Mama e adesea primul reper din viața noastră. De la ea învățăm lucruri mici și mari: cum să ne alegem hainele, cum să ne machiem, cum să ne purtăm cu ceilalți. Dar ce facem atunci când această prezență, care ar trebui să ne însoțească mereu, nu e acolo?
Povestea unei femei care nu a simțit niciodată iubirea mamei sale
Mama e acel punct de reper care, în copilărie, pare să știe totul. E prima la care alergi când te doare ceva, prima căreia îi povestești orice bucurie, primul loc unde te simți cu adevărat în siguranță. Când e prezentă, fie cu vorbe, fie cu gesturi, te învață să ai încredere în lume și să crezi că nu ești singură. Dar când nu e – sau e, dar absentă emoțional- lipsa ei lasă urme adânci. Cicatrici nevăzute, care te însoțesc mult după ce ai crescut.
O femeie a avut curajul să-și deschidă sufletul și a mărturisit cum, deși acum are propria familie, durerea lipsei mamei încă se simte.
„Am 35 de ani și am nevoie disperată de o figură maternă. Pe cineva cu care să schimb mesaje și apeluri pe parcursul zilei, pe cineva cu care să împărtășesc sprijin și povești. Practic, caut ‘Mama sufletului meu’, dacă vrei să-i spui așa. Mama mea biologică nu a fost niciodată o mamă, pentru că a fost prinsă de droguri aproape toată viața.
Câteva femei au încercat să ocupe acest rol, dar am fost abandonată de fiecare dată. Cel mai recent, chiar și-a pus numele pe actele de adopție, apoi a decis că nu mă mai vrea. Așa că am trecut prin multă suferință. Sunt căsătorită și am doi copii, cel mai mic fiind autist de nivel 3, surprinzându-ne în fiecare zi. Am și CRPS avansat, așa că zilele mele sunt destul de monotone. Sincer, tot ce îmi doresc și am nevoie este iubirea unei mame și sper din tot sufletul să existe undeva”, a povestit femeia, pe Reddit, unde oamenii au îndrumat-o către grupuri de susținere.
Ce spun psihologii despre lipsa figurei materne
Cercetările psihologice confirmă că absența unei mame, sau a unei figuri materne stabile și iubitoare, poate avea consecinţe pe termen lung. Un studiu publicat în revista „Psychological Medicine” arată că persoanele care și-au pierdut mama, fie prin deces, fie prin separare prelungită, înainte de 17 ani sunt semnificativ mai predispuse la depresie în viaţa adultă. Problema nu e doar pierderea fizică, ci „lipsa îngrijirii emoționale adecvate”.
Psihologii care lucrează cu copii și adolescenţi subliniază că, atunci când copilul nu primește securitate emoțională, iubire constantă, acceptare, încredere, efectele se pot vedea prin stima de sine scăzută, anxietate, dificultăţi în relaționare, frică de abandon, izolare socială sau dificultăţi în a construi relaţii intime sănătoase în viaţa adultă.
Un alt studiu, pe adulți care nu au trăit cu părinții în copilărie, relevă că aceste persoane raportează mai frecvent probleme de sănătate emoțională și fizică decât cei care au avut o copilărie stabilă, iar femeile par a fi mai vulnerabile.
