Cu un extraordinar simț al umorului, serios și conștiincios, Șerban Copoț nu contenește să ne surprindă. Iubitor al naturii, cunoscut pentru excursiile și activitățile educative pe care le face împreună cu fiii lui, Șerban Copoț a lansat un proiect amplu pentru copii, „Liga Exploratorilor“. Lansarea cărții „Manualul exploratorului“ reprezintă prima etapă a proiectului, care își propune să le reamintească părinților cât de important este timpul petrecut alături de copiii lor în mijlocul naturii. Șerban povestește că, după activitățile lui și drumețiile făcute cu familia, a căutat pe piață cărți legate de natură și tehnici de supraviețuire, cu informații utile despre ce să faci în anumite situații, scrise pe înțelesul copiilor. Nu a găsit, așa că și-a dat seama că o poate scrie chiar el.
Cât te-au apropiat de lumea din jurul tău o coală albă și un creion colorat?
Paradoxul este că trebuie să te îndepărtezi de lumea din jurul tău pentru a putea contura o lume nouă.
Nu e desuet să te joci cu creioanele colorate într-o vreme când computerul și telefonul fac de toate?
Desuet sau nu, m-am reconectat cu copilul din mine în acest fel. Ador foaia și creionul, dar acum folosesc și tabletă, la grafica pentru joaca mea de-a ilustrațiile.
Crezi că lumea virtuală ne afectează spiritul și lumea interioară?
Dacă lumea interioară este construită pe fundații solide, nu trebuie să ne facem griji. Lumea virtuală a fost concepută ca o unealtă care să ne ajute. Iar cum măsura este bună în toate, cred că trebuie aplicată și aici.
Ai făcut un liceu militar. Este importantă o școală care să aducă disciplină și spiritul de echipă? Ți-ai trimite băiatul la o asemenea școală?
Liceul militar m-a ajutat foarte mult. Este un mediu destul de dur pentru un puști, dar cu un rol modelator foarte puternic. Nu știu dacă băieții mei ar trebui să aibă același parcurs. Nu cred în rețete, dar nici în negările vehemente. Cine știe, poate Tedi va avea o carieră militară strălucită.
E vreo diferență între rebelul din adolescență și din tinerețe și bărbatul responsabil, cu simțul umorului care ai devenit? E nevoie să arzi etape ca să devii om?
Cred că omul este precum o ceapă. Adică multistrat. Odată cu trecerea timpului, ies la iveală noi și noi trăsături care stau ascunse într-o formă latentă. Timpul este cel care le dezvăluie. În principiu, rămânem aceiași.
Cum te împăcai cu părinții în vremea adolescenței?
Ca orice adolescent, aveam războaiele specifice. Eu, „plecând de acasă“ la 14 ani la liceul militar, mi-am dobândit independența mai repede și de aici poate, intensitatea mai mare a rebeliunii.
Cariera muzicală te-a făcut cunoscut. Însă acum rareori te auzim cântând. De ce?
Muzica face parte din mine și așa va fi pentru totdeauna. Am luat o pauză. Viața de trupă nu se pupa cu cea de familie. Prefer să stau cu familia decât să bat străzile țării în lung și-n lat.
Televiziunea te-a pus în fața unor proiecte care au devenit adevărate provocări. Cum a fost experiența Asia Express?
A fost de o complexitate ieșită din comun. Încă decantez această experiență și mi-e tare greu s-o creionez obiectiv în acest moment. Cel mai important este, acum, câștigul a doi prieteni noi: Cosmin și George.
Cum te-ai înțeles cu localnicii?
Când bine, când rău. În Sri Lanka a fost mai frumoasă această interacțiune, pentru că învățasem câteva fraze în singhaleză, ceea ce m-a ajutat să mă apropii de ei mai ușor.
Ce te-a impresionat?
Nu am mai fost niciodată în Asia, deci absolut totul a fost impresionant. De la cultură până la bucătărie, totul a fost inedit.
Asia este o lume cu o filozofie și o sumă de credințe care fac dificilă înțelegerea anumitor lucruri. Te-a uimit, te-a speriat ceva?
Am plecat în această experiență cu inima deschisă. Au fost niște clash-uri culturale, dar mi le-am asumat rapid. De exemplu, rolul femeii este conturat ușor medieval în anumite zone. Zona rurală a Indiei este, parcă, blocată în timp. Deși sunt smartphone-uri în mâna fiecăruia, tradițiile milenare nu au fost updatate mai deloc.
Show-ul în sine este epuizant. Te-a ajutat umorul?
Umorul și spiritul de explorator au fost stâlpii. Fără rigoare și râsete, nu poți face înconjurul lumii.
Cum te sprijină familia în asemenea aventuri?
Cu tot ce se poate. Iubita mea soție este stâlpul casei și este cea mai înțelegătoare și muncitoare femeie pe care o cunosc (fără s-o iau în calcul pe mama). Familia îmi dă puterea să trec peste orice.
Crezi că trebuie să fii un model pentru copiii tăi?
Încerc să fiu un model, dar nu mă impun ca atare. E o diferență.
Cum vă petreceți timpul în familie și cine e șeful acasă?
Acasă șefii sunt copiii. Viața mea și a soției gravitează în jurul lor și spun acest lucru fără nicio urmă de reproș.
Chiar iubești gâzele, că tot a venit vremea lor?
Iubesc orice suflet de pe această planetă. Așa am fost educat și așa îi educ și eu pe puii mei. Cu dragoste, se face totul.
Povestește-ne despre proiectul Liga Exploratorilor și despre Manualul exploratorului. Ce înseamnă acest proiect?
Înseamnă un vis, întoarcerea în copilărie, pentru că de mic am suferit din cauză că nu aveam un club sau orice fel de organizație care să-mi potolească setea de explorare. Nu există cărți dedicate copiilor dornici de explorare și din acest motiv am simțit nevoia de a umple acest gol. „Liga Exploratorilor“ este o comunitate creată pentru copii și părinți. Dacă au această curiozitate de a descoperi și a înțelege natura, îi aștept cu drag să ni se alăture.
Cartea am scris-o gândindu-mă la băieții și nepoții mei. În această carte am adunat cele mai importante informații pe care ar trebui să le știe un adolescent. „Manualul exploratorului“ este o unealtă în sine și am muncit la el aproape șase ani. De la orientare până la primul ajutor, abordez toată plaja de subiecte în 100 de pagini ilustrate magnific de către Adrian Barbu. Nu mică mi-a fost mirarea să-i văd pe adulții care au răsfoit-o că îmi cer un exemplar pentru că au și ei nevoie de ea. Deci… am creat un prieten cu pagini.
Ai în proiect nu numai o carte, ci și o tabără. Intenționezi să-i faci pe copii să experimenteze sfaturile și învățămintele din carte?
„Tabăra exploratorilor“ este creuzetul unde copiii vor experimenta subiectele din carte. Absolut toți vor fi echipați din cap până în picioare și vor avea la îndemână toate uneltele necesare unui explorator. Trebuie să le mulțumesc celor de la Kaufland pentru generozitatea lor, întrucât totul va fi gratis.
De ce te temi?
De mine.
Ești împăcat cu tine și cu viața ta?
Sunt foarte împăcat și mulțumit.
Fericirea e doar un cuvânt sau…
Fericirea există. Trebuie doar să o prinzi de obrajii ei rumeni și grăsuni și să nu-i mai dai drumul!
Articol preluat din ediția de iulie 2019 a revistei Femeia.
Autor: Ivana Iancu
Foto: PR (Alex Gâlmeanu), arhiva personală