Cultivată, decentă, cu un limbaj elevat și cu preocupări deloc banale, Ligia Munteanu face parte din familia Digi TV, fiind prezentatoarea emisiunii „Jurnal Economic“. Apare zilnic pe sticlă, dar nu are nimic de vedetă, deși e frumoasă, elegantă și rafinată.
Prezinți un jurnal economic. Chiar crezi în puterea informării?
Informarea este esențială în aceste timpuri. Și nu orice fel de informare, ci informarea corectă, verificată, analizată și pusă în context. Trăim într-o lume aflată într-o schimbare continuă și rapidă, iar dacă vrei să înțelegi ce se întâmplă în jurul tău, ai nevoie de informație. Este cel mai prețios bun al societății de acum, dar și cel mai vulnerabil. Pentru că, dacă informația aleargă pe lângă noi în fiecare zi, ne rămân constante întrebările: de unde ne informăm? cine stă în spatele informației? cât de reale sunt acele date? Puterea informației este dată în primul rând de sursă, apoi de fiecare dintre noi, prin faptul că o luăm de bună.
Dacă ai fi ministrul Finanțelor, ce ai schimba din prima zi?
N-aș putea să fiu ministru al Finanțelor pentru simplul fapt că ar însemna o numire politică. Or, din punctul meu de vedere, politica a pierdut respectul oamenilor tocmai pentru că s-a îndepărtat de ei. Îi folosește pentru promisiuni și îi uită când e vremea faptelor. Este de neacceptat ce drumuri avem în 2017, este de neacceptat câtă lipsă de profesionalism găsim la lideri de instituții. Este de neacceptat ce se întâmplă în educație! Cât despre schimbări, ar putea fi simplu: dacă s-ar porni de la oameni și de la nevoile lor reale.
Crezi că din acest labirint kafkian se poate găsi ieșirea? Cum anume?
Kafka vorbește tocmai despre o lume absurdă, în care care legile nu servesc omului, ci devin o temniță. Vă sună cunoscut? Sunt o optimistă incurabilă și cred că vom depăși această fază, iar pentru asta este nevoie de responsabilitate și de curaj. E nevoie ca fiecare să-și asume puterea și libertatea individuală și să facă ceea ce face cu pasiune. Atât timp cât așteptăm de la alții, cât credem că nu știu ce guvern ne va salva, nu vom ajunge nicăieri. Hai să gândim la scară mare, să visăm proiecte mărețe pentru țara asta și ele se vor face! Vreau să dau la televizor invenții de la noi, proiecte ambițioase, planuri de investiții amețitoare. Iar efervescența asta există la cei tineri și va veni o vreme când vor ieși în față. Noi putem mult mai mult, avem o țară minunată, plină de potențial. Cred că noile generații vor sancționa derapajele și vom avea liderii pe care îi merităm. Esențial este să fii fără pată, să nu poți fi șantajat. Și atunci poți negocia. Însă, atât timp cât ești corupt, vulnerabil din prisma justiției, nu poți veni cu nimic la masa negocierilor.
Ce calități ți-a dezvoltat junalismul de teren?
Pe teren mi-a plăcut mereu neprevăzutul. Chiar dacă pleci din redacție cu un plan bine stabilit, mereu ți se oferă posibilitatea să mai găsești un unghi la acea poveste. Pentru că pe teren trăiești efectiv în povestea respectivă, nu doar vorbești despre ea de la distanță. Este o infuzie de realitate și întrebarea e: cum să o relatezi astfel încât să surprinzi toate aspectele pe care tu le-ai simțit pe pielea ta?
Presa manipulează. Crezi că în manipulare stă forța presei?
Hmmm… aș spune că presa poate manipula, dar numai pe cei care permit asta. Educația și simple practici de verificare a informației te readuc imediat în prezența adevărului. În ziua de azi, mi se pare că se exagerează mult cu aceste acuzații de manipulare. Este evident pentru toată lumea cine anume se ocupă de astfel de lucruri. Totul se poate verifica și, până la urmă, ești responsabil de ceea ce crezi. Mai bine am lăsa aceste dezbateri goale și am pune în discuții subiecte reale!
Mai răsfoiești ziarele?
Recunosc, tot mai rar. De obicei, când zbor sau în locuri unde nu am internet. Citesc în schimb cărți în formă fizică, îmi place sunetul acela de la răsfoitul paginilor.
Dimineața, de cum te trezești, ești… pe știrile TV?
Cafeaua de dimineață este esențială pentru mine și de obicei o beau alături de presă. Trec prin mai multe surse, de obicei online. Deschid și televizorul, dar după plimbarea cățeilor.
Ai crescut la Iași, un centru important de cultură. De ce ai ales Bucureștiul?
De când eram mică am vrut să vin în București. Iar acum cred că Iașiul este un loc superb să-ți crești copiii. În Capitală e toată forfota, e toată nebunia, m-a cucerit încă de la distanță și îmi lipsește când merg la părinți chiar și câteva zile.
Deși apari la televizor, îți trăiești discret viața. Cum reușești?
Probabil tocmai pentru că nu mă gândesc la asta, nu mă confund cu rolul de la TV. Este meseria mea și o iubesc enorm, depun la birou toate atributele mele din pură pasiune și dedicație, însă am o viață și în timpul liber. Sunt o persoană absolut obișnuită, fac lucruri ca toată lumea și cred că vânătoarea asta după senzațional e mai mult comică decât senzațională.
Cum ești tu acasă?
Acasă am doi căței, Happy și Bubbles, care abia așteaptă să prindă o clipă liberă să ne jucăm, să primească un biscuit contra unui truc sau să se arunce la mine în brațe și să devin un soi de dispozitiv de mângâiat. Aș călători mult, peste tot în lumea asta, și, când prindem câteva zile libere, plecăm haihui. Între orele de la serviciu, mai strecor și puțină yoga sau masaje.
Televiziunea te obligă la un anumit stil. Ești preocupată de haine și accesorii?
Da? Ma obligă? Nu mi-am dat seama. Oricum, este o diferență între ținuta pentru emisie și stilul meu zilnic, un pic mai relaxat. Dar relaxat nu înseamnă neglijent. Îmi place să arăt bine, să mă îmbrac frumos. Cred că hainele frumoase și atent alese îți dau o stare de bine, care, evident, nu schimbă ceea ce ești în interior, dar pot spori un sentiment plăcut. Recunosc o pasiune nebună uneori… pentru pantofi. De toate felurile și de toate culorile!
Ce moștenire ai vrea să îi lași copilului tău?
Valori. Valori sănătoase și o educație deschisă, tolerantă și astfel să știe să aleagă. Dacă ai un cod temeinic de adevărate valori, în orice situație ai puterea să faci ce alegere vrei și să-ți asumi asta.
Ce te-au învățat părinții tăi?
Părinții mei m-au învățat multe. Uneori, chiar prea multe. Am ales să țin aproape independența, despre care mama m-a învățat că este cheia spre libertatea mea ca femeie, iar de la tata am luat curajul și încrederea că vocea mea merită să fie auzită.
Citește și:
- Doinița Oancea: Vara este bucuria mea
- Monica Bârlădeanu: Îmi doresc un copil mai mult decât orice
- Teodora Tompea: Nu mi-am imaginat că voi face televiziune
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.29/27.08.2017
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: arhiva personală