Esti aici
Femeia.ro > Familie > Divorțul, un nou început

Divorțul, un nou început

Vine o vreme când totul în jur este insuportabil. Vorbele, gesturile, certurile, problemele, infidelitățile devin motivul perfect pentru a spune stop unei căsnicii și a începe divorțul. Dar pentru a spune asta ai nevoie de curaj și încredere în sine. Să ai credința că va fi mai bine.

De ce ne căsătorim și cum ne dăm seama că am ajuns la capătul puterilor? Cum procedezi când rămâi singură cu copiii? Cui ceri ajutorul și, mai ales, ce îți spui dimineața în oglindă ca să faci față unei noi zile? Divorțul este o traumă pentru cei doi parteneri, însă și pentru copii. Dar poate că o traumă mai mare este pentru toți o căsnicie care nu mai merge, o familie nefericită în care se petrec abuzuri. Putere vei găsi în tine și în copii pentru a merge mai departe, iar mulți dintre semeni te vor ajuta.

MARIANA. Înainte de Revoluție

Cu 30 de ani în urmă, a divorța era un lucru tabu. Pur și simplu nu se vorbea despre asta și nici nu se făcea. Femeia prefera să suporte în loc să scape. Altfel, ce ar fi spus lumea despre ea? Sunt zeci de mii de astfel de cazuri în România, dar există și câteva sute de excepții. Mariana, acum educatoare de grădiniță, este una dintre ele.

„Pe fostul soț l-am cunoscut la vârsta de 26 de ani. Eram proaspăt repartizată ca inginer la o întreprindere din Buzău. Așa era pe vremea aceea. Repartițiile nu erau în orașul natal. Am ales acest oraș pentru că acolo aveam multe rude, dar am stat la străini binevoitori. La ultima gazdă, cu referințe foarte bune, am auzit de fostul soț. Era unul dintre cei mai râvniți burlaci din oraș. Dragostea a venit fulgerător și în șapte săptămâni, la sfârșitul lunii decembrie, împotriva voinței părinților mei, ne-am căsătorit civil la Brașov. În ianuarie anul următor, ne-am cununat religios“, povestește Mariana.

Recunoaște că atunci a fost naivă, singură printre străini – el era lăudat, iar ea a crezut că alege bine. Trei ani mai târziu, s-au despărțit, deși aveau deja un copil.

Aparențe

Mariana își aduce aminte că „era agresiv la băutură și foarte arțăgos. Când copilul avea un an și jumătate, imediat după Revoluție, am plecat din locuința conjugală. Am adus copilul la Brașov și eu m-am mutat la o mătușă, într-o localitate de lângă Buzău“, cu toate că, la acea vreme, soțul a opus multă rezistență și a apelat la amenințări, inclusiv la tatăl său, persoană influentă în oraș. „Volumul“ de certificate medico-legale ale Marianei și sfaturile unui prieten au convins-o că nu-i rost de împăcare.

„Nu este ușor să faci acest pas, dar, când trebuie, e bine să fii hotărâtă. Această decizie este radicală. Uneori te feliciți că ai făcut-o, alteori nu. Viața după divorț poate fi ușoară sau nu. Știu persoane care au reușit să fie fericite după ce și-au întemeiat o nouă familie, iar altele au nimerit-o mai rău. Nimeni nu știe care va fi drumul după despărțire.“ Însă speranța trebuie să rămână vie.

Mariana a rămas singură cu un copil mic. Singurul avantaj era că băiețelul ei, fiind prea mic, nu cerea explicații pentru lipsa tatălui. Pentru ea, totul se destrămase. „Este destul de greu să crești un copil singură. Trebuie să fii și mamă, și tată în același timp. Contează cât de mult te implici în educația copilului și cât de tare ții la propria persoană. Șansa mea a fost să am un copil tare bun și ascultător, care nu mi-a făcut probleme de niciun fel. Aspectul financiar este o problemă când cel de care te-ai despărțit nu se implică în creșterea micuțului. Emoțional este și mai greu, mai ales când copilul începe
să pună întrebări. Eu i-am spus adevărul pe etape, iar când
a crescut, a început să înțeleagă singur. Multe lucruri
le-a priceput abia după vârsta de 20 de ani“, spune ea.

Urmările abuzurilor

Se spune că 99% din problemele de zi cu zi se află doar în mintea noastră și tot acolo sunt răspunsurile. Când timp îndelungat ești abuzată fizic și/sau psihic, rănile rămase te traumatizează pe viață. „După divorț, povestește Mariana, am stat mulți ani singură. Uram bărbații și compania lor. După o lungă perioadă, am încercat să-mi refac viața, dar nu am reușit. Sunt singură de peste 25 de ani. E puțin probabil ca la vârsta asta să găsesc un bărbat așa cum doresc eu.” Simplul fapt că acum ea este în stare să vorbească despre acest aspect al vieții ei într-un mod simplu și franc dovedește că poate trece peste orice.

Mary’s Unique Handmade

Mariana a mers atât de departe, încât și-a creat altă identitate. Din inginer a devenit educatoare, iar din soție a ajuns antreprenor. În urmă cu 20 de ani, s-a decis că latura ei creativă are nevoie de o transpunere fizică și a creat brandul Mary’s Unique Handmade, cu care-și suplimentează venitul, își bucură sufletul și ajută oamenii din jurul ei să găsească darul perfect, unic, din argint, perle, pietre semiprețioase sau sticlă de Murano. Pe pagina ei de Facebook, găsești zeci de fotografii ale creațiilor proprii, ceea ce dovedește că orice femeie, indiferent prin ce trece, iese învingătoare.

LAURA. Mulțumesc că m-ai părăsit!

Când avea numai 21 de ani, Laura a decis, după mulți ani de întâlniri și tatonări, că viața ei este alături de Adrian. Își aduce aminte de căsnicia ei cu umorul uneia care a fost până-n infern și înapoi. În anul 1993, în facultate, povestește Laura, „lucrurile au luat o întorsătură în viaţa mea, iar din colegul zeflemist, îngâmfat, infatuat și plin de el, Adrian a devenit băiatul cu care doream să fiu și despre care eram convinsă că mă va face fericită până la sfârşitul vieţii. Era prima mea dragoste“. 

Primii ani de căsnicie au fost cei mai frumoși pentru Laura, în care făceau împreună lucruri trăsnite, se iubeau, munceau și aveau planuri. După terminarea facultății, părinții i-au ajutat să se căsătorească, iar în 2000 a apărut primul copil.

Când uiți de tine însăți

Viața Laurei căsătorită era „construită din doi copii mici și un soț care deținea o firmă ce îi ocupa mai tot timpul, iar alte activități îi acaparau și bruma de timp rămas. El era dornic să crească repede, să fie o persoană influentă şi importantă“, care avea nevoie de susținere permanentă.

„Fostul meu soţ era dedicat trup și suflet firmei, de dimineață până seara, uitând de cele mai multe ori de noi. Firma acaparase resursele materiale, pe tatăl copiilor, timpul nostru liber. Firma reprezenta totul.“ Întreaga responsabilitate administrativă a căminului era pe umerii Laurei, fără ca ea să mai aibă timp de altceva. Atunci, soțul a crezut de cuviință că fuga de probleme și găsirea consolării în altă parte ar fi
o rezolvare a situației.

În pat cu dușmanul

„Lucram împreună la aceeași firmă. A fost o perioadă epuizantă pentru mine fiindcă, atunci când muncești pentru familia ta, ești tentat să faci tot mai mult. El s-a cuplat cu o angajată (nu era prima, mai fusese altcineva înaintea ei). Am fost invitată într-o zi de vară de fostul soț să bem un suc împreună, ocazie cu care mi-a spus că dorește să divorțeze și mi-a comunicat condițiile partajului, ce dorește și ce nu trebuie să primesc eu. Apartamentul în care locuiam era ipotecat pentru firmă. Totul părea foarte complicat. Nu am plâns, nu am făcut scandal și nu am urlat. Simțul datoriei și dorinţa de a nu dezamăgi şi a face lucrurile cât mai bine m-au determinat să nu ţin cont de starea mea sufletească de atunci. Apoi, într-o vineri seară, am găsit citația de divorț în cutia poștală. Cu doi copii mici de trei și șapte ani, să te trezești cu o citație de divorț în cutia poștală de la persoana cu care dormi în același pat! Cel mai rău m-a deranjat cum a procedat. Aș fi vrut să mă privească în față când mi-ar fi răspuns la întrebarea «cine e persoana pentru care merită să sacrifici copiii și pe noi?!»

Renașterea

După ce și-a găsit un alt loc de muncă, Laura l-a suportat un an pe Adrian sub același acoperiș fiindcă apartamentul lui încă nu era amenajat. În acea perioadă, „am avut noroc de un nou job care m-a acaparat și, de asemenea, să întâlnesc persoane vesele, tonice, care m-au ajutat şi mi-au oferit o altă perspectivă asupra vieţii. Mi-au dat energia și puterea de a merge mai departe. Atunci, mi-am spus că am datoria morală de a-mi duce copiii mai departe, cu sau fără tatăl lor, și mi-am promis că niciodată fostul soț nu mă va îngenunchea“, oricât de mult ar fi vrut el contrariul.

„Am început să-mi dau seama că divorțul a fost un lucru bun, care mi-a oferit posibilitatea să-mi văd în liniște de edu­cația și creșterea copiilor și de viața mea. Mi-am descoperit talentul pentru aranjamente florale pe care îl dezvolt în momentul de față, citesc, mă bucur de fiecare zi, de copiii mei și de realizările lor“, povestește ea.

Toate acestea i s-au întâmplat în urmă cu șapte ani. Acum, băiatul ei cel mare tocmai a luat examenul de capacitate cu media 9,30. Cel mic urmează exemplul fratelui. Iar ea… „Fostul soț a făcut alegerea de a porni pe alt drum. Îi mulțumesc, pentru că acum sunt liniștită și pot să-mi cresc copiii într-un climat de liniște și căldură. Și îi mulțumesc pentru copiii frumoși pe care îi avem împreună. Nu regret nimic. Așa cum au fost, cu bune și rele, anii ăștia fac parte din viața mea, m-au adus unde sunt acum și îmi place cum sunt în prezent. Noi, femeile, avem puteri pe care nici nu le bănuim. Trebuie doar să ne iubim, să ne prețuim și să ne respectăm.“

CLAUDIA. Tot ce contează

La puțin peste 30 de ani, Claudia e ca o gură de aer proaspăt, este o femeie activă, veselă și optimistă. Cunoscând-o, nu ai spune că a trăit, la fel ca Laura și Mariana, un divorț urât, lung și chinuitor. Actualmente, e o femeie împlinită din punctul de vedere al carierei, cu un serviciu stabil, salariu decent și mașină de serviciu, un apartament achiziționat în rate până la bătrânețe, pe care-l împarte cu băiețelul ei, David.

„L-am cunoscut pe fostul soț la vârsta de 15 ani, printr-un fost coleg de generală. După o prietenie de zece ani, ne-am căsătorit. Primii doi ani au fost frumoși. Aproape imediat după căsătorie, am vrut copii, însă a trebuit să suportăm trei ani de tratamente, injecții, speranțe și eșecuri până să se hotărască Dumnezeu să ne dea un miracol“, povestește ea.

Din pricina stresului, a lipsei copilului sau fiindcă așa era caracterul lui, Gabi s-a schimbat mult după nuntă. „Erau certuri inutile, fără sens, iscate din nimicuri (bunăoară, din cauză că am uitat să cumpăr țigări) și era o tragedie că nu țin cont de el. Ieșea în oraș fără să mă anunțe, iar când ceream o explicație, îmi spunea că are nevoie de libertate, că sunt pisăloagă, geloasă, autoritară. În plus, petrecea prea mult timp pe internet, pe rețelele de socializare“, spune Claudia.

„Tu ești de vină!”

La început, toate reproșurile și încercările de control au înfuriat-o pe Claudia. Rămăsese gravidă, dar tot ea era de vină pentru problemele din căsnicie.

„Problema divorțului s-a pus de trei ori: prima dată la doi ani și jumătate de la căsătorie, când l-am surprins cu altă femeie, după o ceartă inexplicabilă. Atunci, mi-a spus că a fost doar o rătăcire de moment și că își dorește o familie lângă mine. A doua oară, am vrut să divorțăm la nici două luni după nașterea copilului, când am primit explicația că perioada mea de sarcină l-a făcut să mă înșele. A treia oară chiar am divorțat, la un an după al doilea episod de infidelitate, când mi-am dat seama că se repetă istoria și m-am gândit că trebuie să-l scutur bine. I-am făcut bagajul, i-am spus să plece și să se întoarcă atunci când va hotărî să respecte acea casă, pe mine și copilul“, își amintește ea.

Rezultatul a fost însă altul decât cel așteptat: el a plecat la persoana cu care era într-un început de relație. Claudia și-a dat seama că totul a fost în zadar.

Familia ei nu a știut multă vreme despre infidelitățile lui, iar ei i se părea prea greu să li se plângă fiindcă aceștia îl iubeau ca pe propriul copil. După o perioadă lungă de reproșuri – că ea nu știe să fie femeie –, Claudia și-a înfruntat familia și le-a spus totul de-a fir a păr. Micul David era paiul de care se agăța,a făcut-o să-și dea seama că nimic nu este mai important decât el, cu sau fără tată.

Trebuie să ai încredere în tine!

„Femeile trebuie să aibă încredere în ele!”, spune Claudia. „A sta o viață lângă un om de care emoțional nu te leagă nimic, care de multe ori te abuzează fizic sau emoțional nu este o soluție. Majoritatea mamelor stau pentru că așa ne-a învățat biserica sau consideră că e mai bine așa pentru copii. Însă aceștia cresc și, din păcate, unii sunt frustrați și se transformă în tineri care nu reușesc să-și croiască un drum în viață. Să nu vă fie rușine de deciziile pozitive luate în viața voastră. Nu ezitați să căutați ajutorul celor care vi-l pot oferi!“

Ai nevoie de ajutor să depășești divorțul? Cete-l!

Ca orice altă etapă din viață, odată cu pierderea relației, urmează o perioadă de doliu, pe care multe femei refuză s-o conștientizeze. Psihologul Nicoleta Stancu afirmă că divorțul este al doilea factor de criză întâlnit de ea în sesiunile de terapie. Pentru a depăși trauma, o persoană trebuie să treacă peste cinci etape: negarea, confuzia, dezorganizarea, furia, depresia (conștientizarea pierderii) și acceptarea. Sunt etape firești, mecanisme autopsihice pe care nu le putem controla. „În acest context, este foarte important ca oamenii să stea de vorbă cu un psihoterapeut, pentru că divorțul este un factor de risc important.“

Citește și:

4 zodii cu risc maxim de divort

Interviu cu Mihai Albu: „Imi asum acest divort”

Cui îi e frică de divorţ?

Articol preluat din ediția de septembrie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Nicoleta M Dumitrașcu

Foto: Thinkstock


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus