Esti aici
Femeia.ro > Familie > Divortul: tati a plecat de la noi…

Divortul: tati a plecat de la noi…

Divorţul, o grea încercare pentru toţi membrii familiei: şi pentru mamă, şi pentru tată, şi pentru copil. Pentru fiecare dintre ei începe o nouă etapă a vieţii.

Întrevederile dintre tatăl care a părăsit căminul conjugal şi copilul lui, rămas în grija mamei, constituie una din principalele probleme cu care se vor confrunta membrii familiei destrămate, iar felul în care va fi soluţionată va avea o mare influenţă asupra copilului. Regulile jocului le stabileşte, fireşte, părintele în a cărui grijă a rămas copilul, în majoritatea cazurilor acesta fiind mama. Nu este vorba doar despre cât de des şi unde se vor vedea tatăl şi copilul. Important este dacă mama va reuşi să-şi ajute prichindelul să menţină o imagine pozitivă a tatălui şi dacă va înţelege cât de important este acest aspect pentru copilul ei. Psihologii au diferenţiat câteva modele comportamentale de bază ale relaţionării dintre copii şi părinţi după despărţirea sau divorţul acestora.

Varianta „civilizată“

Indiferent de cauza divorţului, mama nu doar că nu împiedică întrevederile dintre copil şi tatăl lui, ci, dimpotrivă, chiar ţine ca acestea să aibă loc. Mai mult chiar, de regulă, chiar ea este cea care le iniţiază. Se consideră că este cea mai bună atitudine pe care o poate avea o mamă care se gândeşte la confortul psihic al copilului ei.

„Nu pot să-l sufăr!“

Mama se opune întrevederii dintre copil şi tatăl lui pentru că ea însăşi nu este în stare să facă faţă unei convorbiri cu fostul ei soţ, fie ea şi de numai câteva minute. Pentru copil imaginea tatălui capătă conotaţie negativă, mai ales dacă aude, chiar şi fără să vrea, cum vorbeşte mama cu alte persoane despre el. După câteva luni însă, mama se obişnuieşte cu situaţia de fapt şi se linişteşte. E chiar posibil să-şi schimbe atitudinea faţă de fostul ei soţ într-una civilizată, ceea ce va avea, cu siguranţă, efect benefic şi asupra copilului. Altfel, pe lângă stresul provocat de plecarea părintelui iubit, este nevoit să se confrunte şi cu cel generat de emoţiile negative ale mamei, cu influenţă majoră asupra lui.

„Ai plecat, plecat rămâi!“

Seamănă cu varianta dinainte, doar că motivaţia e alta: fostul soţ trebuie pedepsit. Şi cum altfel dacă nu prin a-i interzice să-şi vadă copilul?! Pedepsit este şi acesta din urmă, fiindcă i se interzice şi să primească cadourile trimise. „Nu avem nevoie de nimic de la el!“, afirmă cu patos şi hotărâre mama. La început, copilul va încerca să se opună, cu timpul însă va adopta poziţia mamei. Ce altceva ar putea face, doar depinde întru totul de ea.

„Încearcă numai şi vezi tu!“

E varianta şantajului. Aparent, seamănă cu ultimele două variante, dar motivul pentru care se adoptă o asemenea atitudine este altul. Recurge la o asemenea tactică mama care ştie că fostul soţ ţine foarte mult la relaţiile lui cu copilul şi îl ameninţă că, dacă nu dă curs pretenţiilor ei, nu-l va mai vedea. Sigur, nu-i corect, este însă o practică la care se recurge frecvent. Iar copilul nu doar că suferă, dar deprinde şi arta şantajului. Şi asta, chiar de la propria mamă.

Varianta permisivă

Mama nu depune niciun efort în favoarea întrevederilor dintre copil şi tatăl lui, dar nici nu este împotriva lor. S-ar părea că nu-i pasă. Dacă tatăl consideră că este important să comunice cu copilul, modelul seamănă cu cel civilizat, iar dacă nu, mama poate afirma liniştită: „A plecat şi nu s-a mai întors“, chiar dacă nici ea n-a făcut nimic pentru a schimba situaţia. De regulă, o asemenea mamă nu-i poartă pică fostului soţ, de unde o atitudine neutră şi din partea copilului. El nu simte niciun disconfort din cauza absenţei tatălui. Asta înseamnă că îi este bine? Posibil.

Care dintre atitudini e mai bună?

Prima, fireşte. Îi urmează cea „permisivă“, iar asta – întrucât nu are încărcătură emoţională negativă. Apoi, varianta „Nu pot să-l sufăr!“, pentru că poate conduce la una civilizată. Cele mai traumatizante pentru copil sunt variantele când se recurge la şantaj sau pedeapsă. De ce este important ca prichindelul să aibă o bună impresie despre tatăl lui? Orice copil are şi mamă, şi tată. Şi el nu doar că ştie asta, ci o şi simte. Pentru copil e foarte important să considere că ambii părinţi sunt buni, ceea ce-i favorizează dezvoltarea unei corecte aprecieri de sine. Să fie încrezător în propriile forţe, foarte important pentru evoluţia lui ulterioară despărţirii părinţilor. Altfel, ne-am putea imagina că încearcă să înainteze… doar într-un singur picior! Se va simţi la fel de încrezător? Cu siguranţă, nu.

Vreau să-l văd

În grija oricăruia din părinţi s-ar afla copilul, în situaţia în care nu-i are pe amândoi alături, nevoia psihologică de comunicare cu părintele lipsă rămâne valabilă. Întâlnirile cu el sunt extrem de importante pentru copil, oricât de bine ar fi fost aranjate lucrurile de părintele care îl are în grijă şi se ocupă de educaţia lui.

Cum să nu procedezi după divorţ

  • Nu te opune întrevederilor dintre copil şi tatăl lui.
  • Nu proceda astfel încât, după fiecare vizită, fostul soţ să se aleagă cu câte un „bonus“ din partea actualei soţii, adică o ceartă.
  • Nu vorbi de rău despre tatăl copilului în prezenţa lui.
  • Nu-ţi fie teamă să-l suni pe fostul soţ în ideea că ia-i deranja noua familie, pentru a-i povesti despre ceea ce face copilul lui. Dacă este cazul, lămurește situaţia cu „actuala“. Sigur, s-ar putea să nu-i convină, dar mai important pentru tine e ce simte copilul decât ea.
  • Insistă ca tatăl să se implice în educaţia şi îngrijirea copilului. Fă în aşa fel, încât sâmbăta să fie „ziua întâlnirii“. După vreo şase asemenea întrevederi, va deveni o obişnuinţă.

Citește și:

Regulile familiei ideale

O familie pentru cei fara

Cui îi e frică de divorţ?

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.3/22.01.2015

Autor: Olga Sveduneac

Sursa foto: Guliver/Thinkstock


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus