Deși femeile au demonstrat în repetate rânduri competență, determinare și rezultate remarcabile, drumul spre poziții de top rămâne adesea presărat cu provocări subtile și invizibile. Obstacolele nu vin neapărat dintr-o discriminare deschisă, ci din norme nescrise, percepții încărcate de stereotipuri și așteptări sociale care le fac să muncească mai mult pentru a fi văzute și recunoscute. În fiecare domeniu, de la start-up-uri în tehnologie la corporații mari, de la sănătate la educație, aceste piedici modelează experiența profesională a femeilor și conturează felul în care își construiesc carierele.
De ce apar aceste piedici chiar și azi
Realitatea este că societatea și organizațiile încă funcționează într‑o lumină care favorizează modele tradiționale de conducere, adesea inspirate din tipare masculine. Cercetările arată că acest lucru duce la crearea unor bariere care nu se rezumă doar la discriminare deschisă sau la lipsa competenței, ci se infiltrează în modul în care sunt evaluate abilitățile și potențialul femeilor.
În multe situații se cere femeilor să demonstreze de două ori mai mult decât colegilor lor bărbați pentru a fi percepute ca la fel de competente. Această tendință face parte din ceea ce specialiștii numesc „lack of fit”, adică prejudecata conform căreia anumite tipuri de roluri nu se potrivesc cu așteptările tradiționale legate de gen.
Un alt aspect care poate părea invizibil la prima vedere este cultura organizațională. În multe companii, rețelele de susținere reală, accesul la mentorat și sponsorizare pentru avansare sunt mai degrabă informale decât transparente. Studiile arată că femeile au mai puțin acces la aceste rețele și, prin urmare, la oportunități strategice de creștere.
Stereotipuri și așteptări sociale care cântăresc greu
Un rol de conducere este adesea asociat cu trăsături precum „decisiv”, „asertiv” sau „orientat puternic spre rezultate”. În multe organizații, aceste caracteristici sunt considerate, implicit, „masculine”. Din acest motiv, femeile care conduc cu fermitate pot fi percepute ca „prea directe”, iar cele care pun accent pe colaborare și pe implicarea echipei pot fi văzute ca indecise.
Această discrepanță între ceea ce se așteaptă de la un lider și modul în care femeile sunt percepute creează o realitate complexă, în care fiecare pas înainte în carieră cere adaptare și răbdare.
Așteptări sociale și munca invizibilă
În multe cazuri, presiunile din afara locului de muncă reflectă aceleași modele tradiționale. De exemplu, responsabilitățile familiale și de îngrijire, care sunt încă predominant atribuite femeilor, pot limita timpul și energia disponibile pentru networking, cursuri de perfecționare sau proiecte strategice. Cercetările sugerează că aceste așteptări externe se împletesc cu cele interne, rezultând într‑o presiune cumulată asupra femeilor care aspiră la roluri de conducere.
Burnout, presiune și o ambiție care uneori se stinge
Raportul global „Women in the Workplace” arată că femeile aflate în poziții de conducere experimentează niveluri semnificative de burnout, uneori mai mari decât bărbații din roluri similare. Reducerea programelor de sprijin, retragerea unor politici de incluziune sau scăderea accesului la sponsori influenți în companii creează o presiune suplimentară, care afectează încrederea și dorința de a urmări poziții superioare.
Acest fenomen este dificil de cuantificat, dar efectele lui sunt evidente: atunci când femeile simt că trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a demonstra constant că sunt la fel de competente ca bărbații, ambiția lor de a urmări promovări poate scădea.
Cum pot fi aceste bariere depășite
Există vești încurajatoare: aceste bariere pot fi depășite. Organizațiile pot sprijini evoluția profesională a femeilor prin programe de sponsorizare și de dezvoltare care oferă suport real și concret. Transparența în procesele de promovare și evaluare, conștientizarea prejudecăților inconștiente în rândul liderilor și investițiile în formarea femeilor pentru roluri de conducere sunt pași care aduc rezultate vizibile.
La nivel personal, rețelele de sprijin între femei și accesul la oportunități de perfecționare continuă să fie resurse esențiale. Când tot mai multe femei ajung în poziții de conducere și devin modele vizibile, ele schimbă nu doar cultura organizațională, ci și așteptările și ambițiile generațiilor care urmează.
