Esti aici
Femeia.ro > Familie > Fusta-pantalon – accesoriul mamei singure

Fusta-pantalon – accesoriul mamei singure

 

“Începând de azi, rolul tatălui va fi jucat de … mamă!” … parcă şi aud povestitorul punându-mă în cel mai dificil rol al vieţii mele, acela de femeie în haine de doliu, cu verigheta soţului meu în buzunar şi cu doi copii care mă întreabă neîncetat când se întoarce tati. Băiatul meu are 5, fetiţa are 7 ani. Iar eu multiplul lor, 35 de ani. Tot ce împărţeam la 4 acum împărţim la 3. Iar emoţiile copleşitoare se tot adună …

Am păstrat floarea primită de la soţul meu la ultimul 8 martie. O iubesc, o aştept să înflorească şi îmi imaginez că retrăim 8 martie 2014 la infinit. Cu felicitarea cu scrisul lui: “pentru cea mai bună mamă, soţia mea frumoasă, sunt mândru de tine!”

Acum sunt o „măduvă”, mi-a zis băieţelul meu … mămică şi văduvă … şi eu i-am zis că nu e corect. Sunt şi tătic acum! Iar acestea sunt lecţiile mele de mamă şi tată:

NU STRICAŢI NIMIC, CĂ NU ARE CINE SĂ LE REPARE!

Nu avem bani să reparăm clanţe, mânere, prize sau să înlocuim scaune, computer, televizor. Şi nu are cine să ni le repare gratuit. Sunt în jur colegi de muncă, vecini, tătici de la grădi, dar nu am cum să le cer ajutorul. Nu vreau să părem neajutoraţi şi nici să creez discuţii în acele familii. Am observat că multe soţii nu le permit soţilor să ajute alte femei, fie ele şi văduve “amărâte”. “De ce-o ajuţi, dragă, pe-aia? Las-o să se descurce, nu-i problema noastră!”

De nevoie, am învăţat despre becuri, siguranţe, chiuvete înfundate. Mi-am luat permis de conducere, ţin contabilitatea casei. Dar nu mai sunt graţioasă cum eram. Ies numai în pantaloni largi, pantofi comozi, bluze lălâi, părul prins în coadă, cu ruscacul plin de punguţe, gustări şi serveţele resturi de sandwich.

CE AR FI SPUS/ FĂCUT TATI?

Când trebuie să iau o decizie, pun mâna pe telefon şi gura mea aproape că îl strigă. Şi îmi amintesc brusc că eu acum vorbesc numai cu cerul, cu mormântul, cu pozele lui. “Hai, Andrei, ajută-mă, trimite-mi un semn ceva! Promit că nu mai dau vina pe tine …” Şi uneori chiar îmi vine o idee mai bună şi mă întreb dacă el chiar mă aude … Ce să ştiu eu? Cum să fiu sigură că e o idee bună? Ce să fac? Cum e mai bine? – uite-aşa mă macin oră de oră.

Copiii mei sunt atât de deştepţi că uneori îi confund cu mini-psihologi şi mă descarc eu şi îi încarc pe ei. Dar ei sunt doar nişte copii, nu mă pot salva.

Ca să nu greşesc prea mult, am fost nevoită să îmi fac tot felul de prieteni. Prind câte un sfat util pe oriunde merg, la doctor, la frizerie, la grădiniţă. Am urechile ciulite, să aud cum cutare a rezolvat problema cutare, în caz că o vom avea şi noi cândva. Înainte, mă simţeam mereu în siguranţă, orice ni s-ar fi întâmplat, tati se ocupă să ne fie bine.

Când îmi reuşesc lucruri pe care chiar nu ştiam că le pot face, tot spre cer privesc şi spun “Mulţumesc, iubitule!”

CE-I DE RÂS?

Copiii nu vor doar mâncare. Ei vor să se distreze. Tati era cel care spunea glumele, media conflictele, aducea famila extinsă împreună. Fie Sărbătoare sau zi obişnuită, el era centrul atenţiei, anima atmosfera, ne făcea să râdem până la lacrimi, mă calma.

Eu nu pot fi ca el. Eu sunt prea serioasă, vreau să controlez lucrurile şi să avem disciplină. De unde atâta bună dispoziţie?

Dintre toate greutăţile, cel mai greu e golul. Îmi este îngroziDOR! Dar toţi prietenii mă întreabă doar ce mai fac copiii. Copiii fac atât de bine cât eu le “permit” să facă. Dacă eu plâng,  şi ei se întristează. Dacă eu mă destind şi fredonez o melodie, şi ei se relaxează în colţul lor.  Mi-e teamă să nu mi se destrame lumea în bucăţi mici, să pierd ce mi-a mai rămas, să-mi pierd minţile, să-mi rămână copiii ai nimănui.

Vreau să cunosc alţi părinţi singuri şi copiii mei să cunoască alţi copii ca ei.

(Raluca, 35 ani, Bucureşti)

———————————————————————-

Din 2015 în Bucureşti există „Serile părinţilor singuri la copii”, cu participare gratuită, unde găsim soluţii de supravieţuire sau chiar împlinire ca familie.

Cadoul de mărţişor are tema “Cum să fii şi mamă şi tată?”, pe 11 martie, de la ora 18.00. Puteţi rezerva unul din cele 15 locuri la telefon 0745.55.66.02 sau email [email protected] până pe 8 martie.

Seria de întâlniri lunare va continua cu temele: “Aceleaşi facturi, un singur portofel”, “Adolescentul meu suferă, cum îl ajut?”, „Părinte singur, caut loc de muncă mai bun”, “Rezolvarea conflictelor în familie”, plus ieşiri în natură.  Comunitatea părinţilor văduvi din Bucureşti cuprinde peste 150 de persoane care au beneficiat gratuit în ultimii 3 ani de consiliere şi terapie prin programele asociaţiei  (tabără, “1 zi de vindecare”, grupuri faţă în faţă şi online).

 

Comments

comments

Lasă un răspuns