De o bună bucată de vreme, ghimbirul, despre care nu ştiam prea multe acum vreo 20 de ani, a devenit un ingredient popular şi pe-aici, pe plaiurile mioritice. Ce este el? Rădăcina foarte aromată a unei plante, de altfel nu foarte spectaculoasă.
De la antici citire
De fapt, de la indieni. De-acolo legiunile romane au adus în Europa tot felul de arome şi gusturi, care de care mai sănătoase, afrodiziace, mai altfel. Romanii l-au folosit la băuturi răcoritoare, dar şi împotriva greţurilor provocate de bogatele lor mese. L-au folosit ca ingredient, dar şi ca medicament. L-au împrumutat apoi tuturor popoarele cucerite, lăudându-i calităţile. După căderea Imperiului roman, ghimbirul a fost însă uitat.
Revenire în forţă
Cunoscută de mai bine de 3.000 de ani în China şi India, rădăcina de ghimbir este unul dintre cel mai des folosite condimente: la carne şi legume, în supe şi fripturi, la prăjituri şi îngheţate, la sucuri şi băuturi. Numele îi vine din sanscrită şi înseamnă, descriind forma, corn de cerb. Din China a adus-o, redându-i practic strălucirea în Europa, Marco Polo. Curând, tămăduitorii Evului Mediu i-au descoperit calităţile curative: digestiv, antiastmatic şi antivomitiv. Ghimbirul are efecte antioxidante, antiinflamatoare şi antitumorale. Ajută la eliminarea gazelor intestinale şi este un foarte bun depurativ. Arde grăsimile, stimulează metabolismul, este antiulceros.
De bine, dar cu atenţie
Ceaiul de ghimbir, bun la răceală, stomac şi rinichi deopotrivă, se prepară din una, două feliuţe de ghimbir, se bea fierbinte, o dată sau de două ori pe zi. Mare atenţie însă: substanţele active din ghimbir nu interacţionează întotdeauna plăcut cu medicamentele. Nu se ia odată cu somniferele, pentru că prelungeşte starea de somn. Consumul zilnic de ghimbir poate împiedica absorbţia fierului şi a vitaminelor liposolubile. Pe de altă parte, sporeşte puterea unor medicamente precum aspirina, ceea ce duce la apariţia unor hemoragii (de unul singur, stimulează circulaţia).
Negresă cu dichis
Cerne într-un castron trei căni cu făină, un praf de copt, o linguriţă cu ghimbir măcinat şi trei linguri cu cacao. Amestecă separat trei căni cu ulei şi două cu zahăr, un strop de esenţă de vanilie şi unul de esenţă de rom, la care adaugi două căni de apă minerală. Amestecă ingredientele umede cu cele uscate şi omogenizează. Încorporează şi 100 g de ciocolată neagră topită pe baie de aburi. Toarnă totul într-o tavă tapetată cu hârtie şi dă la cuptorul încins vreo 35-40 de minute.
