Esti aici
Femeia.ro > De ziua noastra > Marie Curie – prima femeie premiata cu Nobel

Marie Curie – prima femeie premiata cu Nobel

Marie Curie a fost femeia care a revolutionat lumea stiintifica prin descoperirile ei in domeniul radioactivitatii. Impreuna cu sotul ei, Pierre Curie, a descoperit poloniul si radiul, elemente chimice radioactive de mare insemnatate. A devenit prima femeie care a primit premiul Nobel si singurul savant premiat cu Nobel pentru domenii diferite, fizica si chimie.

Nascuta Maria Sklodowska, intr-o familie de profesori din Varsovia, Mariei i-a fost insuflata de mica dragostea pentru invatatura. Pentru ca biserica catolica nu permitea femeilor poloneze sa invete in universitati, Maria si sora ei, Bronia, au decis sa plece in Franta. Timp de sapte ani, surorile au trudit si au facut economii drastice pentru ca amandoua sa ajunga la Paris, Bronia la Facultatea de Medicina, Maria la Sorbona.

Maria avea 24 de ani cand a plecat din Polonia. S-a inscris la Sorbona sub numele Marie Sklodowska, a invatat limba franceza la perfectie si era nelipsita de la cursurile de fizica, chimie si matematica. Desi lesina deseori din cauza malnutritiei, Marie excela la studii: a fost admisa prima la licenta in stiinte fizice si a doua la cea in stiinte matematice.

In 1894, la 27 de ani, Maria l-a cunoscut pe Pierre Curie, sef de laborator la Scoala de Fizica si Chimie din Paris, renumit deja pentru descoperirea piezoelectricitatii si alte studii importante asupra cristalelor si magnetismului. S-au casatorit la un an dupa ce s-au cunoscut, Pierre convingand-o pe Marie sa se stabileasca definitiv in Franta, ea determinandu-l sa se apuce de celebra lui teza de doctorat despre magnetism.

Mult mai importanta este insa lucrarea de doctorat a Mariei, „Cercetari asupra substantelor radioactive”. Pornind de la razele X ale germanului Wilhelm Roentgen si de la descoperirea lui Henri Becquerel cum ca mineralele de uraniu emit si ele raze, Marie Curie a descoperit ca radioactivitatea este determinata de un element chimic necunoscut. Atras de rezultatele uluitoare ale studiilor initiale, Pierre va renunta la propriile proiecte pentru a-si ajuta sotia sa identifice misteriosul element.

Dupa ani de cercetari, sotii Curie au anuntat, in iulie 1898, descoperirea unui element radioactiv extras din pehblenda (un minereu de uraniu). L-au numit poloniu, dupa tara de origine a Mariei. Cateva luni mai tarziu, descoperirea unui al doilea element, radiul, a atras atentia oamenilor de stiinta din toata lumea. Unii erau sceptici, deoarece existenta acestor elemente nu era dovedita decat prin radioactivitatea lor, ele nefiind descoperite in stare pura. Indoielile le-au fost spulberate insa in 1902, cand Marie a reusit sa prepare un decigram de radiu pur.

Sotii Curie nu si-au brevetat tehnica obtinerii radiului, desi acest lucru le-ar fi adus castiguri materiale importante. Il considerau un gest contrar spiritului stiintific. Oricum, numele lor era deja pe buzele tuturor. In 1903, au fost recompensati cu premiul Nobel pentru fizica. Initial, numele lui Marie fusese omis de Academia de Stiinte din Stockholm, premiul fiind impartit doar intre Pierre si Henri Becquerel. A fost nevoie de intervetia acestora si a unor membri ai Academiei pentru ca meritele fizicienei sa fie si ele recunoscute.

Epuizati fizic si psihic din cauza expunerilor la radiatii, sotii Curie nu s-au putut deplasa in Suedia pentru a-si ridica premiul. In sprijinul lor, a fost creata la Sorbona o catedra speciala pentru Pierre, prevazuta cu un laborator bine echipat, iar Marie a fost numita profesoara la o scoala din Sevres. Pe langa munca din laborator, ea se ocupa si de educatia fiicelor ei. Irene a calcat pe urmele parintilor, primind in 1934, impreuna cu sotul ei, Frederic Joliot, premiul Nobel pentru descoperirea radiatiilor artificiale, iar Eve a devenit scriitoare si pianista.

Tocmai cand se echilibrase bugetul familiei si sotii Curie aveau un laborator in care sa-si continue studiile, Pierre a murit calcat de un camion. Pentru Marie, socul a fost puternic; timp de un an, i-a scris scrisori sotului ei, ca si cum ar fi trait in alta tara.

Si-a gasit apoi refugiul in munca: a continuat cercetarile asupra radioactivitatii, a preluat catedra lui Pierre de la Sorbona, a convins guvernul francez sa infiinteze un Institut al Radiului. Din nefericire, in 1911, Academia Franceza de Stiinte i-a respins candidatura de membru – a lipsit un singur vot in favoarea ei. In acel sfarsit de an, savanta a fost implicata intr-un scandal mediatic, „Afacerea Langevin”, care era cat pe ce sa o trimita inapoi in Polonia.

Paul Langevin fusese unul dintre elevii straluciti ai sotului ei, pe care Marie il cunostea de mult si stia ca mariajul lui nu era unul fericit. Paul i se confesa deseori si, la un moment dat respectul dintre ei, s-a transformat in afectiune. Presa franceza a inceput s-o acuze pe Marie de adulter si nebunia nu s-a sfarsit decat atunci cand sotia lui Paul a fost de acord sa renunte la un eventual proces.

Cand scandalul era in toi, Marie Curie a aflat ca va primi un al doilea premiu Nobel, pentru chimie. De data aceasta, a fost prezenta la ceremonie, dar curand dupa aceea a suferit o depresie care a tinut-o departe de munca aproape un an. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Marie a trebuit sa-si intrerupa din nou cercetarile din laborator. A plecat pe front impreuna cu fiica ei cea mare, Irene, pentru a-i ajuta pe medici sa foloseasca de razele X in operatii.

Din 1918, principala preocupare a cercetatoarei a constat in strangerea de fonduri pentru Institutul Radiului. A vizitat de doua ori SUA, intorcandu-se de acolo cu bani, echipamente performante si cu cate un gram de radiu. Unul l-a pastrat la Paris, pe cel de-al doilea l-a donat viitorului Institut al Radiului, care urma sa fie infiintat la Varsovia.

Marie Curie a trait 67 de ani, atat cat sa se bucure alaturi de Irene si de sotul acesteia pentru descoperirea radiatiilor artificiale, dar nu indeajuns pentru a-i si vedea premiati cu premiul Nobel, al patrulea premiu intrat in familia Curie.


Lasă un răspuns

Sus