Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > Invata de la copii

Invata de la copii

Evident că tu îți educi copiii, nu ei pe tine. Dar oare n-ai avea ce învăţa şi tu de la ei? Sigur că ai! Trebuie doar să vrei şi să priveşti lumea cu sufletul deschis, aşa cum o fac ei.

Când eram mici, aşteptam cu nerăbdare să creştem, iar odată ajunşi mari, ne este dor de copilărie. De ce oare? Simplu: s-ar părea că, pe parcurs, am uitat să fim fericiţi. Ce înseamnă să fii fericit? Priveşte cu atenţie un copil şi îți vei da seama care sunt secretele unei asemenea stări!

Să-ţi manifeşti entuziasmul

Cu siguranţă ai remarcat cu câtă aviditate explorează copiii lumea înconjurătoare. Sunt foarte curioşi şi se miră de orice noutate le iese în cale. Pe adulţi însă nu-i mai entuziasmează nimic, pentru că au uitat nu doar să se mai intereseze de tot ce-i înconjoară, ci şi să se bucure de viaţă, de lucrurile mărunte, precum gingăşia unui boboc de floare, graţia unui fluture în zbor. Entuziasmului i-a luat locul plictiseala, iar mirarea sinceră fost înlocuită de cinism. Asta, poate pentru că s-au obişnuit să-şi ascundă în spatele cinismului, ca după un gard, propriile sentimente pe care, dintr-un motiv sau altul, le consideră ruşinoase. Dar nu e nimic blamabil în a fi curios, în a te entuziasma sau minuna de tot ce te înconjoară ori se petrece în jurul tău. Ba chiar şi de lucrurile care ţi se întâmplă ţie!

Să vezi jumătatea plină a paharului

Nu ai niciun motiv să nu iei în considerare aspectul pozitiv al oricărui lucru sau al unei situaţii. Totuşi, nu-i aşa că ţi se întâmplă adesea să bombăni de cum te trezeşti de dimineaţă că te aşteaptă o zi mult prea încărcată, obositoare sau poate chiar plictisitoare? Copiilor li se întâmplă foarte rar să nu-i încânte începutul zilei. Doar pe parcursul ei îi aşteaptă noi şi noi descoperiri! Orice lucru, oricât de mic ar fi le provoacă încântare: o jucărie nouă, fie ea mică şi ieftină, un desen animat sau pur şi simplu descoperirea unui ungher necunoscut până atunci. Cât de simplă şi încântătoare ne-ar fi viaţa dacă am lua exemplu de la ei!

Să priveşti lumea fără prejudecăţi

Copiii nu au prejudecăţi, îi apreciază pe ceilalţi după propriile impresii, nicidecum după părerile altora. Iar asta îi ajută să facă faţă mai uşor, în comparaţie cu adulţii, împrejurărilor de tot felul. În evaluările lor, cei mici nu judecă niciodată o persoană în funcţie de casa în care aceasta locuieşte, de maşina pe care o are ori de meseria avută. Când copilului îi place de cineva, el se ghidează după calităţi precum compasiune, afecţiune, grija pe care i-o acordă lui şi nu după felul în care arată ori în funcție de cât de scumpe sunt jucăriile pe care i le dăruieşte. De obicei, când un copil are deja prejudecăţi, ele îi sunt insuflate de cei mai mari decât el.

Să nu minţi

Copiii nu au tendința să mintă. Sigur, se întâmplă să îndruge tot felul de neadevăruri, dar ele nu sunt decât rodul unei fantezii inofensive. Până pe la șase ani, copiii povestesc frecvent istorioare inventate chiar de ei, prezentându-le ca fapte petrecute aievea, în care nu arareori ajung să și creadă. Dar asta nu e nici minciună, nici păcăleală – la această vârstă, pur şi simplu nu fac încă o distincţie clară între realitate şi ficţiune. Iar aceste relatări nu fac rău nimănui, doar demonstrează că prichindelul are imaginaţie. Să mintă intenţionat copilul învaţă de la adulţi, primul „exemplu“ în acest sens fiind, din păcate, chiar părinţii lui.

Să nu renunţi

Ai observat cum învaţă un copil să meargă? Cade, se ridică, din nou cade şi iar se ridică. Copiii sunt incredibil de încăpăţânaţi şi perseverenţi în ce vor să facă. Când se confruntă cu greutăţi, încearcă să le depăşească iar şi iar. Au o răbdare uluitoare, fiind capabili să aştepte o lungă perioadă rezultatele activităţilor lor. Iar adulţii? S-ar părea că şi-au cam pierdut capacitatea de a trăi acea bucurie ce poate fi obţinută doar în urma unor eforturi îndelungate, depuse pentru învingerea obstacolelor. Rezultatul? Doborâţi de plictiseală.

Să preţuieşti prezentul

Copiii nu se gândesc la trecut, nelăsându-se împovăraţi, precum adulţii, de amintirile lor. Nu-i preocupă nici viitorul, aşa că n-au cum să fie înspăimântaţi la presupusele-i perspective sumbre. Pentru ei, doar prezentul contează, aşa că trăiesc la maximum fiecare clipă. Şi se implică total, cu toată fiinţa în ce fac, fără să se gândească la rezultate și fără teama de a greşi. La urma urmei, din greşeli învaţă nu doar un adult, ci şi un copil.

Să râzi

Sigur te-a impresionat felul în care râd copiii – cu uşurinţă şi din toată inima. Uneori chiar şi atunci când faţa le e scăldată de lacrimi ce n-au apărut, fireşte, fără o cauză anume, supărătoare. Nu arareori râd pur şi simplu pentru că aşa vor în acel moment, neacordând atenţie nici celor din jur, nici împrejurărilor. Ei ştiu din instinct că râsul sincer, din toată inima este benefic şi pentru corp, şi pentru psihic. Tu ai râs azi? Mai ai timp s-o faci.

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.23/12.06.2014.

Autor: Olga Sveduneac.

Sursa foto: Fotolia


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus