ce se poate pentru ei, pentru că și ei, la rândul lor, fac totul pentru mine.

Din afară se vede că ai făcut o mulțime de lucruri importante până acum. Ce își mai poate dori un om cu faimă?

Să facă și să tot facă în continuare.

Primăverile de acum seamănă cu cele din copilărie?

Evident că nu seamănă. Primăverile copilăriei vor rămâne întotdeauna primăverile copilăriei și asta e valabil pentru orice entitate de pe această suprafață, doar că eu, de când m-am mutat la curte, am descoperit un alt sens al primăverii. 

Lungmetrajul „Faci sau taci“ a avut premiera de curând. Din distribuția comediei fac parte: Ana Baniciu, Augustin Viziru, Levent Sali, Cătălin Cazacu, Codin Maticiuc, Diana Dumitrescu, Sandra Izbaşa, Horia Brenciu.

Text: Ivana Iancu

Foto: PR

Comments

comments

Leave a Reply