De-a lungul istoriei, regulile nu au fost niciodată complet neutre. Au fost scrise, interpretate și aplicate într-o lume construită în jurul puterii masculine. Iar atunci când femeile au ieșit din tipare, fie prin comportament, convingeri sau simple alegeri de viață, sancțiunile au fost adesea mai dure decât în cazul bărbaților din aceeași perioadă. Nu vorbim doar despre legi, ci și despre judecata publică, morală și socială, o formă de tribunal care a funcționat fără drept de apel.
Când standardele duble deveneau sentințe
Istoria nu este doar o succesiune de date și evenimente, ci și o colecție de mentalități. Iar una dintre cele mai persistente este ideea că femeile trebuie să respecte reguli mai stricte decât bărbații. După acest prim strat al nedreptății, apare un al doilea, mai subtil: femeile nu erau judecate doar pentru ceea ce făceau, ci și pentru ceea ce „ar fi trebuit” să fie. Această diferență a dus, de multe ori, la pedepse mai dure, la stigmatizare și la ștergerea unor destine.
Vânătoarea de vrăjitoare
În Europa timp de câteva secole, între aproximativ 1450 și 1750, a avut loc o serie de procese pentru vrăjitorie care au vizat în mod disproporționat femeile. În multe regiuni, între 75 și 80 la sută dintre acuzații și execuțiile legate de vrăjitorie erau femei, adesea marginalizate social sau diferite de normă, ca vârstă sau statut economic.
Aceste procese aveau adesea sentințe brutale, inclusiv tortură și ardere pe rug. Misoginia, credințele religioase și stereotipurile despre natura femeii au alimentat această persecuție, iar femeile au fost considerate mai susceptibile de pact cu diavolul și mai demne de pedeapsă decât bărbații în situații similare.
Un exemplu concret este cazul din Germania, unde în timpul unor valuri intense ale proceselor pentru vrăjitoare zeci de femei au fost torturate și executate pentru acuzații de vrăjitorie, deși probele erau adesea bazate pe zvonuri, superstiții sau conflicte personale.
Petronilla de Meath
Un exemplu tulburător este cazul Petronillei de Meath, considerată de istorici prima femeie arsă pe rug pentru vrăjitorie în Irlanda. Procesul său, documentat de cronicile vremii și analizat de istorici precum Maeve Brigid Callan, arată clar dezechilibrul de putere. Petronilla, o slujitoare, a fost torturată și forțată să mărturisească, în timp ce stăpâna ei, Alice Kyteler, o femeie bogată, a reușit să fugă și să evite pedeapsa.
Diferența dintre cele două nu a fost fapta, ci poziția socială și, din nou, faptul că Petronilla era o femeie fără voce, fără protecție, fără drept real la apărare. Cazul ei este studiat astăzi în manuale de istorie medievală ca exemplu de justiție profund inegală.
Lanah Sawyer și dubla măsură a justiției
În America secolului al XVIII-lea, Lanah Sawyer, o tânără de 17 ani, a ieșit în evidență atunci când l-a acuzat pe un bărbat mai în vârstă de viol. În timpul procesului, juriul format exclusiv din bărbați l-a achitat pe acuzat în doar câteva minute, bazându-se pe idei preconcepute despre comportamentul femeii și presupusa „complicitate” a acesteia doar pentru că ar fi acceptat inițial să meargă cu el. Această decizie a stârnit proteste și a atras atenția asupra standardelor duble în justiție.
Femeile și vina morală în procesele moderne
Standardele duble nu au dispărut odată cu Evul Mediu. În secolele XVIII și XIX, femeile implicate în procese de agresiune sexuală, adulter sau „comportament imoral” erau adesea judecate mai aspru decât bărbații implicați. Istoricii dreptului arată că femeile erau evaluate nu doar pentru faptele lor, ci și în funcție de reputație, îmbrăcăminte, trecut sentimental sau atitudine, în timp ce bărbații erau judecați strict pentru ceea ce făceau.
Istoricii și sociologii au documentat că această percepție dublă a condus la situații în care femeile nu numai că trebuiau să demonstreze fapta, ci și să-și dovedească „morala” sau „demnitatea” pentru a primi protecția sistemului juridic sau a opiniei publice.
