Tudor Istodor joacă în spectacolul „Nevermore”, care poate fi văzut la Teatrul Mic, dar și în cadrul FNT.
Ce e deosebit, pentru tine, ca actor, un spectacol jucat în FNT?
Este cel mai mare și mai important festival de teatru din România, deci este o bucurie și o o onoare să fac parte din el.
O nominalizare crește doar stima de sine sau înseamnă și altceva în cariera ta?
Sigur, nominalizările sunt importante. Ele pot deschide niște uși, pot facilita întâlniri noi cu oameni extraordinari și e o meserie unde o întâlnire importantă la momentul potrivit îți poate propulsa cariera, te poate ajuta să descoperi lucruri noi, să te descoperi pe tine. Dar cel mai important, după părerea mea, este să îți placă ce faci.
„Nevermore” este un spectacol în care ai relaționat ușor cu personajul tău? Ce e nou și totuși mereu etern la acest poet pe care puțină lume îl citește?
Nu. N-am relaționat ușor cu personajul meu. Dupin este un om foarte empatic, iar eu nu mă consider empatic, mai deloc. Cine știe, poate că ăsta a fost momentul în care eu trebuia să-mi descopăr empatia, odată cu rolul ăsta. Important a fost că am lucrat extraordinar cu regizorul Dragoș Galgoțiu, căruia îi place să lucreze și să caute împreună cu actorii. Ce e nou la acest poet și totuși etern? Păi, cum spunea și alt poet pe care puțină lume îl citește: toate-s vechi și nouă toate. Dar cred că oamenii vor fi atrași întotdeauna de mister și de misteriosul vieții.
Mai e loc de poezie în teatrul contemporan?
Da.
Dă-mi câteva argumente să vin la teatru chiar dacă nu am intrat niciodată într-o sală de spectacol.
Pe lângă poezie sau entertainement, sau forme extravagante, sau o porție bună de râs, sau de plâns, sau multe altele, orice spectacol (bun) este despre tine, deci, cum spunea un alt poet pe care puțină lume îl citește: teatrul îți pune oglinda în față.
Text: Ivana Iancu
Foto: PR
