Nascuta la Braila, in 1897, intr-o familie de intelectuali, Ana era cea mai mica dintre cei patru copii ai familiei. Tatal, cu 20 de ani mai in varsta decat mama, moare cand Ana avea numai 13 ani, fapt ce determina familia Aslan sa se mute in Bucuresti. Aici, devine eleva a Scolii Centrale, de unde absolva in 1915. Desi initial isi dorea sa devina pilot, Ana se hotaraste sa aleaga medicina, pentru care a facut chiar si greva foamei, numai pentru a obtine aprobarea mamei. In 1919, dupa ce se intoarce de pe frontul de la Iasi, incepe sa lucreze alaturi de neurologul Gheorghe Marinescu, ulterior obtinandu-si si diploma de la Facultatea de Medicina, alaturi de profesorul Daniel Danielopolu.
Timp de 30 ani, Ana Aslan a ocupat diferite functii in mari spitale din tara, pentru ca in 1949 sa ajunga seful sectiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucuresti. Aici a inceput cercetarile legate de ameliorarea bolilor batranetii. Totul a culminat cu inventarea vitaminei H3 sau Gerovital, un produs ce folosea procaina in combinatie cu potasiu si fosfati, imbunatatind starea fizica si mentala a pacientilor in varsta.
Pentru ca lumea medicala a privit cu scepticism produsul, Ana Aslan a pornit un program de cercetare, in care au fost implicati 15.000 de cobai si 400 de doctori. Experimentul presupunea ca o parte dintre pacienti – sanatosi, dar in proces de imbatranire – sa primeasca Gerovital H3, iar altii un placebo. Cei care au luat medicamentul au cerut cu 40% mai putine zile de concediu medical, iar in timpul epidemiei de gripa, rata mortalitatii la cei care il luasera era de zece ori mai mica decat la ceilalti.
In scurt timp, Gerovital H3 a ajuns sa fie considerat un miracol in medicina, brevetat in 30 de state, si numeroase personalitati au apelat la beneficiile sale. Intre acestea, se numara Ghandi, J. F. Kenedy, Marlene Dietrich sau Salvador Dali. Primul institut de geriatrie din lume s-a infiintat in Bucuresti in 1952, sub conducerea Anei Aslan. In acelasi an, ea a primit medalia internationala „Leon Bernard”, acordata de Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru contributia la dezvoltarea acestui domeniu.
Bolnava de cancer in faza incipienta, Aslan a acceptat cu greu sa fie operata. Doctorii au fost de parere ca operatia a fost un succes, dar o infectie luata din spital i-a provocat decesul in 1988. Dorinta ei era de a fi inmormantata alaturi de fratele si de mama sa, in cripta Kalindero-Danielopolu, cu o simpla slujba. Insa Elena Ceausescu s-a impotrivit dorintelor cercetatoarei, iar inmormantarea a avut loc la cimitirul Bellu, fara preot.
